Cine a pierdut la Trianon?

In replica la miscarile si manifestarile fasciste si rasiste ungare, cu ocazia zilei de 4 iunie ac, intretinute si de doamna ambasador a Ungariei, este bine ca cititorul roman sa-si puna unele intrebari, despre rasism, despre maghiarizare, despre genocid in Europa si mai ales despre starea “minoritatilor” majoritare inainte de 1900, in spatiul administrat de Pesta (Offen). Pentru aceasta cetateanul roman trebuie sa fie corect informat. Apoi isi va raspunde singur la intrebarea din titlu.

I. Cum a evoluat maghiarizarea de la eliberarea Panoniei de sub turci de catre austrieci?

Iata evolutia maghiarizarii STRICT dupa date unguresti in teritoriile administrate de Budapesta:
1787 1869 1890 1900
Unguri si maghiarizati 29 % 44,4 % 48,5 % 51,5 %
Romani, germani, slavi 71 % 55,6 % 51,5 % 48,6 %

In 1715 in actuala Budapesta, pe atunci Offen, erau recenzati 55,6% germanii si doar 19,4% unguri si maghiarizati (cam 25% erau slavii si romanii), ca in 1891 sa mai ramana doar 23,7% germani in timp ce ungurii si maghiarizatii sa atinga aproape 46,1%!
Intre 1880 si 1890 structura etnica a municipiului Deva a evoluat astfel: ungurii si maghiarizaţii au crescut cu 293,9%, romanii au crescut cu 21,2% iar germanii au scăzut cu 67,7%!

II. Branau( Funfkirchen) – un Cosovo pe dos.
Lucrurile stau la fel de rau si in Suabia Turceasca (jud Branau), la care ne vom referi mai jos, aici germanii reprezentau pana in 1910 – 90 (nouazeci)% din populatia judetului (112.297 germani, restul 19.659 sunt ungurii si maghiarizati), ca in 1914 sa nu mai fie nici o scoala populara germana, adica intretinuta de comunitate nu de stat! Efectele legii scolare a lui Albert Appony! De remarcat e ca intre 1890 si 1910, adica pe un interval de 20 de ani, populatia germana, majoritara, din judet creste cu exact 599 persoane! Apoi, in1920, dupa statisticile unguresti mai ramasera in toata Ungaria 551624 germani ca in 1930 sa mai fie 478.630 germani.
In timpul Mariei Tereza numarul ungurilor si maghiarizatilor in campia panonica era atat de mic incat nici nu putea fi vorba de colonizarea lor in Banat sau Transilvania – cum deplangeau istorici unguri; remarca este din 1940 si apartine lui Hans Walter Ruhrig ca un raspuns la reprosurile ungare adresate Austriei. Asa s-a ajuns, istoric, la maghiarizarea fortata a majoritarilor germani, romani si slavi din bazinul Dunarii pana in centrul Romaniei. In Panonia trebuie amintit ca maghiarizarea a fost TOTALA.

III.Unde e granita etnica romaneasca la vest?

Pentru teza de doctorat “Câmpia Tisei”. Ştefan Manciulea a depus o muncă stăruitoare timp de 15 ani. Se prezenta în faţa comisiei de la Universitatea Bucureşti, anual, cu comunicări privind teza de doctorat. Pentru documentare a străbătut pe jos, întreaga zonă a graniţei de vest a României de la Ceremuş la Orşova. În localităţile din stânga Tisei, cerceta şi studia arhive şi biblioteci, pentru strângerea materialului documentar arheologic, istoric şi statistic referitor la trecutul neamului românesc din Câmpia Tisei. Deznaţionalizarea şi maghiarizarea elementului românesc din zona de vest a vetrei romanilor, mai ales în secolul XIX şi până la l Decembrie 1918, a fost o principala preocupare a cercetărilor tânărului doctorand. Cercetări care s-au concretizat în diferite lucrări ştiinţifice, unele păstrate, altele au fost distruse după anul 1948 de comunişti. Aceste cercetări i-au adus aprecieri unanime. În acest sens, redăm o notiţă apăruta în publicaţia „Unirea” Nr. 22 din 31 mai 1930 – despre Adunarea generală a societăţii de geografie – “… în 23 Mai s-a ţinut la Bucureşti sub prezidiul d-lui general C. Coandă … Adunarea generală a Societăţii Regale de Geografie. În afară de chestiunile curente de ordin administrativ, membrii acestei adunări au putut asculta şi două conferinţe deosebit de interesante, dintre care una a pr. Ştefan Manciulea, harnicul profesor de la Blaj, care a vorbit despre “Elementul Românesc la graniţele de apus ale ţării” – Studiul pr. Ş. Manciulea este un răspuns documentat, la propaganda ungurească care a încercat să convingă Europa, că România, n-ar avea nici un drept istoric asupra părţilor apusene ale ţării.”

IV. Unde sunt svabii din Suabia Turceasca?

In cartea „NATIONALISMUL RASIAL UNGURESC – Documente “ (Dr. Johann Weidlein Schondorf , Germania, 1961) partea a II-a „Razboiul de exterminare a germanilor din Ungaria“ autorul citeaza articolul lui Gyulla Illyes (nn-poet, prozator) – “Ancheta despre Svabi“ din ziarul „Nyugat“ (1933): “Transdanubia se află în pericol, toată lumea stie asta aici (în Branau). . . Ce se întâmplă dacă Transdanubia, intr-o zi, se separa de Ungaria? Poate că mica bucata care rămâne între Dunăre şi Tisa sa mai rămâna maghiara? Va avea dreptul de a exista, va fi în valoare, pentru a obţine acest lucru între naţiuni? Separarea regiunii Keil (nn-Suabiei turcesti) este o mare pierdere. Se pune piciorul pe râul Drava şi se razbate in acest fel pana in fata Pestei, realizand jumatate din calea de a avea graniţa cu judeţul Weisseburg (nn-judet la est de taul Balta – Balaton). … Împotriva ciumei nu trebuie să ne temem, pentru că acest oraş (nn- Branau capitala Suabiei turcesti, oras german, inca nemaghiarizat complet in 1933) a fost, probabil, capitala ţării (nn-Suabiei Turcesti) dar niciodată a poporului … “. Temerile acestui scriitor ungar sunt graitoare prin ele insele si nu mai trebuiesc comentate.

Originalul in germana:
“Vernichtungskampf gegen das ungarlandische Deutschtum

Die Schwaben-Enquete in der Zeitschrift ,,Nyugat,” Jg. 1933 Gyula lllyés,1 Pusztulús (Untergang)

Transdanubien befindet sich in ausserster Gefahr, das weiss hier (in der Branau) jedermann . . . Was geschieht, wenn Transdanubien eines Tages von Ungarn abgesplittert wird? Kann jenes kleine Stuck, das zwischen Donau und Theiss vielleicht noch erhalten bleibt, noch madjarisch bleiben? Wird das eine Daseinsberechtigung haben, wird es der Muehe wert sein, dieses in der Reihe der Nationen zu erhalten? Der spaltende Keil2 ist grossartig wirksam. Er stemmt seinen Fuss an die Drau und dringt auf diese Weise nach Pest vor, die Haelfte des Weges hat er bereits zurueckgelegt und ist schon an der Grenze des Komitats Weissenburg. Unterwegs wird er von harten, lebenskraeftigen deutschen Inselchen erwartet sie lockern vor ihm den Boden auf. Vor Pest muss ,er sich nicht fuerchten, denn diese Stadt war vielleicht die Hauptstadt des Landes, niemals aber die des Volkes … ‘”

V. Raspandirea romanilor la finele secolului XIX si iceputul secolului XX?
S-au luat in considerare hartile lui Kiepert (Berlin 1882), G.Weigand (Leipzig 1890), G.Valsan (1911), Maier (Munchen,1918), Alexis Nour (Moldova 1915) si Sabin Manuila(1930).
sursa: itc-cluj.ro/