Submarinele care au scufundat economia elenă

Poate cel mai relevant caz este cel al achiziţionării unor submarine de producţie germană. “3 miliarde de dolari s-au scufundat în mare”, denunţa în 2011 acest acord jurnalistul Christos Kristos, editorul cotidianului Citypress, citat de bruxelles2.eu.
Totul debutează la începutul anilor 2000, când guvernul elen face o comandă de patru submarine de clasa 214. Dorind să fie o achiziţie urgentă, guvernul condus pe atunci de Kostas Simitis a plătit în avans nu mai puţin de 75% din costul total al submarinelor. “Astfel, statul elen a plătit în urmă cu zece ani 1,5 miliarde de euro, iar noi nu am primit nici până acum submarinele germane”, scria în 2011 publicaţia elena menţionată. Submarinele urmau să fie construite pe sşntierele elene Skaramanga şi pe cele germane ale TKMS (ThyssenKrupp Marine Systems). “În realitate, două treimi din cifra de afaceri a revenit şantierelor navale germane”.
Primul submarin, botezat Papanikolis, fabricat pe şantierele germane, s-a dovedit a fi impropriu pentru navigaţie şi a fost respins de comisia greacă de recepţie. Au fost identificate mai multe probleme (vibraţii ale periscopului, infiltrarea apei de mare în sistemul hidraulic) care putea fi rezolvate de-a lungul câtorva ani. Însă cea mai gravă problema era cea a înclinării excesive a vasului (46 de grade) pe o mare agitată. Pentru că nu şi-a primit banii pentru acest vas, TKMS a ales să suspende contractul, în 2009. În 2010, când criza lovea în plin Grecia, s-a ajuns la o înţelegere amiabilă între Berlin şi Atena (deja îndatorată Germaniei): submarinul refuzat va fi scos la vanzare, iar următoarele trei vor fi acceptate de marina militaraă elenă. Mai mult, au fost comandate încă două submarine 214. La apogeul crizei din Grecia, parlamentul elen a aprobat o plată finală de 407 milioane de euro.
Care este soarta acestor submarine? În februarie 2014, New York Times scria că ele nu sunt finalizate şi zac practic abandonate pe şantierul naval Skaramangas de langa Atena. TKMS a cumpărat acest şantier, pe care apoi l-a vândut companiei Abu Dhabi Mar, din Emiratele Arabe Unite. Angajatii au fost trimişi în şomaj tehnic în 2012, iar apoi au început sa lucreze cu salariile mult diminuate.
O înarmare lipsită de orice sens
În toată această afacere între companiile de armament germane şi Grecia, cireaşa de pe tort pare să fie un acord semnat între Turcia şi Howaldtswerke-Deutsche Werft (HDW), o subsidiară a aceleiaşi ThyssenKrupp Marine Systems, pentru livrarea a şase submarine 214. Acordul a fost semnat în 2009, după ce Grecia plătise miliarde de euro companiei germane cu scopul de a-şi spori forţa militară în faţa Turciei. A fost cel mai mare contract naval încheiat de statul turc – 3,5 miliarde de dolari. Submarinele ar trebui livrate marinei turce în 2015.
“Se menţine astfel un cerc vicios, o cursă a înarmărilor lipsită de orice sens, în special în ce priveşte Grecia. Statul elen profund îndatorat şi-a asumat poveri enorme, de care profită industria de război germană, fără să fi obţinut o înţelegere politică din partea Berlinului în chestiuni de mare interes”, scria in 2011 Christos Kristos.
Şi nu doar companiile germane au avut de câştigat de pe urma acestei afaceri care avea să ruginească pe un şantier de langa Atena. Au profitat şi cei din guvernele Greciei. Cele mai multe informaţii legate de corupţia în achiziţia de armament se leagă de o afacere cu tancuri Leoprad-2, tot de producţie germană.
Achiziţia absurdă a Greciei
În 2001, Grecia încheia un acord pentru cumpărarea a 170 astfel de tancuri, produse de compania Krauss-Maffei Wegmann. Valoarea contractului – 2,3 miliarde de dolari. “O achiziţie absurdă”, scria New York Times in 2014, mai cu seamă că aproape întreaga sumă era obţinută de Grecia pe credit.
“În primul rând trebuie condamnat sistemul putred din Grecia. Dar şi furnizorii au partea lor de vină. Au mituit oficiali şi au împrumutat bani unei ţări aproape falimentare, doar pentru a-şi putea vinde produsele”, spune expertul militar grec Constantinos Fraggos.
Nu a fost însă uşor germanilor să convingă Ministerul Apararii de la Atena şi mai cu seama pe directorul pentru achiziţii Antonis Kantas (1997-2002). Acesta s-a opus contractului, iar reprezentanţii companiei germane i-au lasat pe birou un plic cu 600.000 de euro. Au trebuit să mai pluseze până la semnarea acordului. Cand Kantas a început să fie investigat, a acceptat sa ofere imediat statului 7 milioane de euro (din mitele pe care le-a acceptat), declarând însă în faţa perocurorilor că nu-şi mai aminteste câţi bani a primit mită în cei cinci ani. Investigatorii au estimat suma la peste 16 milioane de euro.
Kantas a recunoscut că a luat mită de la şase companii germane de armament şi de la câte două din Suedia, Rusia şi Franţa. Totul pentru ca acestea să îşi vândă produsele în Grecia şi să o facă la preţuri deseori peste cele de pe piaţă.
Submarine pentru Portugalia îndatorată
Şi nu doar Grecia a ajuns în situaţia de a cumpăra armament în condiţiile în care economia se prăbuşea şi populaţia avea enorm de suferit. Portugalia, ţară care a fost supusă aceluiaşi program de austeritate dictat de FMI si UE (Germania) a plătit un miliard de dolari pentru două submarine germane de clasa 209, în condiţiile unei îndatorări extreme. În 2014, afacerea a început să fie investigată, apărând informaţii despre mituirea a şapte funcţionari portughezi. Din nou, cea mai mare putere economică din UE şi cel mai mare exportator de arme din UE a reuşit să-şi vândă produsele într-unul dintre cele mai sărace state UE.