Dispariția banilor cash și a unei bune porții de libertate

Spre mirarea celor mai în vârstă și a fermierilor, băncile au început să demonteze bancomatele din zonele rurale ale Suediei. Funcționarii bancari din Suedia sună deseori la poliție în momentul în care un client se prezintă cu o sumă cash mai mare, temându-se că persoana respectivă poate fi un terorist sau un infractor. Aproape toate plățile se fac în Suedia în mod electronic (patru din cinci tranzacții).

Calea către o economie fără sau cu cat mai puțin cash este deschisă și în alte state europene. În Italia tranzacțiile cash mai mari de 1.000 de euro au devenit ilegale, la fel și în Franța. În Spania limita este de 2.500 de euro.

Această evoluție are, fără îndoială, aspecte pozitive. Fiscul din țările respective își vede munca mult ușurata, banii negri nu mai pot fi spălați ușor, finanțările ilegale sunt mai ușor depistate (inclusiv finanțarea grupărilor teroriste), pentru a nu mai vorbi de riscul falsficării bancnotelor. Mai mult, plățile electronice facilitează măsurile profilactice ale guvernelor – guvernul SUA a impus, in 2006, unor giganți precum Visa sau Mastercard să nu mai permită plățile online efectuate de clienții lor în contul agențiilor de pariuri sportive care nu fuseseră atent verificate în prealabil.

Există însă și un revers al medaliei. O situație asemănătoare cu cea din Suedia (unde 50% din volumul de bancnote și monede a a dispărut în ultimii ani) se înregistrează în Danemarca și Elveția. Băncile din aceste state practică dobânzi negative. Cu alte cuvinte, cel care împrumută ajunge să-i plătească celui creditat, ca și cum i-ar face un privilegiu ca apelează la el, nu invers.

În cazul în care un client contractează un împrumut de la o bancă va fi în avantaj. Însă băncile își pot recupera pierderile impunând o serie de taxe. În cazul în care clientul dorește să economisească, atunci el este cel care va pierde, va ajunge să plătească băncii. Există și de aici o ieșire – banii pot fi puși la saltea. Însă ce se întâmplă într-o societate din care dispar banii cash? Există doua alternative – fie cetățenii acceptă să-și rispească banii pe dobânzi negative, fie să-i cheltuiască. Or, aceasta din urmă măsură poate fi cea urmărită de bănci și guverne, pentru a ”stimula” economia.

O serie de studii din domeniul psihologiei sociale au demonstrat că indivizii sunt dispuși să cheltuiască mai mult în momentul în care nu ofera bani sub forma lor fizică, percepând efortul financiar mult mai puțin.

Dincolo de scamatoria dobânzilor negative, o societate fără cash este mult mai expusă directivelor economice și politice de la vârf. În oglindă cu ceea ce s-a întâmplat în 2006 cu Visa și Mastercard, cetățenii pot ajunge să-și vada peste noapte economiile supuse unei alte politici bancare, fără a mai putea avea control asupra banilor. Pentru a nu mai vorbi despre ușurinta cu care orice mișcare a unui client poate fi urmărită în fiecare zi.

Societatea încă se opune tendinței a eliminării banilor cash, chiar și acolo unde încrederea în guvern este maximă. Bjorn Eriksson, fost șef al Poliției suedeze și acum lider al unui grup de lobby, spune că a auzit de situații în care oamenii încep să-și păstreze banii cash în cuptoarele cu microunde, pentru că băncile nu-i mai acceptă.

”Banii cash înseamnă libertate. Oare controlul asupra societății pe care vrem să-l cedăm guvernelor și băncilor centrale nu are limite? Nu trebuie să fii un libertarian ca să te întrebi dacă, într-o lume în care deja ne temem de volumul de informații despre noi pe care le adună Facebook și Google, chiar vrem ca băncile și statul să știe si cel mai mic detaliu despre lucrurile pe care ne cheltuim banii și unde îi cheltuim. Este ușor să cedăm această libertate, dar va fi mult mai greu să o recuperăm”, arată un editorial publicat de Daily Telegraph.

sursa: cotidianul.ro