EXPERIMENTUL FINAL AL LUI SOROS: DISOLUŢIA NAŢIUNII ŞI A FAMILIEI ÎN EUROPA

BĂTRÂNUL CONTINENT ESTE CONDUS DE OAMENI CU EMPATIE REDUSĂ ŞI UN EGO DISTORSIONAT

Înainte de a intra în Parlamentul României, cu cele mai curate şi bune gânduri, nu aveam nici cea mai mică idee despre câte pericole ne pândesc, pe noi, ca naţiune, atât din interioul Ţării, cât şi din afara Ei. Patru ani de deputăţie, în loc să dorm liniştit ca alţii, în fotoliile comode din Cameră, am folosit maximum de timp pentru a mă informa despre aceste iminente pericole. Poziţia mi-a permis să călătoresc, cu acelaşi scop, în multe părţi ale globului, unde am găsit noduri gordiene ascunse de ochii publicului, dar pe unde trec informaţii de primă mână. M-am întâlnit cu persoane importante şi cu personalităţi care erau cu totul altceva decât pretindeau. Ulterior, ca şef  al delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Mediteranei am prins nişte contacte de alt nivel, mi-am făcut prieteni, am descoperit duşmani. Ba, în America, am fost până şi în “cuibul” eminenţei cenuşii a secolului, satanicul George Soros. Cu unele dintre aceste personaje ţin legătura şi azi şi încă mai primesc informaţii spectaculoase despre lucrurile care se fac în spatele unor porţi mai mult decât ferecate.

Dar, să revin la subiect.

Într-una dintre aceste călătorii, la o discuţie nevinovată, un personaj interesant, cu funcţie politică serioasă undeva în Europa, a ridicat un subiect comun: familia. M-a întrebat dacă am copii. Am raspuns că da, el a continuat declarând că nu are dar că nu îi pare rău,  pentru că s-a ocupat mai mult carieră şi de alte asemenea interese. La al treilea pahar de alcool, mi-a şoptit că, în America, există un studiu mai vechi, plătit de un magnat greu, dar care a rămas anonim, despre calităţile şi defectele celor fără copii. Şi zice el: “dacă rezultatele sunt adevărate, noi o să stăpânim lumea în curând, noi, cei fără copii, treaba a început de două decenii”. I-am zâmbit condescendent, l-am considerat băut blană şi, cerându-mi scuze, am ieşit la o ţigară pe terasa restaurantului din Castel Gandolfo. Dar ideea m-a bântuit ceva vreme. O săptămână mai târziu, după căutări serioase, am primit studiul despre care vorbea amicul beutor. În mare, despre oamenii de carieră, dar fără copii, se ajunsese la concluzia că sunt foarte capabili, că au o minte analitică de mare putere, că, odată câştigaţi unui ţel, sunt fideli pe viaţă, că nu sunt deloc labili sentimental, că au mare putere de muncă şi o maximă tenacitate pentru a obţine ceea ce şi-au propus. Pe de altă parte, cică sunt aşa tocmai pentru că nu prea empatizează cu suferinţa nimănui, nu simpatizează prea mult cu oamenirea în general, se cred superiori intelectual, sunt reci şi foarte calculaţi, calcă pe cadavre pentru a-şi îndeplini scopul, sunt mai degrabă “cetăţeni universali”, nu prea le au cu neamul lor, se cred lideri înnăscuţi, sunt foarte convingători şi nu îşi impart sentimentele cu nimeni. Majoritatea sunt atei.

IMPORTANT! Studiul este vechi de aproape 20 de ani!

Acum citiţi, vă rog:

Franţa – Macron, noul președinte francez, nu are copii.

Germania – Cancelarul german Angela Merkel nu are copii.

Anglia – Premierul britanic Theresa May nu are copii.

Italia – Primul ministru italian Paolo Gentiloni nu are copii.

Ștefan Löfven din Suedia, Mark Rutte din Olanda, Nicola Sturgeon din Scoția, Xavier Bettel din Luxemburg, – toți nu au copii.

Comisia Europeană – Jean-Claude Juncker, nu are copii.

România – Klaus Werner Iohannis, nu are copii.

Pe alţii vă las să îi descoperiţi singuri.

Concluzia este foarte simplă: personajul întâlnit acum 3 ani părea să aibă dreptate, destinele Europei sunt acum în mâinile unor oameni fără copii, brici la minte, deloc sentimentali şi care nu se lasă înfluenţaţi de suferinţele altora! Obsevaţi şi că acest lucru nu se petrece şi în America sau în Rusia, unde încă se pune mare valoare pe familia tradiţionalistă, el, ea, şi copiii!

Deci, un număr extrem de disproporționat de oameni care iau decizii cu privire la viitorul Europei nu au o miză personală directă în acel viitor.

Ei bine, acesta este marele experiment psihosocial al satanicului Soros, oameni buni, căci el a comandat acest studiu, la câţiva ani după căderea Zidului Berlinului şi este cel mai diabolic plan al acestui individ fără scrupule!

Soros a “ajutat”, prin bani, dar mai ales prin influenţă, promovarea masivă a celor fără copii în politica europeană de vârf.  Cei mai mulţi dintre aceştia nici nu ştiu cum au fost aleşi şi de ce le-a surâs lor norocul, dar au făcut cariere fabuloase, ceea ce le-au hrănit nemărginitul lor orgoliu.

Ei au ajuns la frâiele puterii continentale, sunt semizeii de astăzi.

Ei croiesc destinul Europei, fără a ţine cont de interesele celor mulţi, fără să ia în considerare Ţări şi Neamuri, şi, chiar fără să vrea, îşi servesc stăpânul carea mizat pe un studiu psihologic, acum 20 de ani.

A investit în propria sa victorie, cum s-ar zice!

Nici nu e nevoie ca Soros să le ceară ceva, mulţi nici nu-l cunosc, poate chiar îl dispreţuiesc, dar se înscriu în profilul psihologic al individului care îi duce perfect munca acestui satanic personaj la bun sfârşit.

Ce poate fi mai diabolic?

Este planul perfect!

Un mare grup de lideri politici duc la îndeplinire un plan al cărui autor nici nu-l cunosc şi care n-a mâncat usturoi şi nici gura nu-i miroase! Cum să-l acuzi pe Soros de faptele acestora? IMPOSIBIL! Mâna care făptuieşte nu cunoşte mintea care îl pune la treabă. Şi îl pune la treabă numai pentru că ei sunt siguri că deciziile le aparţin şi că sunt spre binele continentului.

Dacă ar fi un roman poliţist şi nu cruda realitate, aşa croială s-ar defini drept crima perfectă.

Pe scurt. Cineva a aşteptat 20 de ani pentru ca oamenii aleşi de el să se specializeze într-o anumită direcţie, el ajutându-i doar să meargă pe la şcolile care trebuie, să ia contact cu ideile care trebuie, să ocupe funcţiile care trebuie pentru a fi propulsaţi apoi în Liga 1 a politicii europene!

Poate au fost aleşi 5.000 şi numai 300 au ocupat posturile necesare. E de ajuns! Au sosit anii în care Stăpânul Întunericului s-a înscăunat , prin alţii, la vârful Bătrânului Continent.

Ninel PEIA

www.ninelpeia.ro