Miliardarii de la Carlyle au mână liberă la bogăţiile din Marea Neagră

Carlyle International Energy Partners, parte a The Carlyle Group, unul dintre cele mai mari grupuri de investiţii de capital din lume, a finalizat preluarea operaţiunilor din România ale companiei petroliere canadiene Sterling Resources prin intermediul societăţii Black Sea Oil & Gas. “Portofoliul companiei este alcătuit din trei perimetre deţinute în platforma continentală a Mării Negre, având o suprafaţă totală de 5.000 km2: XIII Pelican, XV Midia (Mică Adâncime) şi EX-25 Luceafărul, care conţin descoperirile de gaze Ana, Doina, Luceafărul şi Eugenia“, a anunţat compania. Black Sea Oil & Gas arată că se va concentra „îndeosebi asupra depăşirii provocărilor cu care se confruntă proiectele de dezvoltare offshore din Marea Neagră şi identificării unor noi oportunităţi în România şi în regiune“. Preţul tranzacţiei dintre Carlyle şi Sterling s-a ridicat la 42,5 milioane de dolari.
Cumpărătorul, The Carlyle Group, este o firmă de investiţii care administrează active în lume de aproape 36 miliarde de dolari. Compania a fost înfiinţată în 1987 de trei jurişti din Washington, David Mark Rubinstein, William E. Conway, Jr. şi Daniel A. D’Aniello. De atunci şi până azi, Carlyle a devenit una din companiile care au impus un model de capitalism bazat pe valorificarea informaţiilor venite de la personalităţile lumii şi chiar de la serviciile secrete, precum CIA. De-a lungul timpului, în echipa companiei au făcut parte fostul preşedinte al SUA George Bush Sr., fostul secretar de stat al Apărării sub mandatul lui Ronald Reagan şi director adjunct al CIA, Franck Carlucci. Fostul premier britanic John Major a condus afacerile din Europa ale Carlyle în 2007, an în care s-a consemnat vânzarea Rompetrol către KazMunayGaz. Georghe W. Bush a făcut parte în anii ’90 din consiliul de administraţie al Cateair, companie aflată în sfera de influenţă a Carlyle. În 1994, el a părăsit societatea, pentru a deveni guvernator al Texasului şi imediat după aceea, culmea, Cateair a dat faliment!
Sistemul strategic al Carlyle a fost impementat de Carlucci, în 1989, când a devenit şef peste companie. Un an după aceea, Carlyle cumpără producătorul de blindate american Harsco, achiziţie urmată de cumpărarea BDM International, societatea care a fabricat componente din sistemul numit Războiul Stelelor, care asigura aprovizionarea cu armament a armatei Arabiei Saudite şi a gărzii Casei Regale saudite, în timpul primului război din Golf.
Cel mai faimos nume achiziţionat de Carlyle este United Defense Industries, producător de tancuri, vehicule blindate, rachete şi vehicule spaţiale.
S-a tot spus că Carlyle este controlată din umbră de serviciile secrete americane pentru că acestea sunt interesate să pună presiune pe diversele guverne ale lumii prin intermediul multinaţionalelor şi pentru a finanţa operaţiuni militare secrete. Reţeta e simplă. Compania face investiţii într-o ţară, creează locuri de muncă, ajută la creşterea PIB-ului, iar agenţii implantaţi la conducerea lor îşi construiesc relaţii şi reţele informative care ajung că dicteze politica unui stat.
Tranzacţia dintre Dinu Patriciu şi kazahii de la KazMunayGaz care viza rafinăria Petromidia în 2007 se leagă de anumiţi grei din Carlyle. Ivo Ilic Gabara, cel care a reprezentat Rompetrol în negociere, era la vremea rescpectivă director executiv al filialei din Italia a APCO Worldwide. Această din urmă companie este legată de grupul Carlyle pentru că adesea în fruntea ei ajung diverse personalităţi influente care au adus servicii Carlyle. Unul dintre ei este Lawrence E. Snoddon, ajuns director general pentru SUA al APCO Worldwide. Acesta a reuşit să şteargă imaginea nu tocmai bună a United Defense, proaspăt achiziţionată în 1997 de Carlyle.
În 2014, publicaţia Oil and Gas Journal susţinea că Carlyle este interesată de oportunităţi pentru investiţii în descoperirea, producerea, transportarea şi rafinarea unor enorme cantităţi de gaz şi ţiţei, iar una din ţinte ar putea fi Kazahstan, ţara care iată deţine acum Rompetrol.
Fondatorii Carlyle sunt adevăraţi aşi ai profitului. Ei fac parte din celebrul club al celor mai buni magnaţi ai firmelor de private equity din lume. Spre exemplu, doar anul trecut, cei trei şi-au sporit averile cu peste 750 milioane de dolari, deşi economia mondială încă gâfâie.
Marea Neagră li s-a înfăţişat după ce Sterling a decis să părăsească afacerile din România. Canadienii deţin 65% din blocurile 13 Pelican şi 15 Midia, 50% din 25 Luceafărul şi 40% în blocul 27 Muridava, toate în zona româneasca a Mării Negre. Sterling a intrat în România în 2006. În 2007, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a transformat licenţa de explorare pentru perimetrele Midia şi Pelican într-un contract de concesionare. Actul ratificat în noiembrie 2008 de fostul premier Tăriceanu permitea Sterling Resources să exploateze resursele de gaz şi petrol. Canadienii au fost foarte încrezători că fundul Mării Negre are potenţial mare de exploatare, însă din lipsa fondurilor ei nu au avansat foarte mult cu explorarea.
cotidianul.ro