VACCIN ANTICANCER INTERZIS DE PAPUSARI

CUBA a dezvoltat patru vaccinuri împotriva aceluiaşi număr de tipuri de tumori. Păcat că ştirea a fost ignorată în mod deliberat de jurnaliştii din toată lumea. Cenzura împotriva adversarilor politici e, deci, mai importantă decât sănătatea fiinţelor umane?
Cuba a dezvoltat 4 vaccinuri împotriva a 4 tipuri de tumori, o ştire extraordinară, dar pe care jurnaliştii din toată lumea s-au gândit bine să o obscureze, poate pentrucă guvernul cubanez nu este tocmai “aliniat” cu curentul vremurilor noastre. La Cuba sunt “cei răi”, comuniştii, deci nu poate ieşi la lumină nimic bun. Asta este ceea ce, de ani, tot povestesc Statele Unite, unde cetăţenii americani încă nu pot păşi pe insula Cubaneză. În fiecare an, după spusele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii mor din cauza tumorilor circa 8 milioane de persoane, din acest motiv, descoperirea medicilor din insulă merită un alt prestigiu şi vizibilitate. În 2012 Cuba a testat primul vaccin terapeutic împotriva cancerului la plămâni, iar în ianuarie 2013 a fost anunţat al doilea, aşa numitul Racotumomab. Experimentele clinice care au fost realizate în mai bine de 86 de ţări au demonstrat în mod clar că aceste vaccinuri obţin reducerea tumorilor şi sunt capabile să permită o etapă stabilă, crescând astfelsperanţa de viaţă a pacienţilor. Aceste vaccinuri au fost realizate de Centrul Imunologic Molecular din Havana, cu gestiune statală, care în 1985 a fost capabil sădezvolte un vaccin împotriva meningitei B, unic în lume, apoi cele împotriva dengue şi hepatitei B. Tot în centrul cubanez cercetătorii lucrează de ani pentru a dezvoltavaccinul împotriva Hiv-Sida, în timp ce în laboratorul Labiofam, tot în Cuba, se dezvoltă de ani medicamente homeopatice împotriva cancerului, vezi Vitadox, obţinutmulţumită veninului scorpionului albastru. Havana exportă aceste medicamente în 26 de ţări, şi poate tocmai pentru acest motiv jurnaliştii au silenţiat totul. Dacă s-ar ştii toate acestea, s-ar dezechilibra schema prin care cercetările medico-farmaceutice se fac doar în ţările aşa zise “dezvoltate”.
Cuba produce aceste medicamente şi le vinde, dar cu o filozofie complet opusă faţă de ceea ce se întâmplă în fiecare zi în marile industrii farmaceutice. Să inspire acţiunea marilor case farmaceutice, nu este voinţa de a trata pacienţii, cât cea de a atrage cel mai mare profit posibil. Pentru acestea, aşa cum a amintit Premiul Nobel pentru Medicină Richard J. Roberts, agenţiile farmaceutice tind să orienteze propriile cercetări nu spre tratamentul bolilor, dar spre dezvoltarea medicamentelor care tratează durerile cronice. În plus bolile din ţările sărace nu par să intereseze foarte mult medicina occidentală, încât nu sunt o piaţă de desfacere profitabilă. De aceea 90% din fondurile pentru cercetări sunt destinate bolilor a 10% din populaţia mondială. În Cubă în schimb, guvernul a vrut să schimbe complet această concepţie, bazând cercetările spre dezvoltarea vaccinurilor care protejează împotriva bolilor, scăzând astfel costul medicamentelor pentru populaţie. Cercetarea este, în plus,publică, şi permite guvernului să o îndrepte spre obiective în care să nu se lase influenţată de produse. Modelul public (statal) este mai bun decât cel privat, după cum spun cercetătorii Universităţii Stanford, în California, Paul Drain şi Michele Barry, care afirma că Cubă obţine rezultate mai bune în sănătate faţă de Sua, cu costuri de 100 de ori inferioare. De ce? Simplu, în Cuba nu există presiuni din partea agenţiilor farmaceutice, iar cercetarea e folosită în serviciul populaţiei şi nu alprofitului. Ca şi cum nu ar ajunge, în Cubă sunt legale şi gratuite şi terapiile tradiţionale ca şi medicină verde şi acupunctura, practici care nu convin marilor casefarmaceutice.
În Cuba toate medicamentele sunt distribuite în mod complet gratuit de către reţeaua spitaliera naţională, spre fericirea simpatizanţilor libertăţii care strigă în guramare împotriva dictaturii şi nefericirii cubanezilor. În final un ultim aspect care ar trebui să ne pună pe gânduri: agenţiile multinaţionale ale farmaceuticii cheltuiesc cifre absurde în publicitate, chiar mai mult decât învestiţia pusă în scopul cercetării în sine. Dar nu se termină aici, Cuba produce medicamente generice şile pune la dispoziţia ţărilor sărace şi a Oms, la un preţ de trei ori mai mic decât cel propus de marea industrie mondială. Binenteles toate acestea irită destul de mult industria farmaceutică care operează presiuni asupra guvernului cubanez şi asupra celorlalte guverne, de exemplu recent Ecuadorul a decis să cumpere din Cubă un marenumăr de medicamente, dar Asociaţia Laboratoarelor Farmaceutice (creata de industria farmaceutica) din Ecuador a difuzat svonuri împotriva calităţii medicamentelor cubaneze pentru a proteja propriile interese.
Mulţi observatori internaţionali au exprimat dubii legate de o acţiune din Honduras din 2009 în care s-a realizat o lovitură de stat împotriva guvernului lui Manuel Zelaya, care prevedea înlocuirea medicamentelor caselor multinaţionale cu medicamente generice cubaneze.
De aceea marea industrie farmaceutică internaţională ar fi finanţat lovitura de stat pentru a tutela propriile interese şi pentru a nu crea un precedent periculos. Şi înacest fel se înţelege mai bine existenţa barierei americane, care impune obstacole importante în comercializarea produselor farmaceutice cubaneze, o barieră oarbă de altfel, încât 80.000 de diabetici americani suferă în fiecare an din cauza amputării degetelor de la picioare, evitabilă cu administrarea medicamentului cubanez Heberprot P.
E evident că pentru Statele Unite războiul dat unui sistem economic şi cultural antietic faţă de cel propriu reprezintă un rezultat mai presus de satisfacerea nevoilor propriei populaţii.