Klaus Iohannis, în tabăra Americii la Summitul UE de la Bratislava

Aliaţii de peste Ocean nu văd cu ochi buni discuţiile de la Bruxelles şi din marile capitale europene despre “o forţă militară comună” cu cartierul general la Bruxelles, despre Europa care “nu îşi mai poate permite să se bazeze pe puterea militară a altor țări”, despre “Europa apărării”. Chiar dacă întotdeauna liderii europeni subliniază clar că nu este vorba despre o dublare a rolului NATO în Europa, aceste discuţii sunt criticate puternic de presa americană, dar şi de cea britanică.

Aşa au stat lucrurile şi în cazul celor spuse de președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker în timpul discursului său despre Starea Uniunii, ţinut miercuri la Bruxelles.
„Europa socială”, o Europă a formei fără fond

Discursul preşedintelui CE a fost unul axat în principal pe “Europa socială”, pe “Europa care protejează”, pe Europa care păstrează modul nostru de viaţă”, care “întăreşte puterea cetăţenilor”. Europa care „nu este vestul sălbatic, ci o economie socială de piaţă”, în care “regula trebuie să fie acelaşi salariu pentru aceeaşi muncă”, o Europă în care “piaţa internă nu trebuie să fie locul în care angajaţii din est pot fi exploataţi şi supuşi celor mai reduse standarde sociale”, o Europă în care “companiile trebuie să-şi plătească taxele în ţara în care fac profit, iar aceste taxe trebuie să fie consacrate familiilor, spitalelor şi școlilor”, o Europă care “se luptă pentru partea socială a legii concurenţei”.

Acesta a fost miezul discursului lui Jean-Cluade Juncker. Şi se adaugă la asta proiectul de investiţii al Comisiei, care îşi propune să ajungă de la 500 de miliarde de euro în 2020, la circa 630 de miliarde de euro în 2022. Sunt investiţii la care Comisia va contribui consistent pentru creşterea economică şi reducerea şomajului, în special în rândul tinerilor. În plus, Juncker a condamnat “aplicarea dogmatică” a disciplinei bugetare impusă de Germania prin Pactul de stabilitate şi creştere.

Însă despre aceste lucruri ce ţin de viaţa de zi cu zi a cetăţenilor europeni, de modul în care se formează viitorii cetăţeni şi despre cum se poate “menţine modul nostru de viaţă”, identitatea europeană, ecourile au fost aproape inexistente. Se pare că, cel puţin după ce regele Olandei alături de guvernul său au declarat moartea statutului bunăstării în urmă doi ani, “Europa socială” rămâne o formă fără fond.

Cum să se poată progresa către o Europă socială în condiţiile în care toate ţările membre, indiferent de specificul economic, poartă corsetul fiscului german, când toate cheltuielile publice se reduc? Şi apoi se mai pune şi problema personalităţii care transmite acest mesaj social: Jean-Claude Juncker a fost liderul Eurogrupului în timpul crizei datoriilor naţionale şi a fost şi premierul unei ţări care a permis evaziunea fiscală în statele membre UE şi reprezintă un Partid Popular European care aplică măsuri de austeritate în toate statele în care se află la putere.

Acest apel al lui Juncker a fost considerat mai degrabă o încercare politică de a menţine Comisia în miezul problemei, în mijlocul actorilor care definesc politica mare a UE. Ceea ce a alertat în mod deosebit însă a fost modul în care propunerile Comisiei ar putea influenţa relaţia cu Statele Unite – lipsa de apetit a Europei pentru Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii şi mai cu seamă proiectul apărării europene.
Apărarea europeană, marea problemă a Statelor Unite

Presa britanică şi cea americană au privit extrem de critic această iniţiativă a Franţei, Germaniei şi Italiei. Pe lângă o forţă militară comună cu comandamentul la Bruxelles, surse citate de The Times susţin că proiectul european ar avea în vedere crearea unei flote aeriene deţinute de UE, nu de statele membre. Proiectul a prins aripi după referendumul pentru ieşirea Marii Britanii din UE, pentru că Londra a fost mereu o piedică în calea unei armate europene. Se adaugă la aceasta şi “foamea” de contracte a industriei militare din cele trei economii majore ale UE, pentru că o nouă structură militară ar putea asigura profitul acestei industrii.

Această propunere va fi discutată la Summitul UE ce va avea loc vineri la Bratislava. Aici se va vorbi despre o armată europeană care să poată “acţiona autonom” faţă de NATO şi se va vorbi în absenţa Marii Britanii, exclusă de la masa UE prin votul cetăţenilor.
„Fantoma” franco-germană a dezangajării NATO

Taberele sunt bine delimitate. Ţările baltice şi Polonia au semnalat cât se poate de clar că se vor opune oricărei iniţiative care poate duce la dublarea NATO. “Suntem foarte sceptici în ce priveşte crearea unei armate UE. Nu pot să-mi dau seama care ar fi valoarea acestei armate”, spune ministrul de Externe al Letoniei, citat de The Times. Pentru liderii din statele estice ale NATO, o armată europeană, chiar şi în stadiu de proiect, reprezintă o dezangajare de la deciziile adoptate la Summitul NATO de la Varşovia, acolo unde s-a hotărât ca în ţările baltice şi în Polonia să staţioneze patru batalioane din SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania şi Canada.

Ţărilor din estul Europei le este teamă că această armată UE ar fi “fantoma” ce ar permite Franţei şi Germaniei să îşi neglijeze obligaţiile pe care le au în NATO, scrie The Times. Prin urmare, este limpede care este mandatul preşedintelui României la Summitul de la Bratislava când se va vorbi despre proiectul apărării europene. Pe de altă parte, ţările neutre – Austria, Irlanda, Suedia şi Finlanda – se tem că o armată europeană le-ar putea atrage în conflicte prin intermediul clauzelor din Tratatul UE, care vorbeşte despre apărarea membrilor UE.

Se adaugă la aceste temeri şi neîncrederea tot mai mare pe care ţările din Estul Europei, alături de partenerii americani le au în cea mai puternică ţară UE – Germania. Ministrul de Externe Frank-Walter Steinmeier a criticat, chiar înaintea Summitului NATO exerciţiile militare americane din Polonia, a pus presiune pe regimul de la Kiev pentru îndeplinirea cât mai rapidă a obligaţiilor asumate prin Acordurile de la Minsk cu Federaţia Rusă, iar Steinmeier doreşte ridicarea sancţiunilor aplicate Moscovei pentru realuarea comerţului ruso-german.
“Germanii nu sunt aliaţi de încredere”

Recent, fostul subsecretar de Stat american John Kornblum, care a fost şi ambasador în Germania, declara pentru Politico.eu: “Germanii nu sunt un aliat de încredere. Nu poţi conta cu adevărat pe ei”. El remarca că SUA au greşit lăsând ca prea mult din securitatea europeană să se bazeze pe Germania. “Foştii sateliţi ai Moscovei spun acum ‘nu mai putem conta nici pe Berlin, nici pe Washington’, iar aceasta le dublează temerile”, a mai spus Kornblum.

Istoria arată, pe de o parte, că un proiect al unei armate europene este extrem de greu de pus în practică, iar pe de altă parte arată că opoziţia ţărilor estice este justificată. În 1950, premierul francez Rene Pleven înainta planul care îi poarta numele, pentru crearea unei armate europene unite, “legată de instituţiile unei Europe unite”. Planul a fost respins chiar de Parlamentul francez, pentru că ar fi încălcat suveranitatea naţională. Pe de altă parte, apropierea ruso-germană nu anunţă nimic bun pentru estul Europei. Deşi fosta RDG a cunoscut dictatura comunistă, Germania este mult mai puţin marcată de subjugarea sovietică în comparaţie cu Polonia, România şi alte ţări ale lagărului socialist. Spre deosebire de celelalte state din Europa centrală şi de est, Germania vede în Rusia un egal, o mare putere, şi susţine abordarea cu respect a Rusiei. În plus, elitele germane, în special cele social-democrate, consideră că victoria în războiul rece a fost posibilă nu prin cursa înarmărilor promovată de SUA, ci prin politica de deschidere către Est a cancelarului Willy Brandt. Declaraţiile lui Steinmeier “reflectă principiile vechi de decenii ale social-democraţilor”, a spus chiar liderul grupului parlamentar al SDP, Thomas Opperman.
Bratislava, un eşec anunţat

Proiectul unei armate europene va fi fără îndoială una dintre temele ce va duce la blocaj la Summitul UE de la Bratislava.

Iar, după cum am arătat, proiectul unei Europe sociale şi al promovării creşterii economice, proiectul reducerii şomajului, nu va duce decât la o serie de vorbe goale, însă absolut necesare în contextul alegerilor din Franţa şi Germania din 2017. La fel va fi cazul problemelor puse în continuare de Grecia, dar şi de integrarea ţărilor din zona euro, atât timp cât rămân discrepanţe uriaşe între ţările sudice şi cele din nord. La fel se va întâmpla şi cu discuţia despre obligativitatea cotelor unice de refugiaţi impuse de UE, atât timp cât poziţiile Poloniei şi Ungariei cel puţin sunt ireconciliabile cu poziţia puterilor vestice din UE.

Progrese minore se pot face în chestiunea negocierii ieşirii Marii Britanii din UE. Poziţia oficială a UE este că aceste negocieri nu vor începe până când Londra nu va arăta ce doreşte de la noua relaţie cu UE, însă în spatele uşilor închise se vor da lupte puternice între restul statelor UE. Unele ţări, precum Polonia, susţin ideea unei uniuni mult mai laxe, în care să-şi găsească locul şi Marea Britanie, în timp ce alte guverne simt lipsa Marii Britanii şi a fostului premier David Cameron, care dorea să reducă drastic beneficiile sociale pentru cetăţenii europeni veniţi în Marea Britanie. Germania şi Olanda au cochetat mult timp cu o asemenea abordare a migraţiei economice intraeuropene şi la ele acasă.

Discuţiile de la Bratislava ar putea avansa doar în ceea ce priveşte semnarea mult amânatului acord de liber schimb cu Canada, taxarea marilor companii şi controlul migraţiei. Se va vorbi despre întărirea agenţiei de pază a frontierelor Frontex, prin posibilitatea de a detaşa poliţişti şi tehnică de supraveghere în Grecia şi Bulgaria. Iar în acest context ar putea fi discutat şi planul preşedintelui României prezentat recent la Berlin, vizând crearea unei agenţii de combatere a terorismului.

Însă lansarea unei dezbateri care scindează atât de mult UE precum cea despre armata europeană şi băgarea sub preş a uriaşelor probleme economice din statele mici ale Uniunii şi a problemelor grave legate de viitorul tinerilor europeni riscă să reducă Summitul de la Bratislava la o simplă fotografie de grup şi câteva concluzii inspide.

sursa: cotidianul.ro