Cum scot marile lanţuri de magazine bani din România

Micii producători din România vând laptele cu 0,80 de lei, iar pe raftul marilor magazine acesta ajunge să coste de patru-cinci ori mai mult. Profitul retailerilor ar trebui să fie enorm însă pe hârtie acesta este infim.

Cu toate acestea, marile magazine, care aparţin unor firme din străinătate, scot bani din România. Cum o fac, dezvăluie Claudiu Frânc, preşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România.

”Nici un procesator nu vă va spune acest lucru. De la poarta fermei se ia laptele undeva cu medie cu 80 de bani, prin procesare să zicem că rezultă 2 lei, procesatorul este obligat să îl factureze cu 4, iar hipermarketul își mai pune 50 de bani și ne uităm pe toate site-urile ANAF și arătați-mi hipermarket sau un mare retailer care are profit mai mare de 1-3 % pentru care plătește impozit și taxe pentru statul român.

Restul se refacturează la sfârșitul lunii la procesator pe diferite servicii și cel mai costisitor serviciu este cel de audit intern, de milioane de euro lunar, făcut de personal din țara de origine care iau acești bani și pleacă din România.Sunt bani colectați de la fiecare dintre noi care cumpărăm, bani care pleacă nefiscalizați din România în afară”, a declarat Frânc la o conferinţă organizată la sediul Federaţiei Pro Agro.

Recent, Şerban Nicuşor, proprietarul Agroserv Măriuţa, a declarat pentru Ziarul Financiar cum este influenţat preţul laptelui.

„Preţul laptelui este influenţat de procesatori în proporţie de 25-30%, restul este influenţat de ce se întâmplă în supermarketuri. Gândiţi-vă că de un an de zile preţul laptelui a scăzut din diverse cauze: materia primă şi TVA au scăzut, cotele de lapte au fost desfiinţate şi a apărut un 35% lapte în plus, pentru că puterea de cumpărare nu e mare, ba din cauza embargoului rusesc, pentru că barilul s-a dus unde s-a dus, puterea de cumpărare a Orientului nu mai este ce a fost etc.

Din păcate, toate aceste reduceri la preţul materiei prime nu au dus la niciun fel de reducere în raft, ci dimpotrivă. Noi fermierii nu mai înţelegem ce se întâmpla la raft, de preţurile nu numai că nu scad, dar şi cresc“, a spus Şerban Nicuşor, pentru ZF.

Acesta deţine în jur de 1.800 de bovine. Conform acestuia, preţul diferenţa dintre preţul de achiziţie a litrului de lapte la poarta fermei şi cel cu care se vinde el la raft este atât de mare din cauza adaosului practicat de supermarketuri.

„Hadeţi să facem nişte socoteli să vedem cât îl costă pe fermier să producă un litru de lapte, cât îl costă pe procesator să producă un litru sau un kg de produse din lapte, şi să vedem care sunt marjele de profit ale supermarekurilor. S-ar putea ca atunci să ne dăm seama unde e problema. Eu cred că aici avem o mare problemă, iar, din păcate, procesatorii nu au curaj să facă nimic în privinţa aceasta pentru ca sunt în mâna retailerilor.

Ne place, nu le place, acesta este adevărul. E greu pentru un procesator să zică: <Bă’, retaierul îmi ia prea mult>, pentru că mâine nu-i mai ia marfa“, a mai spus Şerban Nicuşor pentru ZF. Acesta a explicat că, fără 30 de eurocenţi pe litru, adica 1,3 lei-1,4 lei pe litru, şi fără o producţie de minim 25 de litri pe zi de vacă la muls nu se poate scoate profit.

Conform unui studiu realizat de Eurostat, doar 22% din laptele produs de fermierii români ajunge să fie procesat în fabricile locale, România înregistrând, astfel, cea mai mare ruptură între fermă şi fabrică la nivel european. Media UE de procesare în fabricile locale era în 2013 de 92%. Producătorii din sectorul laptelui cer o serie de măsuri pentru ieșirea din criză a acestei industrii, printre care adoptarea unui preț minim garantat la nivel european şi promovarea consumului de produse lactate românești, se spune într-un comunicat al Federaţiei Naţionale Pro Agro.

Membrii federației atrag atenția asupra lipsei unei strategii de protejare a fermierilor în fața fluctuațiilor prețului de achiziție la lapte-materie primă, o posibilă soluție propusă de ei fiind adoptarea unei hotărări la nivelul Comisiei Europene prin care să se asigure un preț minim garanta, stabilit în cadrul fiecărei țări membre.

O altă problemă cu care se confruntă producătorii locali este lipsa unei strategii de identificare de noi piețe de desfacere pentru vânzarea de animale vii și produse din carne și lapte, care ar putea reprezenta o alternativă de venit la cele obținute din vânzarea laptelui.

În acest sens, Pro Agro cere formarea unei grup de acțiune din rândul reprezentanților fermierilor, ai Ministerului Agriculturii, ANSVSA, precum şi MAE, care să identifice cumpărătorii din diferite țări, dar și comunicarea eficientă între autorităţile sanitar veterinare din aceste ţări şi ANSVSA, în vederea stabilirii condiţiilor de export/import.

sursa: cotidianul.ro