Căutaţi corupţie şi trădare? Luaţi la puricat jaful gazelor din Marea Neagră!

Lucian Davidescu: „Şi vânduţi la ruşi, şi cu banii luaţi! Asta spunea varianta de lege offshore pentru care lobby-ul abia acum intră în etapa disperată, fără mănuşi. Pentru 10 mld. €, cam orice e permis! Afacerea depăşeşte TOP 10 cazuri de corupţie din România împreună. Într-o ţară pasionată de marea corupţie şi de înalta trădare, iată o listă de întrebări care – vorba poetului – în loc să producă răspunsuri stârnesc şi mai multe întrebări.“
Trăim în ţara unde prim-ministrul Dăncilă este reclamat la DIICOT pentru înaltă trădare, de liderul Opoziţiei, că a vrut să mute o ambasadă.

Şi unde exact acelaşi lider al Opoziţiei a fost anchetat penal şi trimis în judecată de DNA pentru corupţie, după ce ar fi cerut „un şut în fund” de 50.000 de euro, bani de campanie. A ratat campania, primar a ajuns Firea, iar în cele din urmă Orban a fost achitat.

Foarte bine, înseamnă poate că suntem exigenţi, dar şi că justiţia îşi face treaba.

Dar hai să fim exigenţi până la capăt!

DNA şi DIICOT au azi conduceri interimare, situaţie care mai devreme sau mai târziu va trebui să se rezolve. Aflăm de la Preşedinte că lupta anti-corupţie va continua mai ceva ca până acum. Ar fi grozav, că la prima vedere ar mai fi ceva de luptat…

Făceam anul trecut un top 10 al afacerilor de corupţie care au rămas practic nepedepsite, toate având în comun ordinul de mărime – al sutelor de milioane sau miliardelor de euro.

Ei bine, povestea gazelor din Marea Neagră le întrece pe toate la un loc ca valoare. Zeci de miliarde de euro miză totală, din care cel puţin 10 miliarde doar banii care au fost la un pas de a fi pierduţi la buget.

Oare e prima mare afacere cinstită din România? Nici o suspiciune? Nici un indiciu rezonabil? În sutele de mii de mandate pe siguranţă naţională şi corupţie chiar nu a picat nimeni pe interceptări?

Dacă nu găseşti nimic oricât ai căuta într-o afacere atât de mare, înseamnă că într-adevăr corupţia a fost eradicată. Dar sigur nu-i nimic? Nimicuţ?

Sau, poate, trădări? Că tot n-are DIICOT vreo înaltă trădare în palmares, nici un peşte mare până nu i-a venit pleaşca cu Viorica Dăncilă. (Despre achiziţia de armament fără offset, domnul Orban n-a reclamat nimic încă?).

Dacă s-ar pune un prag valoric pentru înaltă trădare, cum s-a pus pentru abuzul în serviciu, oare cât ar fi?

Iată câteva piste pentru procurori:

Cum de au ajuns două din zece perimetre din Marea Neagră la Lukoil când noi cică încercăm să ne salvăm pe noi şi pe vecinii noştri de şantajul cu energia al ruşilor?

Cum de au ajuns alte perimetre pe mâna OMV, care are o sinergie atât de strânsă cu Gazprom încât acum doi ani a fost la un pas să le dea Petromul la schimb cu ceva active de prin Rusia?

Cum de a ajuns Exxon, cu afaceri uriaşe în Rusia şi sub coordonarea unui prieten de-al lui Putin, să capete concesiuni în România? Exxon, care la un capăt al Mării Negre căuta petrol împreună cu Petrom iar la celălalt capăt – cu Rosneft!

When hitting Trump over the lack of new Russia sanctions, don’t forget Rex Tillerson, who was in charge of them. It looks more and more like he got this medal from Putin in advance. pic.twitter.com/JQ1SUQqqk7

— Garry Kasparov (@Kasparov63) 30 ianuarie 2018

Ăstora le-a fost încredinţată securitatea noastră energetică faţă de Rusia?

Cum a fost posibil ca toate aceste concesiuni să fie date la scurt timp după procesul cu Ucraina de la Haga, în lipsa unui cadru de taxare care să garanteze beneficiile statului?

Cum de statul nu a mişcat nimic ani de zile, chiar şi când miza devenise evidentă? (primul articol care mi-a fost preluat de România Curată a fost în iunie 2014, exact pe această temă)

Cum de legea offshore, în forma în care trecuse prin Senat, arăta de parcă ar fi fost scrisă de concesionari? Şi cum de a beneficiat de concursul administrativ, fără crâcnire, al tuturor instituţiilor statului? Cum a apărut consensul tuturor guvernelor care s-au succedat de atunci, care pe alte teme se contrau chiar şi numai de dragul de a se contra?

Cum sunt mânate maşinile de vot din Parlament care zic azi hăis, mâine cea în funcţie de grimasele stakeholderilor?

Pentru ce varsă petroliştii cisterne de cash în media, ONG-uri şi consultanţi unul mai independent ca altul? Ca să îşi facă reclamă – ce benzină bună are fiecare?

Răspunsurile la aceste întrebări vor aduce doar şi mai multe întrebări – vorba poetului

Legea offshore a fost adoptată într-o formă decentă pentru România din punct de vedere financiar. Discreţionarul administrativ al concesionarilor a rămas, la fel şi clientelismul băştinaş – deci după un soi de doctrină împrumutată de la celălalt Orban faimos. Însă ultimele se pot remedia şi mai târziu, doar taxarea are clauză că rămâne bătută în cuie pentru zeci de ani.

Lobby-ul abia acum intră în etapa disperată, fără mănuşi. Indiferent de pretextele folosite (unii care voiau legea trecută doar cu redevenţele de mizerie urlă acum că suprataxa e „prea mică” – ipocrizie e deja compliment pentru ei), miza adevărată sunt banii pe care îi încasează statul. Iar la aşa sumă, aproape orice e permis!!

Multe dintre lucrurile care se întâmplă sau se vor întâmpla până la tranşarea definitivă situaţiei, chiar şi cele „fără legătură” au această unică miză: 10 miliarde de euro sau mai mult.

Nu e bine, domnu’ chestor!

Acesta este un avertisment amical pentru rotiţele care ajută să funcţioneze mecanismul de jaf: nu participaţi! Sistemele de acest fel funcţionează chiar şi pe termen lung, dar numai cu preţul sacrificării constante a pieselor care devin inutile… Sau, în limbaj mai puţin tehnic, veţi fi aruncaţi ca nişte măsele stricate! Nu e chiar o certitudine, doar un risc mereu subestimat grav.

Am fost ziaristul care a descoperit, la vremea lor, cazurile de mare corupţie şi jaf de la EADS şi de la listarea Petromidia. Au ignorat, au râs, au negat. Procurorii au intrat pe fir după mult timp, dar au intrat. Lotul Petromidia a ajuns la puşcărie 10 ani mai târziu. EADS îşi aşteaptă, cuminte, prescripţia, dar majoritatea participanţilor au fost săltaţi în alte dosare, fie ele şi mult mai ieftine.

Dacă într-adevăr vine o anticorupţie mai aprigă ca până acum, dacă înalta trădare devine trofeu de palmares, atunci procurorilor ambiţioşi care vor conduce DNA şi DIICOT le va fi simplu să hotărască de unde să înceapă…

De la afacerea cu miză mai mare decât toate celelalte la un loc.

sursa: adevarul