ROMÂNIA EUROPEANĂ

Suntem ceea ce Nicolae Iorga numea un stat de necesitate europeană.
Statul nostru este în atenţia Estului si al Vestului, Nordului si Sudului
deopotrivă, trebuind, asa cum spunea Onisifor Ghibu (1883-1972), să împace
contrastele multimilenare dintre Răsărit si Apus. România a deţinut
întotdeauna o poziţie cheie ce poate fi ocrotită, ori pusă în primejdie, cum s-a demonstrat de-a
lungul istoriei.
România trebuie să constientizeze si să apere valorile europene, identificând, definind
si promovând interesele europene, care sunt comune, dezirabile si perene, având un rol
esenţial în orientarea dezvoltării umane si economice durabile. Valorile fundamentale sunt
cele ce ne leagă de Europa, cum ar fi: spiritul european, viaţa culturală, spiritualitatea,
modelul de civilizaţie, diversitatea socio-umană, toleranţa, caracterul universal si polivalent.
Noi, românii, trebuie să transmitem mesajul „suntem europeni, suntem civilizaţi” si nu
„ne-am dori să intrăm în Europa, în lumea civilizată”. Suntem un popor cu vocaţie
europeană.
Istoria a oglindit devenirea noastră, arătând că:
– Niciodată în comportamentul de grup, clasă sau popor, românii nu s-au manifestat
dominant agresiv, expansionist sau împilator;
– Ne-am prezervat identitatea si valorile de grup, de popor în întregul său, prin
rezistenţă psiho-morală si religioasă, precum si prin apărare armată fermă;
– Am acceptat cu deplină toleranţă pe cei care ne-au respectat demnitatea în toate
domeniile de existenţă, de unde si explicaţia asupra caracterului polivalent, universal si în
acelasi timp unitar al naţiunii române moderne;
– Coeziunea internă a poporului român în faţa pericolelor externe s-au manifestat
instinctiv în mod benefic, adoptând „tactica împietririi”, singura capabilă să conserve
spiritualitatea peste veacuri de năvăliri si lupte, noi fiind „străjerii” Europei.
De asemenea, după cum aprecia marele gânditor de largă viziune filosofică autentică
Alexandru Paleologu: „În toată istoria noastră, noi am fost un popor de tradiţie pentru
opţiunea occidentală. Să nu uităm că Bizanţul era occidental. Până în secolul XIV am avut
structuri feudale tot de tip occidental”. Tot el aprecia, referitor la mostenirea crestină a
Europei, că „mentalitatea crestină a creat Europa, cu formele ei de civilizaţie si de cultură si
cu particularitatea culturală si lingvistică a diferitelor ţări”, si că „adevăratele valori
Europene si Occidentale s-au păstrat în Răsărit”.
În acest context, Papa Ioan Paul al II-lea afirma că democraţia europeană trebuie să
se bazeze pe valori morale crestine.
Alexandru Paleologu afirma în această direcţie că „Europa este o creaţie a
crestinismului. Europa nu a existat ca o constiinţă continentală înainte de crestinarea slavilor
si germanilor, „barbarilor din nord”, cum se spune.”
În acest sens, România poate fi considerată un izvor de spiritualitate si de
sapienţialitate sacră pentru Europa, contrar unui naţionalism exclusivist, izolaţionist,
Alexandru Paleologu fiind de acord cu un „naţionalism cu faţă europeană care ar arăta asa
cum a arătat la Eminescu, la Kogălniceanu, la Titulescu, la Brătieni si la Regele Mihai I”.
Dacă unele exemple au minusurile lor, este fiindcă elitele nu au inteles ca o societate
umanistă, meritocratică, sau în varianta lui Soloviov – demoumanitatea se creează, nu se
mosteneste, nu se revendică si astfel nu trebuie lăsat loc compromisului politic, doar din
necesitate, fie ea si filoeuropeană. Fără Europa putem exista, dar fără noi nu putem exista!
Nu există domeniu european în care să nu fie un român valoros, deschizător de
drumuri: Mircea Eliade si Emil Cioran în filosofie, religie si literatură, Constantin Brâncusi în
sculptură, Darclée, Maria Cebotari si George Enescu, apoi Dinu Lipatti, Clara Haskil, Ionel
Perlea si Sergiu Celibidache în muzică, urmaţi în zilele noastre de Nicolae Herlea, Ileana
Cotrubas sau Angela Gheorghiu. Alte exemple sugestive sunt: Aurel Vlaicu, Traian Vuia,
Henri Coandă în aviaţie, George Emil Palade în medicină, Elvira Popescu în arta dramatică,
Eugen Ionesco în dramaturgie si asa mai departe.
Lipsa libertăţii si a informaţiei, până la cel de-al doilea val de democraţie din 1990,
ne-a aruncat în Evul Mediu si ne-a lăsat drept unelte de comunicare între noi doar credinţa,
cultura si tradiţiile, dar azi excedentul de informaţie si libertate, ne poate aduce orbirea,
superficialitatea si risipa. De asemenea, un pericol pentru Europa si noi este relativismul etic
cu care se luptă Europa profundă, reală si constientă de sine.
România Europeană este România cu constiinţă de sine, fiindcă Europa este Europa
naţiunilor care s-au dezvoltat de sine stătător, prin propriile forţe, comunicând si
interacţionând cu toate naţiunile, dând sens preceptului unitate în diversitate. Fiecare naţiune
trebuie să fie un model pentru viitoarea Europă. În acest sens, identitatea noastră nu se
demonstrează, ci se afirmă constructiv, valorile si drepturile noastre se promovează printr-o
politică bine argumentată, demonstrând astfel că avem sentimentul aproape natural de
apartenenţă la marea familie europeană si că ne considerăm europeni pentru a trăi si practica
ideile, cerinţele, instituţiile si preceptele europene, nu pentru a le ocoli. De aceea este necesar
să retrezim constiinţa de sine a naţiunii, să refacem spiritul civic si coeziunea
social-economică, promovând valorile individuale si spiritul de inovaţie, pentru că noi trebuie
să oferim produsul muncii si creaţiei noastre Europei cu demnitate existenţială, pentru că asa
cum spunea filosoful român Constantin Rădulescu-Motru „viitorul naţiunii române stă în
munca celor mai bine dotaţi dintre români”, iar referitor la această demnitate filosoful român
Emil Cioran (1911-1995) afirma că „naţiunile care nu au demnitate nu trăiesc si nici nu mor.
Existenţa lor este searbădă, ele trăind din umilinţa lor neproductivă”. De altfel, Alexandru
Paleologu afirma că prima valoare a Europei este onoarea înlocuită în prezent de performanţa
economică pragmatică.
Referitor la cultura noastră, făuritorii statului naţional au fost „oamenii culturii
eroice”, creatorii culturii moderne. După cuvintele poetului nostru naţional, creatorii culturii
eroice au declansat epopeea luptei de salvare naţională, fără de care formarea naţiunii române
nu ar fi fost posibilă. Cultura eroică a salvat cultura naţională atât prin întoarcerea ei către
creaţia populară autentică, cât si prin înaintarea ei către civilizaţia Apusului. Regăsirea
identităţii si unităţii culturale a naţiunii s-a realizat în condiţiile sincronizării dintre naţional si
universal, dintre cultura noastră si cea occidentală, ceea ce a permis preluarea si dezvoltarea
în Europa a valorilor istorice tradiţionale perene ale naţiunii noastre.
Mihai Eminescu a integrat cultura naţională română în cultura universală, printr-un
fluviu de metafore, adică de „proporţii”. Dar el nu trebuie unicizat, ci trebuie înţeles la
nivelul sinergiei culturii universala unde fiecare creator de opere reprezintă tuburile inegale
ale unei orgi.
Filosoful român Constantin Noica (1909-1987), om naţional si universal, a făcut din
cultura universală (europeană) o „lupă” prin care a privit faptele de cultură naţională, ca parte
a acestui popor, el reusind să cuprindă întregul, între limitele unei experienţe individuale.
Referitor la Noica, Alexandru Paleologu considera că pentru acesta nu există altă
valoare dincolo de cultură.
Au existat momente importante în istoria noastră care au influenţat istoria Europei:
– Moldova din vremea Unirii Principatelor a constituit „componenta proporţională”,
analoagă cu fenomenul asemănător realizat în Italia atunci. Unionistii moldoveni, principalii
promotori ai Unirii, au acţionat proporţional cu revoluţionarii francezi, fiind discipolii lor.
– Un alt moment interesant si important a fost miscarea memorandistă din
Transilvania, care a jucat un dublu rol: un rol civilizator în istoria Europei si un rol naţional
prin afirmarea drepturilor majorităţii românesti din Transilvania si prin constatarea că nu poţi
obţine dreptate întotdeauna din partea unor mari puteri dominante, mai ales că „atunci când se
bat taurii mor broastele”, cum spune un vechi proverb.
Democraţia reprezentativă, participativă, constituie sansa de a ne realiza vocaţia
istorică de a fi o naţiune socială, politică, culturală si civică, care asumându-si
responsabilitatea trecutului, prezentului si a viitorului îsi realizează propriul destin european,
fiecare cetăţean constientizând rolul său important în reforma societăţii românesti cât si
sistemul corelativ de drepturi si obligaţii.
Pentru România tradiţională, profundă, Europa nu aparţine unor supraorganizaţii sau
instituţiilor, ci a naţiunilor libere social-economice si civice, care în cele din urmă vor aparţine
cetăţeanului european ce trebuie să internalizeze valorile, normele, cerinţele, simbolurile,
drepturile, preceptele, care odată constientizate să se materializeze în comportamente legitime
si în realizarea aspiraţiilor universale. Independent de politica partizană (stânga-dreapta etc.),
numai un popor transformat în naţiune, cu constiinţa puternică a identităţii de sine si suma
indivizilor transformaţi în cetăţeni ca forţe utile societăţii pot realiza acel tip de societate
civică, de model de civilizaţie europeană si de naţiune europeană competitivă ce aparţine
valorilor umane a capitalului creator al minţilor libere, ce pot reforma politica în funcţie de un
ideal spiritual sau social.
Provocările la adresa României se leagă de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene din decembrie 2000, referitoare la valorile fundamentale ale Uniunii, cum ar fi
demnitate, libertate, egalitate, solidaritate, cetăţenie si justiţie, din acestea derivând drepturile
politice, civile, economice, sociale, ale cetăţeanului Uniunii Europene. De asemenea, se pune
accentul, pe libera iniţiativă, descentralizare, flexibilitate economică, mâna invizibilă care
reglementează viaţa societăţii, libertatea si protecţia individului si a consumatorului, libertatea
producătorului, libertatea muncitorilor de a alege locul de muncă sau de a schimba patronul
sau libertatea riscului si a sansei. Totodată, o cerinţă importantă este realizarea de către
România a reformelor judiciare, combaterea corupţiei care afectează concurenţa si care
blochează reformele si dezvoltarea prosperităţii economice.
Obiectivele Uniunii Europene care ne interesează ar fi, cu precădere, crearea de noi
locuri de muncă, scăderea inflaţiei, libera circulaţie a persoanelor, cresterea investiţiilor,
reducerea decalajelor dintre state, combaterea zonelor social-economice, aplicarea
principiului egalităţii de sanse în educaţie si economie, apărarea valorii superioare a
democraţiei, pluralismul.
Important este să înţelegem că drepturile în Uniunea Europeană se caracterizează
prin universalitate, fiind corelate cu responsabilităţile si având valoare numai împreună. În
contextul realizării unei federaţii continentale, rolul societăţii civile unite devine din ce în ce
mai important, deoarece cel mai important drept câstigat, după revoluţia împotriva
totalitarismului, este dreptul la libera asociere. În acest sens, rolul fiecărui cetăţean creste pe
măsură are loc o emancipare culturală a comunităţii umane, care prin acces la informaţie si
prin utilizarea potenţialului creativ controlează si dirijează factorii de decizie conservatori în
direcţia realizării, modernizării vieţii oamenilor.
Numai o educaţie culturalizată, prin care să se cunoască raportul dintre guvernanţi si
cei guvernaţi, cât si legile de devenire ale societăţii va permite, într-adevăr, renasterea
umanismului si crearea de valoare adăugată în fiecare domeniu de existenţă a statului, prin
valorificarea la maximum a resursei umane, respectând etica de autorealizare a individului,
mai ales că trecem printr-un proces de individualizare invers celui de uniformizare care a dat
nastere instituţiilor, fiecare individ trebuind să creeze propria sa alternativă, în condiţiile
globalizării, a luptei pentru existenţă si apariţiei de noi valori de gândire si de existenţă.
Onisifor Ghibu scria că trebuie să asigurăm unitatea dintre spiritualitate si
materialitate, stiinţă si religie, tradiţie si progres, răsărit si apus, putând crea si prin poziţia
geostrategică deloc întâmplătoare, pacea milenară.
Suntem pentru o recunoastere unanimă a rolului nostru în marea familie europeană.
Trebuie să formăm o naţiune civică, culturală si creatoare, independentă economic si integrată
sistemului global bazat pe următoarea diagramă:
Politică ……………….. Religie ……………… Stiinţă
Guvernare ……………. Crezuri……………… Civilizaţie
Rase ………………….. Credinţă ……………. Educaţie
Alexandru Paleologu aprecia că „a fi occidental înseamnă a nu avea complexe faţă
de Occident, a nu avea acel sentiment de neîncredere în sine, mai ales că, si aceasta era titlul
unei cărţi ale mele care în final s-a eliminat din alte motive, Occidentul în Est. Pentru că în
Est noi ne-am pierdut libertatea, unii chiar si viaţa, pentru limba franceză, pentru Platon,
pentru Dante, pentru aceste nume”.
Prin vocaţie istorică, cultură, valori ideale, aspiraţii, resursă umană, creaţie spirituală,
suntem europeni, trebuind însă să recuperăm viaţa economică si să scoatem astfel România
profundă la suprafaţă, adică România Europeană si să devenim Occidentul Europei
Răsăritene!
Scriitor Sebastian Sârbu, presedinte Academia Meritocratică
[ membru FSC, GCI Academia Română, Cerc. dir. stiinţ. Centrul de
Cercetare si Studii de Securitate Publică- ANSOA]