Viitorul sună bine. Pentru ei.

M-am uitat pe pagina de Facebook a prim-ministrului Victor Ponta şi m-am îngrozit un pic. Am văzut puţine critici, multe păreri şi o grămadă de aprecieri tâmpe de genul “ţineo tot aşa”, “felicitări, d-nule priministru”, “săi bagi pe băsişti la puşcărie” şi multe altele. Am transcris exact ortografia acestor postări, pentru că nivelul la care aceşti oameni stăpânesc limba română spune ceva şi despre felul cum ei percep actul guvernării. Eu cred că o mare parte a cetăţenilor acestei ţări nici nu înţeleg ce li se întâmplă. Sau poate refuză să gândească. Sau poate amândouă. În inerţia traiului de zi cu zi, ajung să se bucure când vreun parlamentar mai intră la ţuhaus, fară să realizeze că aceşti nemernici sunt produsul celor care ne guvernează. Energii uriaşe, în loc să fie directionate înspre bunul mers al guvernarii, sunt cheltuite in van de catre bunii nostri politicieni, care se incaiera ca niste câini. Oamenii se bucură, pe bună dreptate, atunci când văd corupţii tării luând calea puşcăriilor. Dar bucuria este amară atunci când ne gândim la faptul că, în felul acesta, se umplu puşcăriile, dar buzunarele noastre rămân tot goale. Nu poti râde cu poftă pe stomacul gol, nu-i aşa? Judecând după cantitatea scazută de indignare din aceste comentarii, ai crede ca România se află imediat după Japonia la dezvoltare economică şi puţin sub Germania la nivelul de trai. Miile de like-uri pentru Ponta ar părea că vin ca o apreciere a faptului că în România se trăieşte foarte bine cu 342 de euro pe lună. Colac peste pupăză, prim-ministrul Ponta se laudă cu perspectivele de creştere economică a României în viitorii 5-6 ani. Culmea neruşinării! Carevasăzică, după ce ai prădat mai ceva ca tătarii această ţară, după ce ai închis peste 1300 de fabrici in 20 de ani, ai alungat peste hotare 4 milioane de români buni de muncă şi ai adus România pe ultimul loc in UE la capitolul salarii, vii şi ţipi în gura mare din hăul unei economii falimentare că viitorul sună bine! Este ca şi cum cineva mi-ar da foc la casă, iar a doua zi vine la mine şi-mi spune să mă bucur, că s-a ieftinit cimentul. Eu percep evoluţia(sau involuţia?) României în ultimii 25 de ani ca o succesiune de mariaje cu femei adultere. După ce te înşală 4 ani de zile şi cu greu scapi de ea, vine o altă femeie (a se citi partid politic) şi te ademeneşte cu minciuni, după care te înşală mai dihai decât cea dinainte. Iar după ce scapi şi de aceasta, vine iar cea dintâi şi te momeşte din nou cu promisiuni dintre cele mai deşarte. Asta se va întâmpla peste un an de zile, când cealaltă femeie adulteră a politicii româneşti va momi din nou poporul acesta abrutizat de săracie cu fel şi fel de minciuni. Cât va merge acest ulcior la apă, nu ştiu. Poate că, contrar proverbului, va merge pentru totdeauna. Şi n-ar fi mare mirare, pentru că românii sunt vestiţi pentru răbdarea lor mioritică. Dar şi pentru explozia mămăligii. Ce spuneţi, adulterelor, la alegerile din 2016 mai încornoraţi încă o dată alegătorii? Oricum, previziunile sunt bune, spune domnul Ponta.