De ce a fost asasinat Ceausescu?

Cu privire la subiect, în mod sigur voi primi şi de această dată o
invitaţie călduroasă de a merge să mă întîlnesc cu făuritorii mei,
însă, dacă toată lumea ar fi iubit adevărul, dacă unii ziarişti din
Ţară nu s-ar fi vîndut asasinilor, adevărul n-ar mai fi umblat astăzi
zdrenţuros şi cu capul spart. Nici nu-şi intră bine decembrie, că
presa o dă cotită şi învîrtită cu asasinarea soţilor Ceauşescu.
Indiferent ce a fost şi cum a Preşedintele Republicii Socialiste
România (pentru cei mai tineri, aşa era denumirea oficială a ţării
noastre în 1989), Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu, erau
oameni de stat, şi au fost eliminaţi în stil mafiot, prin împuşcare cu
rafale de Kalashnikov, în marea Sărbătoare a Sfîntului Crăciun, după o
„judecată” sumară şi strîmbă. După execuţia barbară şi ruşinoasă,
dictată pe 24 decembrie, prin telefon de la Bucureşti, de un grup din
care făceau parte Brucan, Iliescu, Măgureanu, Roman, Voican, Militaru,
Kemenici, care aveau garanţia impunităţii lor, totul s-a prăbuşit în
România şi am ajuns realmente sclavi într-o sărăcie lucie. Cît curaj
au Petre Roman şi restul asasinilor cînd afirmă că „trupurile
Ceauşeştilor şi filmul execuţiei au dispărut timp de cîteva ore! Ex
preşedintele României şi soţia sa, Elena Ceauşescu, nu au fost
condamnaţi de un tribunal oficial. Au fost executaţi potrivit unei
hîrtii scrisă şi semnată la data de 23 decembrie 1989, de către Ion
Iliescu, dată la care nu avea nicio calitate oficială în conducerea
statului român, în afară de cea de şef al găştii de „profitori sub
acoperire” de revoluţionari, ce încercau anihilarea adevăraţilor
revoluţionari, pentru a nu scăpa din mînă puterea. Conform zicalei
„frica păzeşte bostănăria”, la scut timp după asasinarea celor doi, de
teamă că poate le va veni rîndul şi lor, călăii au trecut urgent la
abolirea pedepsei capitale în România. Ceauşeştii au fost ucişi cu
sînge rece, iar cei implicaţi în asasinarea cuplului prezidenţial ar
trebui sa răspundă în faţa legii. Acum!

Cu prilejul discursurilor publice, Preşedintele Nicolae Ceauşescu
atrăgea atenţia cu privire la pericolul imperialismului, care poate
duce la pierderea identităţii economice, a identităţii de neam şi
chiar a independenţei naţionale. Aşa s-a şi întîmplat după lovitura de
stat. Cercetaţi documentele, aşa am făcut şi eu, apoi o să vă vreţi să
îl comemoraţi. Politica externă a lui Nicolae Ceauşescu se baza pe
„neamestecul în treburile interne ale altor state”. Şi pentru că pe
plan internaţional fostul preşedinte acţiona şi gîndea româneşte,
trebuia înlăturat şi înlocuit cu o marionetă care gîndea şi acţiona pe
dublu canal: în favoarea marilor puteri capitaliste, dar păstra, prin
telefonul roşu, conexiunea cu Moscova.. Cinismul cu care un plutonier,
pe numele său Dorin Cârlan relata anul trecut execuţia lui Ceauşescu
şi a soţiei sale, la un post central de televiziune, citez – „am
făcut-o ferfeniţă pe Elena Ceauşescu şi i-am scos polimerii din cap
odată cu creierii, oasele şi sîngele,” m-a cutremurat şi m-a
determinat să cred că omul are bujiile ancrasate. Ori s-a scrîntit
după crimele comise. Ori a fost special ales în plutonul de execuţie,
pentru că nu era întreg la minte. Plutonierul acesta împuşcase doi
oameni, nu cu un glonţ, ci cu rafale şi deborda de entuziasm infantil
pe ecran, facînd din asta o bravadă publică. Cei care au înfăptuit
asasinatul şi cei care l-au comandat, în urma mascaradei judiciare,
n-au nicio scuză. Cu toate că au acţionat la comandă externă şi
internă şi sub manipulările ce au guvernat lovitura de stat din 1989.
Se pare că avem o vocaţie de a ne asasina patrioţii. Istoria stă
mărturie. La fel ca şi Mareşalul Ion Antonescu, Ceauşescu a strigat
înaintea primul glonţ: „Trăiască România liberă şi independentă,
moarte trădătorilor!” S-a avut mare grijă, însă, ca această parte a
filmului (cosmetizat, falsificat şi trucat) difuzat pînă la
intoxicaţie, în fiecare an, înainte de Crăciun şi care a făcut
înconjurul lumii, să nu ajungă la public, să fie tăiată. De fapt un
asasinat politic abominabil, la scara istoriei, o ruşine pentru noi,
execuţia cuplului prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşesc pe 25
Decembrie, la Sfînta Sărbătoare a Naşterii Mîntuitorului, este un
asasinat anticreştin, iar sub acest blestem a urmat involuţia
poporului în libertatea şi democraţia mult-visată de naivi. Asasinarea
soţilor Ceauşescu a fost folosită ca „o veste minunată” în presa
vremii. Toate ziarele titrau cu litere de-o şchiopă: „O veste
minunată: dictatorul a fost prins şi împuşcat!” O manipulare
grosolană! Asasinatul înlocuise vestea minunată a Naşterii Domnului
Iisus, sărbătoarea creştinului român.

Ceauşescu le stătea în cap occidentalilor. De fapt a fost omorît
pentru că a ridicat Ţara de la stadiul de semifeudalism la cel al
civilizaţiei. Devenise incomod puterilor Occidentului. Ceauşescu a
oferit românilor: educaţie de înaltă clasă, într-un învăţămînt
gratuit, loc de muncă garantat, locuinţă pentru fiecare familie sau
tînar, asistenţă medicală gratuită (chiar dacă nu se ridica la
standardele europene de astăzi, cînd românii mor cu zile). A oferit
demnitate umană şi protecţie socială Ce-a dat capitalismul românilor?
Sărăcie, şomaj, hoţie, tîlhărie, droguri, etnobotanice, escrocherie,
homosexualitate, lesbianism, prostituţie, sclavie, discriminare, crime
şi pistol la brîu tuturor nenorociţilor. Cine a suferit în regimul
dinainte de ’89? Puturoşii, proştii, curvele şi hoţii de buzunare.
Desigur, şi atunci se făceau abuzuri, dar nu pot fi comparate cu cele
de astăzi. Ultimii 24 de ani de după lovitura de stat şi asasinarea
cuplului prezidenţial, au fost cu adevărat dramatici. Părinţii au
trăit dictatura cu regim socialist, nu comunist, cum zic
necunoscătorii şi ignoranţii, care nu ştiu pe ce lume trăiesc şi cu ce
se mănîncă Istoria de pînă în 1944 şi chiar cea pînă în 1964. Într-o
dictatură cu regim socialist, Ceauşescu a construit extrem de multe
edificii, ca să aibă ce închide, vinde şi demola capitaliştii. S-au
ridicat patru milioane de apartamente unde s-a mutat jumătate din
populaţia ţării, s-au construit fabrici şi uzine mari, unde au muncit
peste zece milioane de oameni, s-a construit Transfăgărăşanul,
metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră (după care tânjesc mulţi,
astăzi), Casa Poporului, Sidex Galaţi, Oltchim, Petromidia, şcoli,
grădiniţe, spitale, creşe, pe care capitaliştii nici n-au fost în
stare să le dea cu var. România a pierdut în cei 24 de ani de la
lovitura de stat aproape întreaga industrie, a pierdut suveranitatea
şi independenţa economică. Generaţiile prezentului trebuie să afle că
familiile tinere primeau locuri de muncă şi apartamente de la stat,
după terminarea facultăţii studenţii primeau repartiţie, iar
învăţămîntul şi sănătatea erau gratuite. Priviţi acum sutele de mii de
copii abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în Occident, priviţi
fabricile de şomeri, adică universităţile care îi lasă pe tineri în
voia libertăţii haotice. Da, teoretic, socialismul e o noţiune
neprietenoasă. Dar, cei mulţi, talpa ţării, nu se zbăteau în sărăcie
ca astăzi, cînd sîntem liberi să întreţinem bugetul statului fraudat
de guvernanţii şi politicienii care s-au îngrăşat pe spinarea
poporului. Controlul asupra populaţiei este mult mai extins azi decît
în socialism, doar că nu mai e realizat prin forţă, ci prin mijloace
subtile: lefuri şi credite, înregistrarea neconstituţională şi abuzivă
expunerea codului numeric personal, controlul opiniei publice (adică
tot prin frică). Românii au fost forţaţi să devină consumatori. Li se
dau lefuri pe card, ca să consume după nevoile Occidentului, de parcă
românii nu ar mai avea voinţă proprie, dar şi ca să-i obişnuiască cu
banii virtuali. Urmează cărţile de identitate cu CIP şi detectare prin
GPS inclusă. Spre deosebire de perioada de dinainte de 1989, azi stai
cu frica în sîn ca o să ajungi şomer, eşti liber pe naiba, doar să te
plimbi pe jos, să-ţi dai copilul la şcolile particulare ale mafioţilor
şi pe bani grei, eşti obligat să cumperi manualele analfabeţilor din
sistem, altfel i se scade nota copilului. Astea da, „succesuri”
democratice! În socialism nu vedeai oameni dormind pe stradă, daţi
afară din case, nu vedeai ţărani săraci. Ceauşescu a construit o
economie puternică, cum n-a avut România înainte de război, pentru ca
să fie independentă şi să nu cerşească la F.M.I., B.M. etc. Dar, ca
preşedinte, cînd nu eşti dator organismelor financiare mondiale, eşti
considerat dictator, eşti invadat de şacali, ţi se iau resursele
naturale, iar poporul este transformat în contribuabil activ, (deşi nu
are loc de muncă, taxele sunt obligatorii) sclav şi consumator. Libia,
Egipt, Siria, şi România sînt exemple vii în acest sens. L-au eliminat
pe Ceauşescu cînd Ţara nu mai avea datorii şi economia mergea strună.
Tocmai cînd terminasem de plătit datoriile şi urma să ne bucurăm de un
nivel de viaţă european, de teamă că vom concura puerile occidentale,
au venit alogenii şi-au pus gheara pe avuţiile naţionale. Chiar dacă
în socialism, pentru o perioadă scurtă s-a mîncat mai puţin, a fost
sănătos, s-a trăit fără căldură, s-a dat curent electric cu porţia,
chiar dacă pîinea, zahărul şi uleiul erau cartelate, aşa s-au plătit
datoriile externe. Nu existau milionari şi miliaradari care să
fraudeze statul. Azi există mîncare şi pîine din belşug (dar puterea
de cumpărare este zero), dar garnisite cu euri mortale, care au
răspîndit boli, obezitate, cancer, diabet, gradul de îmbolnăvire al
populaţiei fiind triplat. S-au înmulţit boschetarii, copii străzii,
mai ceva decît cîinii comunitari, presa e plină de scandaluri, crime;
miliardarii de carton au conturile doldora, şi n-au dat o zi cu sapa.
Legea-i făcută pentru ei, au maşini luxoase şi pistolul la brîu. Toate
acestea lucruri fermecătoare au fost înscrise în planul loviturii de
stat din 1989. Ne merităm soarta. Să trăiţi bine!

Aşadar, mă întorc la întrebarea unui ziarist român din presa centrală.
„De ce n-a făcut Ceauşescu autostrăzi”? Simplu: exportul către Rusia
şi spre celelalte ţări se făcea pe căile ferate şi pe apă.
Specialiştii timpului au gîndit în conformitate cu necesităţile
practice. Nimeni nu a umblat în opinci în perioada socialistă, de acum
înainte vom umbla poate desculţi. Opinca e încălţare ecologică şi mi-e
teamă că nu ne vom permite s-o cumpărăm. După 1989 câţi kilometri de
autostradă s-au construit? Poate răspund miniştrii de la transporturi
sau Bechtel? Toată bogăţia Ţării adunată cu sudoarea poporului a fost
confiscată de „elita” politică şi financiară, în cîrdăşie cu
organismele financiare mondiale, de băieţii şmecheri, de pungaşii
pripăşiţi pe la noi şi prin guvern, care ne dau atît cît să nu murim
de foame. Chiar nu înţeleg de unde toată stupizenia unor colegi de
breaslă de a se raporta doar negativ la ceea ce fost pe vremea lui
Ceauşescu? Să lăsăm trecutul distrus cu bună ştiinţă şi cu rea
credinţă, şi să-i întrebăm pe neisprăviţii care au acumulat averi
uriaşe, pe care nu le puteau realiza într-un mileniu prin muncă
cisntită, de ce au îndatorat ţara pînă la sufocare, de ce au jefuit
averea ţării pe care au depus-o în bănci străine, de nu mai are ţara
fonduri pentru investiţii, pentru salarii şi pensii? Dacă tot se plîng
că nu mai sînt bani pentru investiţii, de ce nu investesc ei banii
furaţi de la popor? De ce oare tot aşteptăm noi investitori străini?
Aceştia nu vor urmări niciodată binele ţării unde fac investiţia, ci,
firesc, propriul lor profit, cît mai mare, pe care-l vor externa, în
valută, nu în lei. Leii îi lasă pentru vînzătorii de Ţară autohtoni,
care le asigură calea spre cîştiguri ilicite. Cei care au guvernat
după lovitura de stat, n-au fost în stare să construiască nimic în
Ţară, în afara de sedii de birouri pentru stors românul de ultima
leţcaie. Toţi au fost puşi pe căpătuire. Au devalizat băncile
(Bancorex, Banca Agricolă, Banca Religiilor etc…), întreprinderile,
fabricile, combinatele, au sărăcit populaţia prin inflaţie de 300 la
sută. Sub minciuna Iliesciană în coabitare cu a lui Petrică în plover,
numită „privatizare”, producţia României a fost redusă la tăcere
treptat. Ce nu s-a putut fura, s-a vîndut străinilor cu capital
majoritar sau total pe mai nimic, preţul fiind sub cel de fier vechi,
dar pe mită grasă.

Un fost funcţionar al Ministerului Economiei de pe vremuri, de
formaţie economist, azi pensionar, mi-a explicat cum s-a reuşit
înainte de 1989 performanţa echilibrului economic şi absorbţia în
procent de 100 la sută a forţei de muncă tinere, cum România a refuzat
orice contact cu F.M.I.-ul şi cu alte organisme financiare
internaţionale, care încercau atragerea României în capcane.
„Trepăduşii n-aveau ce căuta în rotiţele sistemului, tocmai de aceea
sistemul economic nu avea nici noxe, nici fisuri grave. Nu erau clase
favorizate. Multe din lucrurile de dinainte de ’89 – păstrând
proporţia evoluţiei în timp – erau superioare celor de azi. Atunci
erau tot felul de organisme de cinste şi control, care rezolvau
problemele oamenilor, azi nu ai la cine apela, hoţii se dau drept
conducători.” Studii recente arată că pe atunci toată populaţia activă
avea slujbă, astăzi aproximativ șase milioane de români îşi caută de
lucru în afara ţării. Toţi românii aveau locuinţe, azi sînt datori pe
viaţă băncilor străine, scoşi în stradă şi executaţi silit. Atunci se
întrerupea curentul electric zilnic, astăzi nu avem bani să-l plătim.
Atunci erau cîteva ore de televiziune pe zi, astăzi, sute de posturi
TV ne aduc în case violenţă, destrăbălare, circ politic, crime,
dezmăţ, sexualitate, pornografie, homosexualitate, care tulbură
minţile copiilor şi îndeamnă la sex de la vîrste fragede, ducînd la
angoase, la frustrări, sinucideri şi conflicte interioare cu sinele.
Despre ce economie vorbeşte astăzi guvernul? Coloşii industriali, care
decenii la rînd au asigurat producţia internă şi exporturile ţării
noastre, au fost bombardaţi.

Nu sînt bani pentru salariile medicilor, se desfiinţează şcoli şi
spitale, sănătatea e la mîna grupurilor farmaceutice care
condiţionează numirea factorilor de conducere şi politica
instituţiilor de sănătate. „Regimul socialist investea cam 30 la sută
din PIB în cercetare-dezvoltare, tehnică militară (tancuri),
aerospaţială (avioane inclusiv supersonice), agricultură,
infrastructură (căi ferate, drumuri şi poduri la sate, canale şi
sisteme de irigaţii, baraje, canalizări)”. Ce a adus, aşadar
„revoluţia”, pardon, lovitura de stat? Libertatea de a merge la
căpşuni, libertatea sclaviei pe pămînt românesc şi dispreţul
Occidentului. O ţară primită cadou în 1990, fără un leu datorie
externă şi cu destui bani cash (a se înţelege lichiditate B.R.C.E.), a
fost sufocată de datorii pentru generaţii de-a rîndul. Imediat după
lovitura de stat, Petre Roman, premier pe atunci, a anunţat că
industria ţării este un morman de fiare vechi”, o minciună colosală,
care a dat startul jafului, aflat şi azi în desfăşurare.

Aşadar, de ce a fost asasinat Nicoale Ceauşescu? Pentru că a condamnat
invazia U.R.S.S. în Cehoslovacia în 1968; pentru că a construit Casa
Poporului, a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon; pentru că
România era al patrulea exportator de armament din Europa; pentru că a
construit metroul din Bucureşti, Centrala atomică de la Cernavodă,
canalul Dunăre-Maria Neagră; pentru că în primăvara anului 1989
România achitase toate datoriile externe în valoare de peste 18
miliarde de dolari; pentru că acumulase depozite de aur în Banca
Naţională (volatilizate astăzi şi trimise în excursie, peste hotare);
pentru că a interzis avortul şi a încurajat natalitatea, aducînd
populaţia la peste 22.000.000, pentru că nu a avut conturi în
străinătate cum au pretins neobolşevicii; pentru că a construit peste
patru milioane de apartamente; pentru că producţia de oţel a ţării era
de opt procente din producţia mondială, iar în funcţie de acest lucru
România putea modifica oricînd preţul oţelului la bursă; pentru că a
construit peste 10.000 de şcoli, universităţi şi grădiniţe, aproape
100 de hidrocentrale; pentru că România avea una din cele mai
dezvoltate reţele de cale ferată din Europa; pentru că, începînd din
1973, Nicolae Ceauşescu a permis înfiinţarea a 48 de societăţi mixte,
cu participare de capital occidental în ţară şi străinătate, iar
volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape se dublase: de
la 28 în 1965, la 45 la sută în 1974; pentru că între anii 1971-’75,
România a înregistrat o rată anuala de creştere de 11,8 la sută, cifră
neegalata niciodată în plan european. Pentru toate acestea şi pentru
vina de a nu fi fost un patriot de ocazie, ci unul adevărat, Ceauşescu
a fost asasinat cu sînge rece, într-o frenetică grabă, în ziua Sfîntă
a Crăciunului.Dacă încerci astăzi să vorbeşti despre Ceauşescu eşti
imediat catalogat drept comunist sau nostalgic. În cazul meu, nu pot
fi acuzată nici de participaţiune la sistem, nici de nostalgie
comunistă. Pe vremea asasinilor lui Nicolae Ceauşescu, ajunşi între
timp miliardari cu ajutorul americanilor, mă ocupam cu biberonul.
Studiaţi documentele de arhivă şi veţi vedea ce-a făcut Ceauşescu cu
banii de la F.M.I. şi de la Banca Mondială, şi ce-au făcut aceşti
democraţi grăsuni de bătătură, specializaţi în excrocherii financiare
la şcolile politice de vară ale partidelor.

Studiaţi documentele! Preşedintele împuşcat de cei cîţiva antiromâni,
îndoctrinaţi de „agenturili străine” nu vi se va mai părea atît de
sinistru. Ceauşescu a fost cu adevărat un patriot. În afara lichelelor
care au prădat statul român şi o duc extrem de bine, astăzi poporul
zace în sărăcie, exploatat mişeleşte, de aproape un sfert de veac.
Zidul de la Tîrgovişte e prea mic pentru aceste haite de politicieni
care au subminat şi ruinat România!

Maria Diana Popescu – Ziarul Naţiunea