Din Ucraina în Fâşia Gaza: imaginea de groază a implicării SUA în politica mondială, explicată de Noam Chomsky

Noam Chomsky, una dintre cele mai pregnante voci ale stângii americane, îşi continuă tirada la adresa duplicităţii politice afişate de foşti şi actuali preşedinţi americani. Modul în care SUA se implică în conflictele externe l-a făcut pe Chomsky să rememoreze anumite evenimente de-a lungul istoriei care, puse cap la cap, ne oferă o imagine de groază a implicării americane în politica mondială.

„Aproape în fiecare zi se întâmplă crime atroce, însă unele sunt de o cruzime atât de mare, atât de îngrozitoare în răutatea cu care au fost înfăptuite, încât ies în evidenţă. Una dintre aceste crime teribile a avut loc pe 17 iulie, atunci când avionul linilor aeriene malaieziene, MH17, a fost doborât în estul Ucrainei. 298 de oameni au fost ucişi”, scrie Noam Chomsky într-o analiză publicată pe site-ul său chomsky.info.

Apărătorii dreptăţii de la Casa Albă au denunţat acest eveniment ca fiind „o crimă de proporţii inimaginabile“, care a avut loc „din cauza suportului rusesc“. Ambasadorul ONU a tunat şi a fulgerat că „atunci când 298 de civili sunt ucişi în doborârea unui avion, nimic nu trebuie să stea în calea noastră pentru a aduce în faţa justiţiei pe cei responsabili. Tot el l-a atenţionat pe Vladimir Putin, preşedintele rus, să pună capăt eforturilor ruşinoase de a arunca vina asupra altora şi de a evita să-şi asume responsabilitatea.

O crimă asemănătoare: doborârea avionului comercial Iran Air 655

„Fiecare persoană citită, şi cu siguranţă orice editor sau comentator, şi-a adus aminte imediat de un alt caz când un avion civil a fost doborât: Iran Air 655, cu 290 de morţi, printre care 66 de copii. Avionul iranian a fost doborât, în iulie 1988, în spaţiul aerian al Iranului, pe o rută identificată clar ca fiind comercială. Atacatorul în acest caz a fost binecunoscut: nava americană USS Vincennes care opera în apele iraniene din Golful Persic“, ne aduce aminte Noam Chomsky.

Preşedintele de atunci al SUA, Ronald Reagan, a dat vina pe iranieni şi a apărat acţiunile navei de război care „a urmat ordinele şi procedurile standard, trăgând pentru a se proteja de un posibil atac“. Succesorul său, George Bush, a proclamat că „nu ne vom cere niciodată scuze, nu-mi pasă ce spun faptele“.

La momentul respectiv nu prea au existat reacţii. Nu s-a indignat nimeni, nu s-au căutat disperat victimele, nu s-au căutat cu furie responsabilii, nu s-a plâns niciun ambasador american la ONU de „pierderea imensă şi tragică“ atunci când avionul a fost doborât. Condamnările iranienilor au fost notate, ocazional, şi ignorate ca fiind „atacuri standard asupra SUA“.

Totuşi, am putea să ne întrebăm ce căuta nava Vicennes în apele iraniene. Răspunsul este simplu: nava de război apăra marele prieten de atunci al Washingtonului, pe Saddam Hussein.

Alt avion doborât pentru care nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea

Au mai avut loc şi alte evenimente de acest fel. Un exemplu ar fi zborul civil libian care s-a pierdut într-o furtună de nisip în 1973. Adică atunci când a fost doborât de avioanele militare israeliene, finanţate de americani, la doar două minute distanţă de Cairo, destinaţia finală.

Morţii au fost în număr de 110, iar Israelul a dat vina pe pilotul francez, fapt susţinut şi de publicaţia „The New York Times“, care a adăugat, totuşi, că acţiunea Israelului a fost, „în cel mai rău caz, un act de cruzime care nu poate fi scuzat nici măcar prin prisma acţiunilor arabe anterioare“. Incidentul a fost trecut repede cu vederea în SUA, având parte de foarte puţine critici, continuă Noam Chomsky.

Atunci când premierul israelian, Golda Meir, a sosit în SUA patru zile mai târziu, s-a confruntat cu doar câteva întrebări stânjenitoare şi s-a întors acasă cu noi cadouri, constând în avioane militare.

Israel versus Palestina. Cine provoacă pe cine?

Totuşi, atacul israelian asupra Gaza din iulie a provocat indignare mare la Washington. Preşedintele Barack Obama „a întărit «condamnarea puternică» a atacurilor Hamas împotriva Israelului“, nota publicaţia „The Hill“. Preşedintele şi-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea despre numărul crescut de morţi din rândul civililor din Gaza, dar fără a condamna acţiunile asupra lor.

Senatul american a umplut golurile din discursul preşedintelui, votând unanim susţinerea acţiunilor israeliene din Gaza, în timp ce condamnau „atacul neprovocat asupra Israelului“ al Hamas, solicitând preşedintelui palestinian Mahmoud Abbas dizolvarea guvernării unitare cu Hamas şi condamnarea atacurilor asupra Israelului“.

Toate acestea – ignorând faptul că, în ultimii 14 ani, norma săptămânală a Israelului a fost să omoare doi copii palestinieni, atrage atenţia Noam Chomsky. Ultimul asalt al israelienilor a fost declanşat de uciderea brutală a trei băieţi israelieni dintr-o comunitate din Cisiordania. Cu o lună înainte, doi băieţi palestinieni au fost împuşcaţi în Ramallah, orăşel din Cisiordania. „Acest incident nu a atras atenţia, dar este de înţeles de vreme ce a devenit o rutină”, notează cu ironie Chomsky.

Respectatul analist politic din Orientul Mijlociu, Mouin Rabbani raportează că „indiferenţa instituţionalizată faţă de vieţile palestinienilor promovată de Occident ajută la explicarea motivului pentru care palestinienii recurg la violenţă, dar şi ultimul atac al Israelul asupra Fâşiei Gaza.

Legea americană interzice ajutorul oferit celor care încalcă drepturile omului

Se poate oare schimba politica Statelor Unite? Nu este imposibil. Opinia publică s-a schimbat în mod considerabil, în special în rândul tinerilor, şi nu poate fi ignorată complet. Timp de câţiva ani a existat o bază solidă pentru solicitările publicului ca Washingtonul să-şi vadă de propriile legi şi să taie ajutorul militar dat Israelului.

Legea americană impune ca „nicio asistenţă de securitate să nu fie oferită niciunei ţări al cărei guvern se angajează în violări flagrante, repetate, ale drepturilor omului recunoscute la nivel internaţional“

„Cu siguranţă că Israelul este vinovat de asemenea violări ale drepturilor omului, şi face asta de foarte mulţi ani”, acuză Noam Chomsky. Acesta este motivul pentru care Amnesty International a solicitat un embargo asupra Israelului (dar şi a Hamasului) ca urmare a operaţiunilor militare din Gaza. Senatorul Patrick Leahy, autorul acestei părţi ale legii SUA, a atras atenţia asupra aplicabilităţii ei în cazul Israelului, iar cu ajutorul unor eforturi bine-coordonate, educative şi organizaţionale, aceste iniţiative pot fi urmate cu succes.

Aplicarea acestei legi ar putea avea un impact important, oferind şi o bază pentru acţiuni viitoare, obligând Washingtonul să devină „parte a comunităţii internaţionale“ şi să observe cu atenţie legile şi normele internaţionale.

Nimic nu poate avea o semnificaţie mai mare pentru victimele palestiniene, care au îndurat ani de violenţe şi de represiuni, conchide Noam Chomsky pe site-ul său.

sursa: adevarul.ro