Scrisoare deschisa

Stimate domnule Laurentiu Primo,

Mă numesc Mihai Serban, am 39 de ani, sunt stabilit în Franța și
lucrez în marketing-comunicare. În urmă cu aproape 15 ani, împreună cu
soția mea am plecat din România. Ajunși în străinătate împreună cu
educația și bagajul nostru de cunoștințe, din păcate pentru ce avea să
urmeze, am realizat destul de repede că nu eram neapărat bine veniți.
Neînțelegând fenomenul, în primă fază am încercat să ignorăm acest
sentiment crezând în mod naiv că este vorba de o perioadă de
tranziție. Dar, înverșunarea occidentalului de rând avea să ne ajungă
repede din urmă! Confruntarea, care din lipsa elementelor nu putea fi
definită cu precizie, avea să fie revelată în cadrul profesional,
unde, pentru prima oară în viața mea, am realizat că un european de
vatră milenară nu era conform pentru a integra o țară din Vestul
Europei! Culmea ironiei, colegii mei de serviciu fie ei africani,
arabi, etc., nu aveau această problemă de integrare, înotând în
societatea occidentală precum pestele în apă! Acest moment a
reprezentat pentru mine punctul de ruptură, primul semn de întrebare
se născuse și multe aveau să urmeze… românul din mine fusese
declanșat! Evoluția ce a urmat, s-a tradus prin căutarea a ceea ce am
numit în cartea mea: SURSA SURSELOR. Această cheie de înțelegere a
reprezentat fundația, corpul și finalitatea demersului meu. Ce am
descoperit m-a cutremurat! Faptul că această „Europă” vândută pe
pâine, atunci când nu e folosită drept amenințare împotriva celor
care, încă mai simt românește: nu numai că nu ne agreează deloc, dar
ne urăște pentru tot ceea ce suntem și reprezentăm ca popor!
In Occident, am învățat destul de repede că poți spune absolut orice
iți trece prin minte, atâta timp cât nu deranjezi grila oficială de
gândire! Mirarea este mare, înțeleg… nu auzim despre asta la TV., de
aceea, am să profit de această lovitură neașteptată pentru a intra pe
fondul problemei!
Realitatea ne arată că suntem reprezentanții unei generații mințită,
manipulată, vândută, dezmoștenită și împinsă spre buza prăpastiei
legată la ochi. Interesant pentru noi, cei care am fost condiționați
de televiziune să privim spre Occident cu admirații complexate, să
aflăm că libertatea de gândire și a cuvântului sunt la fel de
îngrădite astăzi în Vest, precum erau în România lui Hannah Robinsohn
Pauker, când ne aflam sub ocupația cominterniștilor de tristă
amintire! Mă întreb cât am evoluat de atunci? Așadar, dacă în Occident
poți spune orice exceptând ce deranjează, ce anume nu poți spune?
Răspunsul la această întrebare este foarte simplu: orice poziție, idee
sau revendicare ce ar reconsolida edificiul național și suveranitatea
poporului, a fost interzisă! Tribunalul uitării, a decis fără drept de
apel că trecutul nu mai există! Procedura de radiere a fost inițiată:
originea, tradiția, religia, familia, morala, omul liber și în cele
din urmă națiunea, toate se află sub semnul lichidării! Pe acest drum
al sfârșitului, printre înșiruiții veseli, din păcate, ne aflăm și
noi!
Pentru cei care încă mai visează o tară ca în Vest, a venit timpul să
se trezească din coșmar! In Occident toate măsurile impuse și adoptate
în societate, ne arată că un creștin ortodox cu valori nealterate – un
om cu convingeri și principii fundamentale: nu-și mai are locul!
Preferința non valorilor umaniste, a neo-marxismului social și al
islamului cuceritor, sunt asumate pe față! În occident, nu mai ai voie
să spui pe nume celor care se află în spatele puterii! În Occident, nu
ai voie să spui că democrația reprezentativă este o formă ascunsă de
dictatură financiară! Nu ai voie să vorbești despre Europa ca fiind,
sinteza gândirii elene, a religiei Creștine și a civilizației romane!
Nu ai voie să te împotrivești dictatului conform căreia, musulmanii
sunt viitorul Europei! Nu ai voie să te ferești de multiculturalism și
arma acestuia, metisajul, codul folosit pentru a disimula genocidul
albilor din Europa! Nu ai voie să spui că te simți agresat de
omniprezenta propagandă L.G.B.T. și, nici să spui că nu te mai simți
în siguranță în propria țară simțind agresiunea constantă și
crescândă, dar nu a teroriștilor deghizați, ci a guvernelor împotriva
propriilor popoare! Si, dacă totuși vrei să-ti riști locul de muncă,
locul în societate, anturajul și chiar libertatea, vei afla foarte
repede că de fapt ești doar un antisemit, un rasist, un xenofob, un
nazist, un islamofob, un homofob; un produs periculos al trecutului
întunecat; un monstru de care societatea s-ar dezice fără ca nici
măcar să clipească!
Aceste interdicții care, astăzi, fac legea în Vest, exportându-se în
România la pachet cu directivele europene și împrumuturile la F.M.I.,
încearcă să modifice radical modul în care gândim, percepem și ne
exprimăm. Fiind conștient că mulți sunt cei care s-au aliniat
disciplinați în spatele acestui embargou intelectual, amintindu-mi
vorbele lăsate de M. Eminescu : „Fără îndoiala există talente
individuale, dar ele trebuie să intre cu rădăcinile în pământul și
modul de-a fi al poporului lor, pentru a produce ceva permanent” –, am
decis să preiau condeiul și, în pofida riscurilor anunțate, să mă
arunc în luptă și să denunț o stare de fapt care ne scapă printre
degete, cei mai mulți nici măcar nu o văd.
Reforma, mai bine zis reformarea realității pe care am acceptat-o din
neatenție, se auto-definește ca fiind „politic corectă” – adică: o
pseudo-realitate internă, reformată de unealta politico-mediatică la
ordinele externe. Nimic altceva decât noile forme de abuz lingvistic
impuse pentru a disimula totalitarismul social și ideologic în care ne
desfășurăm existențele. De notat, pe vremuri, dictatura preceda
falsificării limbajului în timp ce astăzi, limbajul precedă viitoarei
dictaturi! Acest spațiu intelectual a rezultat din tranziția de la
comunismul autoritar, trecând prin capitalismul prădător și
încheindu-și drumul către iad prin liberalism – ultimul mare „ism”
înaintea sfârșitului National!
Astăzi, din păcate, societatea în care trăim poate fi asemănată cu o
creație abstractă care, pentru a căpăta substanță și mai ales
justificare, trebuie întreținută cu explicații și argumente care se
trădează a fi la fel de abstracte, precum imaginea de ansamblu a
societății în care trăim. Înțelegând că minciuna are o traiectorie
nebănuită, anumite întrebări au început să iasă la iveală: cum este
posibil ca Marxismul ucigaș și zecile lui de milioane de morți, să nu
reprezinte o piedică morală pentru televiziunile din Vest care, nu
ratează ocazie să-i aducă omagii și retrospective elogioase – în timp
nemții anilor ’30 sunt descriși de cinci ori pe săptămână ca niște
monștrii însetați de sânge? Cum se face că aceleași televiziuni îi
prezintă pe români ca fiind niște fiare țigănești amatoare de
corupție, furt, viol și crimă, în timp ce Americanii care sunt cei mai
mari exportatori de moarte de pe glob, sunt prezentați ca niște eroi
internaționali? Tot media internațională îi prezintă pe israelieni ca
fiind un popor veșnic persecutat și prigonit, în timp ce palestinienii
sunt doar un popor de teroriști? Ceaușescu dictator – Lenin
revoluționar! Hitler criminal – Stalin revoluționar! M. Eminescu numai
bun de ocolit – Bob Dylan Nobel! Eliade, Cioran, Noica, Țuțea, Gyr,
Gafencu interziși – Elie Wiesel Nobel! Cum e posibil ca un om care a
asemănat neamul românesc cu o adunătură de substanță târâtă, cu o
inima ca un cur, peste tot numai fețe urâte, guri vulgare, trăsături
rudimentare – M. Eminescu este cadavrul din debara – un popor numai
bun de spânzurat…etc, cum se poate ca ideologul fecalei și al
antiromânismului să fie propus Academiei Române tocmai de Uniunea
Scriitorilor din Romania, pentru a primi o pensie viageră din banii
noștri?! In definitiv, cum putem ieși în stradă protestând pentru
justiție și democrație la imboldul unor O.N.G-uri străine
antinaționale, împreună chiar cu Președintele țării, atunci când
acesta este supusul U.E. a cărui obiect principal este tocmai
distrugerea suveranității populare și a națiunilor europene! – Cât de
orbi am ajuns?
Folosirea tot mai pregnantă a strategiilor de comunicare care induc
consensul generalizat în locul rațiunii, dovedind această stare de
ocupație care bântuie prin societate. Și dacă nu, cum am putea să
explicăm derivele morale, sociale și democratice la care asistăm, fără
ca acestea să trezească forme de opoziție, stări de rebeliune? Ținând
cont de suferințele, amărăciunea, abuzurile și reeducarea constantă la
care a fost supus poporul român de la revoluție încoace, având în
vedere lipsa de acțiuni și starea de supunere generalizată la care am
ajuns, suntem obligați să recunoaștem un lucru cutremurător: percepția
noastră asupra realității, a fost reformată din temelie!
Astăzi, mai mult ca oricând, traiectoria ideologică în care am fost
induși este greșită, periculoasă, mortală… Nu mai putem să lăsăm la
cârma țării impostori, actori de mâna a treia, simpli figuranți, însă
toți mari trădători de neam care, urmează să ne spolieze de ce avem
mai scump. De partea cealaltă, Occidentul nu mai este de mult un model
de urmat și poate că nu a fost niciodată altceva decât un complex
născut din subtilitatea celor care creează tezele și antitezele,
antagonismele necesare jocurilor strategice, pretextelor politice,
mizeriei umane.
Timpul rătăcirii ne-a îndepărtat de idealul național, de destinul
nostru! Dacă continuam să tindem prostește spre modele străine, care,
oricum, supraviețuiesc sub perfuzia perfidă a finanțelor
transnaționale –, atunci să încetăm să mai spunem România!, pentru că
oricum vom rămâne fără PATRIE! Fără nici o declarație de război,
patruzeci la sută din pământul strămoșesc a ajuns în proprietatea unor
firme străine… bătrânii spun că pământul a strigat, poate pentru
ultima oară! Vremea a venit, trebuie doar să lăsăm deoparte himerele
de care am fost agățați! Pentru a avansa în viață nu este destul să
mergi: trebuie să mergi în direcția potrivită! Pentru a putea iniția
acest proces de recucerire a suveranității și a edificiului NAȚIONAL,
România trebuie să-și regăsească timpul pierdut și să-i studieze
conținutul în profunzime!