BUNII NOSTRI VECINI… UCRAINENII

1. In 1918 au dorit anexarea Basarabiei si doar prezenta militara a românilor a forțat retragerea acestei cereri;
2.  în 1945 au dorit anexarea Basarabiei si doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei pretenții;
3.  în 1992 au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor românești, pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care si-o doreau atât de mult pentru ei;
4.  din 1992 până în prezent au fost parte activa din formatul de negociere pentru regiunea transnistreana;
5. în mod permanent au susținut poziția Rusiei si au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierile sa fie formale si sa eșueze;
6. cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentata de ucraineni si nu de ruși; aceștia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova sa eșueze pe toate planurile; cei care au condus regiunea transnistreana, care promovează separatismul la Bălti, Cahul si Gagauzia sunt ucraineni si nu ruși; ucrainenii au dus o politica de distrugere a identității românești din teritoriile ocupate, mai dura chiar decât Stalin în restul imperiului;
7.  in mod arbitrar, Ucraina deține următoarele teritorii românești: patru cincimi din Maramureșul istoric (ținuturile Apsei de Sus si de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Alba), Insula Șerpilor, cu toate dăruite lor de foștii sovietici
8. timp ce câțiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparăți pe noi pentru pierderea platformei continentale;
9.  una din problemele principale ce sta în calea reunirii celor doua state românești este tocmai Ucraina, ce manifesta o opoziție mai mare chiar decât Rusia;
10. ea vede în aceasta reunire eventuale pretenții teritoriale ale tarii noastre asupra teritoriului ucrainean
11. prima măsura luata de “europeniștii ucraineni” a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba român
12. Crimeea nu a aparținut niciodată Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo; ea a fost dăruita în semn de prietenie de către Nikita Hrușciov în perioada sovietica, un gest mai mult formal si niciodată efectiv;
13.  În Crimeea prezenta ucraineana era mai mult formala. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe care le avea înainte de căsătorie. Cererea Rusiei este una normala (din perspectiva dreptului istoric si nu cel internațional) din moment ce aceasta era un inel de nunta
14. sper ca nu ați uitat cazurile Canalul Bastroe si nava Rostok.

    UCRAINA
    nazista

    Documentele declasificate recent de
    către Rusia la cererea reprezentanților Consiliului
    Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au început
    sa apară deja pe situl Ministerului Apărării al
    Federației Ruse. Președintele Putin a
    ordonat Arhivelor Ruse de Război sa ridice secretul de stat
    impus asupra lor de pe vremea lui Stalin.

    Documentele descriu crimele si
    atrocitățile săvârșite de către naționaliștii
    ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu
    sprijinul larg al populației ucrainene si sunt
    înfricoșătoare în adevăratul înțeles al
    cuvântului. Ele arata un naționalism ucrainian cu adevărat
    subuman, plin de o ferocitate si o ura bestiala fata de tot
    ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian.

    În comparație cu Ucraina, Germania
    nazista a fost un stat de drept. Pe lângă ucrainianul
    Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv. Daca Hitler
    urmarea doar exterminarea evreilor, tiganilor si
    handicapatilor, ucrainenii exterminarea tuturor
    naționalităților conlocuitoare, în primul rând
    exterminarea rușilor. Si nu oricum, ci în chinuri cât mai
    cumplite.

    Documentele despre
    atrocitățile săvârșite de ucraineni în
    timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost închise
    de Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de teama
    ca nu cumva rușii sa se revolte aflând conținutul lor si
    sa ceara exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care
    ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.

    De fapt încă din 1944 mareșalii
    ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar
    care sa-i judece pe criminalii ucraineni vinovați de
    genocid si sa-i execute. Ei l-au atenționat pe Stalin ca
    ucrainenii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri
    ar fi trăit si sub ce regimuri, nu puteau trai fără sa
    ucidă. Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o
    astfel de teorie si a refuzat sa ia masuri punitive de
    amploare împotriva ucrainenilor, mulțumindu-se sa aprobe
    doar cercetarea criminalilor ucraineni cu adevărat odioși,
    care au fost judecați si spânzurați.

    După moartea lui Stalin, Partidul
    Comunist al Uniunii Sovietice si Hrușciov au menținut
    regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de
    teama ca Israelul sa nu ceara URSS-ului despăgubiri pentru
    genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS
    si responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de
    Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu
    voia sa plătească Israelului 300 de miliarde de dolari
    pentru crime pe care nu le săvârșiseră
    rușii.

    Astăzi, însă, Ucraina este un
    stat independent si poporul ucrainian poate sa-si asume
    responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi trecutul
    este falsificat pe scara larga, așa ca președintele Putin a
    ordonat Ministerului Apărării al Rusiei sa ridice secretul
    de stat de pe documentele privind genocidul ucrainian.
    Documentele sunt terifiante si arata ca Ucraina anilor
    1940-1945 a fost mai nazista decât Germania nazista si mai
    odioasa si mai fanatica decât SS-ul german si decât
    Gestapoul.

    Armata Ucraineană avea regimente
    întregi de calai care se ocupau numai cu uciderea la ordin
    a populației civile de alte naționalități. Se exterminau
    sate si orașe întregi de ruși. Voluntarii erau
    extremiști de dreapta si cruzimea lor era
    înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei îi
    schingiuiau înainte de ai omorî. Asta în numele
    apărării Ucrainei. Cele mai multe atrocități au fost
    comise de naziștii ucraineni în Ucraina de Sud-Est
    (Donețk, Lugansk, Harkov etc). Adică taman în locurile
    unde astăzi actuala Armata Ucraineană trage cu tunurile
    în satele si orașele rușilor, așa cum făcea în
    anii 1941-1943.

    Opinia publica indusa azi în
    eroare de o propaganda mincinoasa nu știe ca rușii din
    Republica Populara Donețk si Republica Populara Lugansk
    si-au declarat independenta în acest an si cer ajutorul
    Rusiei tocmai de teama ca evenimentele din 1941-1945 sa nu
    se repete si rușii sa fie exterminați de
    ucraineni.

    Fasciștii ucraineni au ucis în
    anii 1941-1943 un număr de 5 200 000 (cinci milioane doua
    sute de mii) de civili din Ucraina (naționalități
    conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusa) si au
    omorât aproape 900 000 (noua sute de mii) de evrei.
    Numărul polonezilor uciși a fost de 200 000 (doua sute de
    mii). Au fost executați peste 400000 (patru sute de mii) de
    militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de
    germani sau se predaseră. În acest fel omorurile
    săvârșite de bandele naționaliste ucrainene întrec cu
    mult numărul victimelor nazismului german si
    plasează Ucraina pe locul I între statele
    naziste.

    Cuprinși de fanatism si de
    admirația pentru Hitler, aproape trei
    milioane de bărbați ucraineni în putere au cerut sa plece
    în Al Treilea Reich ca sa muncească voluntar pentru nemți
    în fabricile si pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germana sa
    poată extermina tot poporul rus.

    La 30 iunie 1941 batalionul fascist
    Lvov sub comanda lui R. Sukovici a executat cu glonț în
    ceafa trei mii de polonezi ucraineni, inclusiv trei
    oameni de știința cunoscuți pe plan mondial. În zilele
    care au urmat batalionul a mai executat un grup de
    șapte mii de ruși compus din femei,
    bătrâni si copii. În timp ce femeile si copii erau
    executați prin tăierea gâtului cu
    cuțitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul
    Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un
    serviciu divin de mulțumire rugându-se pentru ”victoria
    armatei sfinte a lui Adolf Hitler”.

    Biserica Catolica Ucraineană a
    binecuvântat toate crimele si masacrele diviziei naziste
    ucrainene ”Galicina”. Aceasta a comis în
    septembrie 1941 masacrul si genocidul de la Babi Yar, o
    râpa din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în
    septembrie 1941 peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din
    clasa de mijloc, trei mii de tigani si circa 40 000
    (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei si
    fete) pe care SS-iștii ucraineni i-au dezbrăcat la
    pielea goala apoi au început sa violeze femeile si fetele
    neținând cont ca parintii si rudele lor erau de fata.
    După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor si evreicelor le
    tăiau sânii si le presărau sare pe râni, iar pe
    bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se
    tăiau brațele care apoi erau fripte pe
    grătar.

    Atrocitățile au atins o asemenea
    culme abominabila ca soldații germani, revoltați, au
    refuzat sa mai participe la masacru si s-au retras,
    lăsându-i-i pe călăii ucraineni sa duca la capăt
    genocidul. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai
    bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca
    sa moara în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori
    cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost
    aruncate în râpa si râpa acoperita cu
    pământ.

    Batalionul de masacru condus de
    fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute
    cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei si
    copii si peste 160 000 (o suta șaizeci de mii) de evrei. La
    aceste omoruri au dat o mâna de ajutor țăranii ucraineni
    fasciști si muncitorii ucraineni fasciști care aveau o ura
    atât de mare fata de evrei si ruși încât s-au dedat la
    acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit medalii
    si ranguri naziste iar Vojnovski a primit gradul de maior
    în Armata Germana.

    Ucrainianul Sutnevici care ucisese
    si el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de
    căpitan în Armata Germana.

    În satele Lipniki, Certozi,
    Mikulici, Vladimir, bandele de ucraineni ucideau copii
    rușilor si polonezilor luându-i de picioare,
    învârtindu-i si dându-i cu capetele de pereți. Daca erau
    prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în
    fântâni si părinții erau aruncați după ei, apoi
    fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest
    fel numai într-un singur județ 15 000 (cincisprezece mii)
    de persoane.

    Ura ucrainenilor împotriva
    rușilor si a evreilor era așa de mare
    încât daca o fata ucraineană se căsătorise cu un evreu
    sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau. Zeci
    de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat si
    s-au înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau
    prinse si spintecate de cei care le violaseră (adică de
    tații si frații lor) în felul următor: li se baga
    vârful cuțitului în vagin si erau spintecate de jos în
    sus.

    Toate aceste lucruri se petreceau
    în anii 1941-1945 în Ucraina Socialista. Adică în
    mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea
    prieteniei între popoare promovata de socialism, a uitat
    într-o noapte toate aceste idei si a devenit la fel de
    primitiv si sălbatic precum oamenii
    cavernelor.

    Astăzi, după 20 de ani de
    existenta sub deviza valorilor europene si în spiritul
    european al promovării minorităților naționale, pe care
    ei singuri le clamează, ucrainenii si-au reluat marșurile
    naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul
    săvârșit asupra evreilor, polonezilor si rușilor, iar
    Armata Ucraineană trage cu tunurile în blocurile de
    locuințe, în școlile si spitalele din
    orașele rusești din sud-estul Ucrainei.

    Este limpede ca indiferent sub ce
    deviza ar trai poporul ucrainian, nazismul si fascismul nu
    pot fi eradicate din Ucraina. Este interesant sa vezi ca
    român, ca întreaga noastră clasa politica si toți
    conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politica
    ucraineana fără sa vadă ca Ucraina tine azi între
    granițele ei teritorii românești care
    totalizează încă o Republica Moldova pe care ea,
    Ucraina o ocupa în mod nejustificat si cu binecuvântarea
    politicienilor din București, aserviți
    Occidentului.

    Oare de ce nu sufla politicienii
    noștri români nici o vorbulița despre acest
    teritoriu?

    În al treilea rând, citind aceste
    documente nu trebuie sa crezi ca Israelul nu va cere
    Ucrainei despăgubiri pentru crime si genocid. În mod
    normal, aceste despăgubiri ar trebui sa ajungă la circa
    200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste
    despăgubiri, dar așteaptă ca apele sa se limpezească în
    Ucraina. Adică sa vadă cine va rămâne între granițele
    Ucrainei.

    Deocamdată, numai Crimeea,
    Donețk si Lugansk si-au declarat
    independenta si au devenit republici ruse libere. Acestea nu
    se considera parte a statului ucrainian si, evident, nu vor
    plăti despăgubiri.

    Aici e vorba de clasele
    conducătoare, care au fost la putere si nu de oamenii de
    rând, care nu au nicio legătură cu politica. Ei au
    reprezentat, întotdeauna, o masa de manevra pentru
    politicienii din trecut ca si din prezent.

    Ucraina ar trbui să se mute la ea acasă iar
    noi ar trebui să fim mai hotărâti cu cei care ne umilesc