Spânzurați-vă, jigodiilor!

Nu mai comparați revoluția din 1989 cu manifestațiile din acest an.

Atunci au murit oameni, acum au ieșit în stadă vânătorii de pokemoni cu rațiunea stinsă, nemulțumiții isterici de rezultatele alegerilor, cei atinși în interesele economice și o cohortă de naivi, ca masă de manevră.

Atunci s-a manifestat împotriva securiștilor, acum n-am văzut o pancardă împotriva lor, deși ne amenință libertățile cetățenești.

Comparația dintre cele două evenimente e o pișare cu boltă pe memoria eroilor care l-au alungat de la putere pe Ceaușescu.

Nu fiți ipocriți, recunoașteți că sunteți jigodii.

Spânzurați-vă, jigodiilor!

#

„Iarna din acest an a fost foarte grea in Romania. Si, in aceasta Apocalipsa alba, mii si sute de mii de romani, ca niste exploratori din Antarctica, au ramas ore intregi in strada, cu ceai in termos, strigand sloganuri, cantand si fluturand steaguri ale Romaniei si ale Uniunii Europene”, a scris un tip, în ”Le Monde”, despre manifestațiile de la București. Omul e atât de realist că ai spune că a încurcat țara, văzând-o plasată dincolo de Cercul Polar, în contradicție cu datele meteorologice. Să nu râdeți prea zgomotos. Nu vă mai zgândăresc curiozitatea, pe om îl cheamă Mircea Cărtărescu.

#

Am găsit pe pagina lui Dragoș Paul Aligică un fragment dintr-un interviu cu gânditorul maghiar de talie internațională G. M. Tamás, împotriva căruia vituperează pavlovian de previzibil, isteric. Sunt de acord cu poziția lui Tamás:

”Reporter: Mass media internationala saluta si admira protestele masive din Romania ca un triumf al democratiei. Sunteti de acord cu aceasta apreciere?

G.M. Tamas: Nu sunt de acord deloc. Coruptia e endemica si imensa dar campania anticoruptie sustinuta de o parte a aparatului de stat neales, de la procurori la servicii secrete, actioneaza in moduri arbitrare… Dar asta nu e nimic [E mai grav]. Protestatarii sunt plini e dispretul liberal specific clasei de mijloc fata de saracii ce sunt priviti ca electorat al partidului de guvernare, PSD, considerat imbatranit, decrepit si barbar….De asemnea e conflictul dintre „avansata” Transilvanie si „primitivele” Moldova si Valahia etc. ….Nu, nu e un triumf al democratiei, e un triumf al luptei de clasa de sus in jos si o lupta intre clanuri politice ….”

#

Dacă stai și te gândești, pentru cine merită să-ți trăiești viața?

Pentru familie, colectivitate, pentru un sistem de relații și obligații căruia îi aparții, unde nu totdeauna realizezi că ești prizonier, voluntar sau involuntar? Pentru cuvintele scrise câteodată cu literă mare, patriotism, demnitate, iubire, în cazul sciitorilor- literatura?

Cât mai ești întreg după ce tot dai din tine, unde și când găsești fericirea, dacă fericirea nu e tocmai împrăștierea lăuntrului tău în burta mecanismului social, malaxator al vieții?

Sau egoismul este singura soluție care merită încercată, să centrezi și tot tu să dai cu capul?

Nu știu, aș vrea să știu.

#

Cât timp va trece, până să se înțeleagă urgența, modul de-a merita să exiști, nu de a viețui?

Puterea trebuie să fie, în primul rând, pe placul poporului. Reprezentat de majoritatea votanților, nu a ambasadelor sau a nu știu cărui oficial european ori de aiurea, pe care-i doare în cozorocul pălăriei de România, de bunăstarea noastră. Sau a diverselor grupuri contestatoare, apăsat minoritare. Extrem de vocale, spălate sau nu pe creiere.

Demnitatea se mai învață, dacă nu tresaltă în gene, ca peștele în apă. Contează determinarea. Vezi polonezii, ungurii. Jumătățile de măsură handicapează.

Scopul guvernării trebuie să fie prosperitatea țării, nu aplauzele diverselor cancelarii.

Alegerea este simplă- slugă sau om care se respectă.

Alexandru Petria

stiripesurse