NOUL SPIRIT AL FAMILIEI NATIONALE

Cine uita nu merita
Nicolae Iorga

Dacii au devenit exotici, uitati, îngropati în uitare de urmasi. Uitarea istoriei, a trecutului, a faptelor stramosilor care ne-au lasat tara face sa nu ne meritam istoria, stramosii, tara.
Într-o familie în care tatal abuziv terorizeaza mama iubitoare si copii, fuga de acasa a unui copil este o drama pentru membrii familiei, mai putin pentru tatal ticalos si indiferent. Plecarea oamenilor demni, desi ar trebui, nu este perceputa ca o pedeapsa de catre politicienii tradatori ai promisiunilor si asteptarilor votantilor. Politicienii trebuie decazuti din drepturi, nu au alta solutie decat sa paraseasca familia nationala.
Are loc o altfel de deportare a romanilor, deportarea la cerere. Romanii au colonizat pamanturile de pe care au deportat daci. Romanii basarabeni au fost deportati în Siberia si aiurea pentru a face loc altor populatii. Banatenii au fost deportati în Baragan. Învingatorii folosesc deportarea pentru a rupe vointa nationala, a schimba compozitiile etnice si a-si impune vointa mai usor. În zilele noastre, a metodelor soft, ni se sugereaza sau ni se spune direct sa plecam de cei care sunt incomodati în planurile lor marete, planetare. Avantajul, din punctul lor de vedere, este ca astfel scapa de cei mai greu de manipulat. Saraciti si satui de minciuni, promisiuni neonorate, înselaciuni, furturi si incompetenta, plecam. Nu avem locuri de munca, sunt prea multi corupti si hoti, prea multa mizerie. Unii pleaca pentru a avea o cariera de succes, pentru a castiga pe masura pregatirii, inteligentei. Unii, desi mari valori mondiale, nu pleaca totusi, argumentand ca se pot realiza la fel de bine si aici ca oriunde în alta parte. Unii dintre cei plecati, dupa un timp, se întorc si spun ca peste tot e la fel, ba chiar e mai greu în alte tari, desi reusisera sa aiba cariere stralucitoare. Unii plecati, chiar daca nu reusesc le e rusine sa se întoarca si sa recunoasca ca au ratat. Unii raman pe unde pleaca si renunta la a mai fi roman, se transforma în apatrizi, nu mai stiu nici ei ce sunt. Unii pleaca pentru a se întoarce si nu se mai întorc, altii pleaca pentru a nu se mai întoarce si se întorc.
Selectia naturala a indivizilor e lege obiectiva. E dreptului fiecaruia de a hotara asupra destinului propriu si al urmasilor. Asemenea schimbari influenteaza destinul familiei, prietenilor, cunoscutilor si nu numai. Influenteaza destinul celor care nu mai sunt si pe al celor care nu sunt înca nascuti. Destinul celor care nu mai sunt si au luptat pentru viitorul urmasilor pe aceste pamanturi este schimbat prin schimbarea finalitatii luptei lor, telului lor. Moartea celor care si-au dat viata pentru tara, pentru pamantul stramosesc devine inutila prin plecarea urmasilor lor spre alte zari. Plecarea aduce a fuga, a lasitate, a neputinta. Plecarea e mai usoara mai ales cand este usurata de niste bani. Totul e mai usor atunci cand primesti niste bani în schimbul a ceva, se cheama ca se vinde ceva, ca este o afacere. În afaceri nu au loc sentimentele. Banii nu cumpara identitate, istorie, sensul vietii. Facem afaceri cu viata noastra, cu vietile stramosilor, cu vietile urmasilor. A vinde viitorul este o afacere. A vinde trecutul este deja de 25 de ani o afacere grasa prin vinderea patrimoniului cultural al tarii. Vînzarea idealurilor stramosilor poate capata sens în cursa pentru o viata mai buna, pentru un televizor mai mare, pentru un calculator, pentru o masina, pentru o casa mai mare. Vanzarea identitatii nationale se dovedeste o afacere de mare succes prin vilele aratoase labartate langa sfintele bisericute de lemn martore la martirajul poporului roman si asigura uitarea acestuia de catre urmasii nenascuti. Ne pricepem sa vindem tot ce ne-au lasat stramosii si chiar si vietile urmasilor nenascuti. Vindem viitorul nostru al fiecaruia si viitorul nostru al tuturor. Plecam momiti de lucruri scumpe si parasim lucruri sfinte, fara de pret. Pamantul primit ca urmare a jertfei strabunilor morti în razboaie îl dam pe nimic celor care i-au omorat. Moartea lor devine inutila. Ne omoram strabunii a doua oara. Consideram ca vremurile s-au schimbat, ca trebuie sa evoluam, sa fim în rand cu lumea si renuntam la ceea ce ne identifica, ne particularizeaza. Plecam pentru a lasa loc altora veniti din alte parti, altor neamuri. Lasam totul aici si nu întelegem ca de fapt acolo nu vom mai fi, iar aici prin plecarea noastra nu ramane nimic. Nu întelegem ca, rupti de trecut si de viitor, noi nu suntem nimic, ca suntem parte a unui lant care are înteles numai aici, pe acest pamant, pe pamantul stramosilor, împreuna cu ei. Plecarea este victoria celui care vine. Plecarea întareste dusmanii si ne transforma în necunoscuti.
Plecam din cauza oamenilor, semenilor nostri, a concetatenilor nostri nu din cauza pamantului, a vitregiei naturii. Vitregia ne-o provocam singuri, natura a fost mai mult decat generoasa cu noi. Poate ca, în final, pamantul va alege alti locuitori. Nu pamantul ne apartine noua, noi apartinem acestui pamant. Daca dorim; daca nu, putem pleca.
Tara trebuie sa ne-o construim aici, asa cum vrem prin lupta si nu prin victimizare. Forta de rezistenta a poporului vine din taria fiecarui reprezentant, din rezistenta la încercarile de distrugere. Fuga din fata dusmanului aduce nimicirea nu victoria. O armata e mai puternica cu cat este mai mare si mai hotarata sa se apere. Plecarea, fuga nu este în nici un fel o solutie ci un pas gresit, mortal uneori. Niciodata nu e prea tarziu sa revii, sa te întorci acasa. Acasa e pentru toata viata, acasa apartii oriunde ai fi. Cine ne da dreptul sa renuntam la trecutul strabunilor în numele urmasilor? Cine ne da dreptul sa rupem lantul stramosesc? Cine ne da dreptul sa ne lasam balta trecutul? Plecam de pe pamantul unde suntem stapani pentru a fi sclavi în alte tari. E timpul reîntoarcerii acasa a tuturor fiilor risipitori.
Lucrurile importante se fac cu oameni de valoare. Obiceiul valorificarii valorilor si perspectiva ampla sa înlocuiasca întamplarea, cultivarea viitorului sa înlocuiasca reactivitatea. În noul spirit al familiei nationale copii isteti sa fie ajutati si încurajati sa ramana acasa iar cei plecati sa se întoarca, sunt parte a familiei nationale. Sa investim talantii lasati de stramosi pentru a creste bogatia neamului. Pentru a se întoarce valorile e nevoie sa facem curat în ograda si sa taiem mielul cel gras, sa le oferim conditii sa se dezvolte, sa ne ajute. Vorbele nu tin de foame în viata de zi cu zi, renuntarea la bunurile lumesti nu e la îndemana oricui iar ipocrizia dublului limbaj goleste de continut si devalorizeaza. Prea multi înselatori si tradatori au fost crezuti. Modelul partidelor politice care promit multe la multi si fac multe numai pentru putinii ipocriti care conduc e expirat din punct de vedere al asteptarilor la schimbare. Cine vrea încredere trebuie sa dovedeasca ca o merita. Fara pastor, turma se risipeste. Pastorul priceput, sporeste turma. E timpul construirii, întemeierii, durarii cu temei. E timpul actiunii oamenilor cu dragoste de oameni, cu dragoste de tara, întelepti, care sa conduca salvarea prin constructie curata, durabila. Suntem pedepsiti pentru pasivitate, pentru vina de a nu lupta, de a nu apara ce ni s-a dat, traim durerea risipirii darurilor, a risipirii mostenirii genetice nationale, a comorii inteligentei. Avem nevoie de toti fiii familiei nationale. Fara ei nu suntem întregi, suntem mai putini si din ce în ce mai saraci. Avem nevoie de toata inteligenta neamului pentru a supravietui. Cine nu are batrani sa-i cumpere a devenit Cine nu are batrani, are cheltuieli mai putine. Reinstaurarea respectului fata de valoare si fata de batrani ne va uni si întari. Încetati deportarea.
Avem, ca toate popoarele, elite, concetateni de mare valoare, supradotati intelectual, genii în diferite domenii. Totusi, ne conduc mediocrii. De ce nu se aud elitele nationale? Pentru ca sunt etichetate ca plictisitoare, nu sunt distractive, nu aduc audienta si implicit bani, induc sentimentul de inferioritate si peste toate ne pun la munca. Dar nici vocea lor nu este puternica. Dorinta lor de a se impune nu depaseste cercul interesului individual. Avem mari valori umane dar putine valori nationale. Dorinta de a se implica în soarta nationala este mica. Se spune ca cei valorosi gasesc solutiile la orice problema. Dezinteresul elitelor pentru national, pentru neam ne omoara.
Asteptarea aparitiei cadrului de manifestare, de recunoastere, este de fapt refuzul interesului national si este similara cu asteptarea ca orbii sa defineasca lumina. Îndreptarea este posibila numai prin implicare nu prin autoexcludere. Nu exista altcineva care sa faca schimbarea. Geniile apartin poporului care le-a dat viata, familiei nationale. Nu aparem din neant, reprezentam fiecare o entitate distincta, unica, irepetabila în alte natii. Darurile vin împreuna cu datoria. Nu suntem ce suntem numai datorita eforturilor individuale. Cel ce sunt este exponentul întregului neam, al tuturor stramosilor traitori pe acest pamant si nu altundeva. Familia nationala se vede parasita, tradata de cei mai valorosi fii, de cei care ar fi trebuit sa o salveze. Tradarea fiilor cei mai iubiti, plecarea fiilor risipitori risipeste neamul. Va asteptam acasa!

Gheorghe Liviu Balaban
2 martie 2015