Recenzie carte: Meritocratia si Meritocratismul

O recenzie scrisa de Ştefan DUMITRESCU,
Membru al Uniunii Scriitorilor Români

O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO

„Meritocraţia şi Meritocratismul” este nu numai o carte de o valoare excepţională în cultura română şi în gândirea social-politică românească şi europeană, ci şi o carte binevenită (absolut necesară) în viaţa politică paranoică şi agitată de azi, de la noi, un circ şi un balamuc tragic. Bine ar fi fost ca această carte de excepţie să fi apărut mai devreme. Norocul acestei cărţi este că domnul Laurenţiu Primo (un nume parcă predestinat) este un tânăr om de afaceri, foarte inteligent, cu o viziune de ansamblu limpede şi bine închegată asupra lumii de azi, cu o înţelegere logică şi dialectică a evenimentelor care se petrec în această perioadă la nivelul Ţării noastre, dar şi în plan internaţional, care a putut să-şi publice cartea şi s-o mediatizeze pe postul de televiziune Naşul, al domnuluil Radu Moraru.

Radu Moraru, directorul postului tv „Naşul”, i-a dat domnului Laurenţiu Primo emisiunea intitulată chiar aşa, „Meritocraţia”, în fiecare duminica seara, în care domnul Laurenţiu şi invitaţii lui dezbat tocmai această temă de mare importanţă a Meritocraţiei care poate să schimbe în bine destinul acestei Ţări. Felicitări domnului Radu Morarau, directorul acestui post tv, că susţine o ideea atât de generoasă ca Meritocraţia şi că l-a făcut cunoscut publicului larg pe dl Primo Laurenţiu. Şi Cartea lui, „MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL”, apărută anul acesta la Editura Antet, Bucureşti 2013.

Cu peste zece ani în urmă, în 1998, Biroul de Viitorologie de la Bucureşti (BVB) publica în mai multe reviste şi pe peretele mai multor edituri on-line (Editura on-line „Noi Dacii”, a bunului patriot Gheorghe Gavrilă Copil, de pildă, Editura Europa Creştină, a scriitorilor români din Germania, condusă de domnul Octavian Mihăilescu) cartea intitulată „DOCTRINA DECEBAL”. Ideea acestei cărţi era una simplă şi de bun simţ, cât se poate de logică şi anume că poporul român se poate salva în istorie, România se poate dezvolta şi evolua, dacă noi, românii (care din păcate suntem un popor axiofag – ne mâncăm valorile) ne ajutăm valorile, CREATORII, oamenii de valoare să se formeze şi să creeze valori, care la rândul lor vor duce la formarea unui climat favorabil creaţiei şi la crearea altor valori ce vor ridica pe un nivel superior cultura şi naţiunea română.

Spuneam că această carte, „Meritocraţia şi Meritocratismul”, este importantă şi binevenită pentru că ea aduce în discuţie ideea salvării Societăţii umane contemporane, aflate într-o criză profundă, implicit ideea salvării României. Spre deosebire de BVB, care vede salvarea societăţii capitaliste contemporane prin renunţarea la sistemul economic capitalist şi trecerea la construirea sistemului socio-economic de evoluţie, dl Laurenţiu vede salvarea societăţii umane prin Meritocraţie. Meritocraţia, trebuie să recunoaştem, este o noţiune pompoasă, te duce cu gândul la elite şi la elitism, la oameni superiori, foarte învăţaţi. Când aud de astfel de termeni de elită, sau de meritocraţie, oamenii de rând, muncitorii, ţăranii, funcţionarii, sunt cutremuraţi de un frison. Aceşti termeni îl sperie pe cetăţeanul obişnuit care ştie că el nu are nici doctorate, nici facultăţi terminate, nici un IQ foarte ridicat, nici că a realizat descoperiri în ştiinţă, deci nu este meritocrat şi se plasează deodată în opoziţie. Cetăţenilor de rând le este frică de elite, de meritocraţie. În mintea lor îşi închipuie că oamenii aceştia sunt foarte deştepţi, sunt doctori în ştiinţă, că au realizat numeroase descoperiri. Cetăţeanul obişnuit nu „rezonează” cu această categorie de oameni numită Elite, Meritocraţie, simte că nu face parte din lumea meritocraţilor.

În acelaşi timp însă, trebuie spus că noţiunea, conceptul de Meritocraţie este un termen precis şi simbolic în acelaşi timp, care desemnează acea categorie de oameni performanţi în domeniile lor, oameni de valoare şi foarte morali, total deosebiţi de lichelele politicianiste de azi, care pe criterii politice au ocupat cele mai importante funcţii în stat, în guvern, în instituţiile naţionale, sau de şmecherii dâmboviţeni, consecinţele fiind catastrofale pentru economie şi ţară.

Cu mulţi ani în urmă Biroul de Viitorologie de la Bucureşti a creat şi a lansat Teoria salvării poporului român, prin Cei mai Buni Fii ai lui! Teoria salvării, în general a popoarelor, atunci când acestea se află într-o criză gravă, în momente foarte grele, periculoase pentru ele, aşa cum se găseşte poporul român în această perioadă, prin cei mai buni fii ai lor ni s-a părut atunci o idee bună, binevenită, salvatoare. Cei mai buni fii ai unui popor fiind şi ei un fel de meritocraţi. După 1990 ne-am dat seama că poporul român a devenit victima şi obiectul unui Mare Război mascat, invizibil, că a intrat în cea mai grea şi periculoasă perioadă din istoria lui, când economia îi va fi distrusă, resursele furate, iar poporul român va fi adus în situaţia de a dispărea. Noi am crezut că aflându-se în starea aceasta foarte gravă, când poporul român este jefuit crunt şi ameninţat cu dispariţia, potrivit proverbului „Dă Doamne, mintea românului a de pe urmă”, dar plecând şi de la existenţa unui instinct de conservare al poporului român, Cei mai Buni Fii ai poporului vor reacţiona, se vor aduna, se vor organiza şi vor salva poporul român. Teoria aceasta a noastră A Salvării Popoarelor prin cei mai buni fii ai lor, a fost publicată în anul 1995 şi în cazul poporului român ea s-a dovedit a nu fi adevărată. Deşi pe internet ea a fost publicată pe mai multe site-uri şi forumuri, reviste on-line şi edituri, cei mai buni fii ai poporului român nu au răspuns chemării noastre. Nu le-a pasat de Ţară.

Termenul de Meritocraţie nu este inventat de domnul Primo Laurenţiu, aşa cum de altfel şi mărturiseşte, ci este unul vehiculat de mulţi ani în occident. Un american crede că Meritocraţia s-a instalat deja în Statele Unite. Noi nu credem. Nici pe departe aşa ceva, Statele Unite fiind măcinate de o criză morală, educaţională, spirituală, foarte gravă şi periculoasă. De asemenea, în presa şi în revistele occidentale se vorbeşte despre o altă categorie socio-profesională, să-i spunem aşa, opusă Meritocraţiei. Este vorba despre Inepotocraţie. Pe internet a circulat un articol al Alianţei Familiilor Creştine în care era dezbătut tocmai acest Concept de Inepotcraţia. Conceptul de inpeptocraţie vine desigur de la termenul inept, din această categorie socio-umană a ineptocraţilor făcând parte marea masă a oamenilor inepţi, care trăiesc în societatea moderne şi care fac ca societăţile contemporane, tocmai pentru că sunt formate în mare parte din oameni inepţi, să fie societăţi aflate în criză morală, economică, educaţională, axiologică, spirituală, culturală, cu un nivel educaţional scăzut, cu oameni mediocri, care nu sunt la înălţime. Ca şi noţiunea de meritocraţie şi noţiunea de ineptocraţie este simbolică şi vagă, imprecis definită. În general însă chiar şi un om cu o cultură medie înţelege ce oameni fac parte din Meritocraţie şi ce oameni fac parte din Ineptocraţie.

Lecturând cartea domnului Primo Laurenţiu şi meditând asupra ei, conchidem că din Meritocraţie fac parte în general oamenii performanţi, care sunt capabili de performanţă în domeniul în care lucrează ei, care sunt buni specialişti, capabili să rezolve problemele domeniului lor de activitate, ale societăţilor, ale întreprinderilor, instituţiilor pe care le conduc, şi care sunt morali. Ei, această categorie socială, Meritocraţia, trebuie să vină la conducerea societăţii contemporane şi să înlocuiască actuala clasă politică – formată din demagogi perverşi, cinici, interesaţi numai de putere şi de avantajele intereselor lor, ineptocraţi, şi care ocupă funcţii şi demnităţi în stat pe care nu pot să le acopere cu competenţele şi cu pregătirea lor – este cheia, soluţia salvării societăţilor moderne. De aceea, politicienii de azi şi Stăpânii loc care conduc lumea – ineptocraţia care se menţine la putere datorită falsei democraţii în care trăim – o dată ajunşi în funcţii, ei mai mult falimentează Instituţiile, întreprinderile, în care lucrează, economia, ţările. A se vedea cazul Greciei. Din această cauză sistemele socio-economice actuale nu funcţionează la randamentul lor optim, sunt falimentare. De vină este sistemul politic pluripartidist şi pseudo-democraţia creată de el, care le permite indivizilor umani setoşi de putere, ineptocraţilor, să ocupe funţii în stat, stat pe care îl căpuşează şi îl ruinează. Ceea ce este perfect adevărat… Domnul Laurenţiu Primo cunoaşte foarte bine realitatea social-politică – economică în care trăim, atât la nivel naţional cât şi la nivel mondial. Din acest punct de vedere el ne pune în faţa Adevărului.

El şi-a dat perfect de bine seama că actuala democraţie sau ceea ce se numeşte democraţie, nu este în nici un caz democraţia. În realitate, ceea ce vedem noi, chipurile democraţia în care trăim, este o falsă democraţie. Această pseudodemocraţie (din punctul nostru de vedere o Antidemocrtaţie!) este o nenorocire, efectele ei negative răsfrângându-se asupra întregii societăţi, îmbolnăvind întregul univers uman. De aceea ea trebuie înlocuită cu Meritocraţia, care este de fapt o democraţie autentică. Ceea ce este perfect adevărat, raţionamentele şi informaţia pe care ni le oferă domnul Primo despre această autentică democraţie numită meritocraţie fiind cât se poate de convingătoare şi de obiective: „Democraţia aceasta originală pe care o trăim noi «live» e de fapt alta. Această democraţie pe care ne este dat să o trăim zi de zi, nu are nici o legătură cu democraţia din teorie. După prima mea carte «Meritocraţia – sfârşitul Democraţiei», o sumedenie de atoateştiutori se arătau îngrijoraţi şi speriaţi de «Sfârşitul democraţiei». Îi înţeleg. Aşa au fost îndoctrinaţi – că iadul vopsit în culori pastelate este raiul pe pământ” (Meritocraţia şi Meritocratismul”, pag cap I, pag 15). Este perfect adevărat ce spune autorul. Biroul de Viitorologie susţine ca fiind foarte obiectivă afirmaţia domnului Primo.

Ce ne miră şi ne înspăimântă totodată este această constatare tristă: de ce au trebuit să treacă atâtea veacuri ca să ne dăm în sfârşit seama că actuala şi clasica democraţie, nu este în realitate o democraţie autentică, ci este o păcăleală a “Stăpânilor” care conduc lumea, cum îi numeşte domnul Primo pe cei din Societăţile secrete Mondiale, cum ar fi Billderbergul, CFR, Clubul de la Roma etc, care sunt conduse de Marii Bancheri mondiali şi care fac jocurile în perioada aceasta istorică; şi a clasei politice din fiecare ţară, pe care acest tip nefast de „democraţie” o aduce şi o ţine la putere, îmbogăţind-o… Pentru că această pseudodemocraţie, antidemocraţie, este utilizată ca un instrument de manipulare a alegătorilor, a societăţilor umane, care sunt puse în situaţia de a-i vota pe ei, pe politicienii corupţi. Ei, politicienii, sunt cei care beneficiază de această pseudodemocraţie, care le aduce putere, bani, avantaje. Pe când marea masă a oamenilor este sărăcită de chiar această democraţie, de aparatul de manipulat oamenii numit sistemul pluripartidist, de clasa politică: „Oamenii, au înţeles, în sfârşit, că acest sistem (sistemul pluripartidist care stă la baza democraţiei, n.n.) nu este altceva decât un super instrument de asuprire a omului de către om (un instrument de manipulare, de îndobitocire a omului, adăugăm noi n.n.). Este diabolic felul în care o mână de oameni, pe numele lor politicieni, reuşesc de sute de ani să prostească miliarde de oameni făcându-i să creadă că prin acest sistem ticălos li se oferă raiul pe pământ. Democraţie – cuvânt tabu, sinonim cu raiul pe pământ, binefăcătorul speciei” ( Meritocraţia şi Meritocratismul, cap I, pag 15)

Numai o minte profundă, un analist lucid şi curajos, de marcă, aşa cum este Primo Laurenţiu, putea să vadă racilele actualei democraţii şi să exprime cu atâta claritate o idee pe care o vedem cu toţii. Dar pe care nu am ştiut să o transformăm, din lene, din comoditate, din lipsă de inteligenţă, din laşitate, în concluzie, în Idee! În Teză, în Concept, aşa cum face domnul Primo. Acesta fiind marele merit al autorului cărţii. Europa şi naţiunile de astăzi se găsesc într-o criză fără precedent în istorie tocmai datorită acestei pseudodemocraţii. Vedem cu toţii lucrul acesta, dar ce politicieni, ce gazetari politici, ce politologi au avut curajul să o exprime cu claritatea şi forţa cu care o face în această carte domnul Laurenţiu?

După ce am lecturat întreaga carte, subliniind sute de pasaje, convingerea noastră este că ne aflăm în faţa unui autentic gânditor politic, cu o minte vizionară, capabil să reflecte întreaga fenomenologie social-politică, economică a timpului, şi cu o privire de laser, care reuşeşte să pătrundă în nivelele profunde ale fenomenului socio-economic contemporan, atât de bolnav. Cartea se citeşte cu plăcere, autorul având un autentic talent de scriitor. De altfel el şi este un eseist în domeniul ştiinţelor sociale de primă mărime. În timp ce lecturam cartea îl comparam în mintea noastră cu Alvin Toffler sau cu John Perkins. Credem sincer că această carte, ca de altfel toate cărţile scrise de acest autor şi autentic gânditor politic, traduse în limbile de circulaţie, vor fi cărţi de răsunet, şi vor avea o putere de penetraţie remarcabilă în mediile sociale. Iată un portret făcut cu tuşă groasă clasei politice din ţara noastră şi de pretutindeni: „Politicienii, aceşti rechini ai lumii moderne, lucrează în marea lor majoritate în folos propriu şi în folosul grupurilor mafiote denumite partide, în cadrul cărora sunt organizaţi pe criterii de familie, prietenie şi interese economico financiare comune. Dar ei, politicienii, slugile, nu culeg decât firimiturile de la marea masă la care alţii sunt invitaţii de onoare. Adevăraţii beneficiari ai sistemului, ai nemerniciei partidelor şi politicienilor, sunt o mână de oameni, câţiva regi ai finanţei mondiale, adevăraţii sforari, păpuşari pe care îi voi numi în continuare «stăpâni». Ei n-au nume cunoscute, nu sunt persoane publice. Sunt oameni discreţi care conduc din umbră. Scopul lor final este să pună mâna pe toate resursele planetei, să se împroprietărească cu planeta Pământ. În ziua de azi majoritatea marilor companii sunt controlate în mod indirect de câteva sute până la 1000 de oameni. După părerea mea, peste 40 la sută din avuţia mondială (exceptând ţările BRICS) este azi în mâinile acestor câteva sute de oameni. De ce vor să pună mâna pe întreaga planetă? a fost un mister şi pentru mine până de curând” (Meritocraţia şi Meritocratismul, pag 16).

Este perfect adevărat ce ne spune domnul Primo în acest text. Curajul lui ne aminteşte de cartea lui John Perkins, „Spovedania unui asasina economic”, în care Perkins dezvăluia ticăloşia corporaţiilor care folosindu-se de metode perfide, mascate, păcălesc, manipulează Guvernele, pe multe plătindu-le pentru asta, promiţând că le ajută economiile ca să se ajungă după câţiva ani la distrugerea lor…De altfel Biroul de Viitorologie de la Bucureşti îi numeşte pe aceşti rechini mondial care au pus mâna pe avuţia plantei MARII ASASINI ECONOMICI. Domnul Laurenţiu Primo îi numeşte “Stăpânii” lumii, ceea ce este foarte exact. Termenul de Marii Asasini Economici ne duce cu gândul mai profund şi ne spune despre ei că sunt…asasini…Că avuţia pe care o deţin au dobândit-o prin fraudă, prin manipulare, prin furt, prin jaf, prin asasinate. Ei sunt deci asasini, şi fiind asasini ei se găsesc în afara legi, iar modul cum şi-au dobândit ei avuţia, Biroul de Viitorologie îl defineşte ca fiind Un Mare Război mascat invizibil pe care-l poartă de decenii, împotriva popoarelor, a naţiunilor, a miliarde de oameni, pe care îi jefuiesc şi îi umilesc. Domnul Primo denumind-i „Stăpânii lumii” iluminează cealaltă dimensiune semantică a termenului şi anume faptul că ei sunt Stăpânii lumii. De acum au ajuns stăpânii lumii, conduc discreţionar şi fac cu ţările ce vor… în faţa lor nu poţi decât să te supui. Orice altă atitudine atrage după sine mari pedepse.

Dar să-l ascultăm pe autor dezvăluindu-ne acest mister pentru care “Stăpânii lumii”, Marii Asasini Economici, vor să pună mâna pe avuţia şi pe puterea întregii planete: „La începutul acestui an (2013) am fost invitat de un grup din sfera acestor oameni să vorbesc despre ideile mele „revoluţionare”. Aş putea spune că le-am povestit această carte cu câteva luni bune înainte de a o tipări. Planul global pe care îl pun ei în practică de mulţi ani este o consecinţă a faptului că şi-au dat seama cu mult timp înainte de putreziciunea sistemului şi s-au hotărât să ia în mâinile lor soarta planetei, privatizând-o şi încercând în acest fel să pună altceva în locul sistemului putred, să schimbe în această manieră sistemul ! Ei, o mână de oameni „deştepţi” au vrut ca în acest fel să preia responsabilitatea administrării, a managementului planetei, pentru a instaura o nouă ordine mondială. Poate că nu sunt rău intenţionaţi… Greu de spus… depinde din ce unghi priveşti lucrurile. Ei, „stăpânii”, îşi doresc puterea şi şi-o doresc dintr-un singur motiv – pentru că le place!”. Biroul de Viitorologie de la Bucureşti crede că este vorba aici de patologie sau de o altă raţiune mai ascunsă a Societăţilor Secrete, care se ghidează după o filozofie satanică.

Autorul cărţii pătrunde şi mai în adânc cu dezvăluirile: „Vorbeam în urmă cu câţiva ani cu unul dintre oamenii care au avut şi au un cuvânt greu de spus în evoluţia societăţii. Îl întrebam de ce au creat acest sistem şi dacă a fost astfel creat cu «rea-ştiinţă» sau a fost pur şi simplu o greşeală de proiectare, a ieşit altceva decât au vrut să facă. Mi-a explicat că lumea este ceea ce este astăzi pentru că aşa a fost proiectată să fie, că nu e nimic în afara «Marelui Plan». Am fost intrigat… Nu înţelegeam de ce ar fi interesat cineva, un grup de oameni să creeze o societate atât de urâtă, nedreaptă, de dezechilibrată. Discuţia a durat câteva ore într-o noapte de vară pe terasa unui hotel din Germania. Problemele sunt mult mai complexe decât par. Scopul suprem al celor ce au creat reglementările sau mai precis, lipsa de reglementare a acestui sistem capitalist, această societate capitalisto-democrată (pentru că sunt strâns legate între ele sistemul economic şi cel social) şi implicit al celor ce o conduc, nu este să creeze o lume mai bună. Ei nu sunt mânaţi în luptă de valori umaniste.
Tot ceea ce îi interesează pe ei este să aibă MACHT (cuvânt în limba germană). Nu există un cuvânt care să traducă exact acest termen în limba română…românii nu sunt atât de inventivi şi preocupaţi (precum germanii) atunci când e vorba de a stăpâni, de a domina, dar o să încerc să vă explic ce înseamnă acest cuvânt de ordine printre cei ce deţin frâiele lumii de azi. Să ai MACHT înseamnă să deţii puterea, banii, dominaţia, să stăpâneşti destinul celorlalţi. ASTA E CEEA CE VOR EI, MARII STĂPÂNI AI LUMII DE AZI, cei ce fac legile, manipulează şi corup guverne, partide, ce asupresc popoare, confiscă ţări, fură resursele energetice şi minerale ale întregii planete. La competiţie cu China… Care pune mâna mai repede şi pe mai mult.
De ce se întâmplă toate acestea? Pentru că aşa a fost creat sistemul, să se poată face aşa ceva. La ce foloseşte MACHT-ul? Când ai mulţi bani nu mai ai plăceri lumeşti: să-ţi cumperi o maşină, o casă, un avion, o insulă, o femeie…Tot ceea ce ţi-ai putea dori din punct de vedere material ai sau poţi avea în orice clipă şi prin urmare nu-ţi produce satisfacţie! Şi atunci cauţi alte plăceri decât cele materiale… Sentimentul de a fi stăpânul lumii, de a avea puteri aproape dumnezeieşti, să te simţi puternic ca un zeu devine un drog. Se numeşte beţia puterii. Ei consideră că aşa trebuie să fie lumea – sub controlul câtorva oameni care să hotărască ei cum să fie organizată planeta, cum să fie viaţa pe pământ” (pag 50, 51).

Trebuie să spunem că acest text ne-a îngrozit, că lecturându-l a doua oară ne-au trecut fiori reci pe şira spinării. Aşa este precum ne spune domnul Primo în acest text şi aşa fiind este îngrozitor şi foarte periculos. Aflăm mai întâi că există acest grup de oameni, care deţin mari bogăţii, bănci, resurse, industrii, ţări întregi, guverne, care au o putere imensă în lumea de azi, care sunt de mai mulţi ani Planificatorii acestei lumi. Ceea ce este foarte adevărat. Iar dacă lumea arată îngrozitor înseamnă că ei fie că o planifică în aşa fel încât să o jefuiască şi să o distrugă, fie că nu ştiu cum s-o planifice. Adevărul fiind că ei de fapt, cum ne spune şi autorul, sunt foarte buni planificatori şi că au planificat-o să fie aşa cum este. Or asta denotă un cinism îngrozitor. Deducem de aici că oamenii aceştia nu deţin numai bogăţii şi putere, ci că au ajuns la un nivel atât de înalt în a proiecta mersul ţărilor, evoluţia bancaro-financiaro-economică a lumii, viaţa socială a miliarde de indivizi umani încât tot ce vedem face parte din plan, ESTE PLANIFICAT. Istoria pe care o trăim noi nu mai este de multe decenii o istorie naturală, vie, ci una artificială, proiectată aşa cum au vrut şi cum vor ei…Nimic nu le scapă neproiectat, totul este perfect. Altfel spus istoria, ţările, popoarele, destinele lor, noi, indivizii umani suntem „totalmente sub puterea lor”, proprietatea lor, şi am fost transformaţi în simple obiecte, în zombi, mijloace pe care ei le manipulează cum vor. Au secătuit deci viaţa, istoria, lumea de fiorul vieţii, al autenticităţii, al naturalului. Pentru că aşa le place lor, pentru că sunt bolnavi de „beţia puterii”.

Putem noi, popoarele, indivizii umani, să luptăm, să ne zbatem pentru un ideal, să vrem să devenim un popor bogat, stăpân pe resursele sale, sau totul, din păcate, se va întâmpla aşa cum vor ei? Să ne gândim doar la România. O jumătate de veac poporul acesta, sub Dej şi sub Ceauşescu, a trudit din greu ca să realizeze industrializarea Ţării, să avem şi noi o economie a noastră, să nu mai cumpărăm de la alţii. Bine, şi ce s-a întâmplat? Stăpânii lumii au regizat revoluţiile din Europa de Est în anul 1989, revoluţii care au fost de fapt un sistem de lovituri de stat la nivel mondial, au regizat revolta şi lovitura de stat prin care a fost înlăturat Ceauşescu, a fost distrus statul român şi acum după 23 de ani, suntem un popor prăbuşit la pământ, jefuit şi sărăcit, economie nu mai avem, resurse de asemenea.

Aşadar, PUTEREA ŞTIINŢIFICĂ, DE PLANIFICARE ŞI DE ACŢIUNE A ACESTOR OAMENI ESTE CU ADEVĂRAT DIABOLICĂ, IAR EI SUNT UN FEL DE DUMNEZEI PLANETARI. Bine, dar dacă oamenilor aceştia le va veni ideea si vor avea ei plăcerea să distrugă această planetă şi civilizaţia umană? Posedând aceste puteri ei vor putea face lucrul acesta cu mare uşurinţă. Sau dacă oamenii aceşti sunt cu adevărat bolnavi psihic, dacă este o patologie psihică această „Beţie a puterii”, aşa cum credem noi ? În cazul acesta planeta şi civilizaţia umană este condusă de un grup de nebuni, de bolnavi psihic, nebunii aceştia putând distruge în orice clipă şi planeta şi specia umană. Nu e groaznic? Nu te apucă spaima? Nu îngheţi îngrozit?

Realitatea şi rezultatul acestei „privatizări a planetei şi a speciei umane”, de către “Stăpânii” lumii sunt văzute de domnul Primo în desfăşurarea evenimentelor, în perspectivă, punând degetul pe rană, exprimând un adevăr cutremurător: „PLANETA SE PRIVATIZEAZĂ ÎN TOTALITATE, ŢĂRILE INTRĂ ÎN PROPRIETATEA UNUI GRUP DE OAMENI FOARTE PUTERNICI, IAR NOI, CEI 7 MILIARDE DE OAMENI, VOM DEVENI SCLAVII MODERNI AI UNUI SISTEM DIABOLIC. DIABOLIC DE DEMOCRATIC !” ( pag 17).

Biroul de Viitorologie confirmă şi susţine punctul de vedere al d-lui Laurenţiu Primo. Aceasta este situaţia, foarte umilitoare, gravă, dar mai ales periculoasă în care să găsesc naţiunile şi Civilizaţia umană. Din păcate iarăşi ne vedem nevoiţi a spune că acesta este adevărul. Ei bine, această psudodemocraţie – autorul cărţii aduce argumente suficiente pentru a-şi susţine aserţiunea – pe care o vedem în România, în lume în general, îmbolnăveşte grav societăţile naţionale contemporane (stare de lucruri care face ca forţele politice, oamenii să se războiască, să se macine între ei). În Uniunea Europeană, peste tot unde este „democreaţie”, vedem efectele ei perverse, distructive. Noi nu ne dăm seama, dar democraţia aceasta este o armă teribilă în mâinile stăpânilor lumii: „Cei ce deţin astăzi marea parte a finanţei mondiale se folosesc în mod strălucit de acest sistem aşa zis democratic pentru a-şi atinge scopul. Sigur că da, atunci când ei, câteva sute de oameni, vor fi stăpânii lumii, vor putea mult mai uşor să ia decizii. Vor putea mult mai uşor să facă o lume «mai bună» după principiile lor”.

Ei bine, ceea ce este cât se poate de logic, această castă de “Stăpâni ai lumii”, care va deţine marea majoritate a avuţiei planetei, care conduce după bunul ei plac guvernele din ţările dezvoltate şi de peste tot, şi lacheii lor, oamenii politici din ţările jefuite şi distruse care manipulează lumea folosindu-se de această armă numită sistem democratic şi democraţie, împreună cu sistemul democratic, deci cu partidele, vor trebui înlăturate pentru că ele conduc lumea către un dezastru inevitabil. Această cale democratică pe care merge societatea umană trebuie schimbată şi înlocuită. Cu ce? Iată ce ne spune autorul: „Prin această carte eu propun o altă cale. Nici a treia, nici a patra, nici a cincea. O cale… una cu adevărat «democratică», echitabilă, logică, naturală şi de bun simţ. O lume în care copiii noştri să nu se mai nască în sclavie” (pag 17).

Calea pe care o propune domnule Laurenţiu Primo este această cale a Meritocraţiei şi a Meritocratismului. Care este o cale logică şi de bun simţ. Prin aceasta autorul devine al doilea Gânditor politic, după Biroul de Viitorologie de la Bucureşti, care propune o Cale autentică de dezvoltare pentru România, realistă, o cale de bun simţ. Prin anii 1995 Biroul de Viitorologie propunea această Cale de salvare şi de dezvoltare a României, de ieşire din această criză profundă a poporului român, din această Fundătură istorică: Poporul român să se unească, să treacă în mod organizat la construirea sistemului socio-economic de evoluţie, primul sistem economic din istorie care produce evoluţie, îşi produce propria sa evoluţie pe linia de evoluţie a vieţii. Şi care nu cunoaşte fenomenul crizelor economice şi al şomajului. Societatea românească trebuie să se organizeze sub conducerea Partidului Dezvoltării şi al Evoluţie maximale (PDER sau Mişcarea Românească) şi să se încordeze din toate puterile ei pentru a se dezvolta şi evolua o perioadă de 30-50 de ani, perioadă în care el, poporul român, va deveni un Mare Popor, iar România o naţiune dezvoltată.
Ei bine, de la Eminescu încoace, cel mai mare Gânditor politic dat de poporul român, domnul Lautenţiu este al doilea Gânditor care propune o cale realistă de evoluţie pentru România şi poporul român, CALEA MERITOCRATISMULUI. Cele două căi de dezvoltare, cea a Biroului de Viitorologie de la Bucureşti şi cea a Meritocratismului, propusă de acesta, sunt căi paralele şi ele au meritul de a fi îmbogăţit gândirea social-politică românească. De aceea este forte importantă apariţia cărţii „Meritocraţia şi Meritocratismul” în cultura română. Este importantă desigur apariţia cărţii şi a ideii, a căii prin care România poate ieşi din această criză istorică profundă şi gravă, care este de fapt o fundătură istorică. Fundătura istorică fiind în viziunea noastră o Macrosituaţie-Problemă gravă (de criză profundă) fără soluţie de ieşire. În această Macro-situaţie-capcană autodistructivă şi distructivă a fost adusă România, de “Stăpânii lumii” şi de cozile lor de topor, politicienii români, care în mod normal ar trebui să plătească distrugerile provocate României în timpul cât au fost la conducerea ţării. Precizăm că toate partidele politice – care în viziunea Biroului de Viitorologie şi a domnului Laurenţiu, autorul cărţii pe marginea cărei discutăm, nu sunt partide politice în adevăratul sens al cuvântului ci au fost mai mult găşti politice, grupuri de interese. Şi că nici unul dintre acestea, de o sută de ani şi mai bine, nu a fost capabil să gândească şi să aducă în gândirea social-politică românească o CALE DE DEZVOLTARE AUTENTICĂ, EFICIENTĂ, A ROMÂNIEI, astfel încât poporul acesta să nu mai fie un popor victimă.

De aceea gândirea celor două Căi de dezvoltare a României:
1. Propuse de Biroul de Viitorologie de la Bucureşti (trecerea la construirea în România a Sistemului socio-economic de evoluţie pentru ca Sistemul socio-economic românesc să urce pe următorul Nivel de evoluţie)
2. De domnul Laurenţiu Primo, (trecerea la Construirea Meritocratismului) sunt adevărate evenimente în istoria gândirii social-politice româneşti. Partidele politice nefiind capabile, aşa cum am spus, să gândească o cale, o Strategie de Dezvoltare care să ajute poporul român să se salveze din starea de popor jefuit, umilit, îmbolnăvit, nefericit. De aceea are perfectă dreptate ca acesta să ceară desfiinţarea partidelor politice, odată ce ele nu sunt decât găşti de interese mafiote şi instrumente de manipulare şi jefuire a ţărilor şi popoarelor în mâinile “Stăpânilor lumii”, şi a lacheilor lor, oamenii politici şi înlocuirea lor cu altceva şi anume cu o clasă meritocrată. Cu Meritocraţia şi Meritocratismul, care este mai mult decât o clasă socio-profesională, este un mod de autoconducere şi de a fi al popoarelor şi al naţiunilor, un MOD DE PRODUCŢIE. Un mod de viaţă, un mod de a face istorie.

În cartea sa „Meritocraţia şi Meritocratismul”, autorul lansează un avertisment sever, o chemare dramatică şi patetică adresata societăţii româneşti, (cetăţenilor din toate ţările, care sunt manipulaţi şi păcăliţi de secole) prin care le cere românilor să nu se mai lase păcăliţi de actualele partide politice trădătoare şi de această falsă democraţie: „Prin votul dumneavoastră nu aţi făcut decât să îmbogăţiţi un nou gangster sau mafiot. (este vorba de alegerile parlamentare de la noi n . n). Sigur că da, în naivitatea domniei voastre, credeţi că aţi votat pe unul care n-o să fure şi care o să fie un mafiot mai mic… Sigur că da, aşa vă amăgiţi de ani fără să învăţaţi nimic…Ştiţi de ce? Pentru că SUNTEŢI UN PRĂPĂDIT DE NAIV! Eu nu vreau să vă jignesc, ci vreau doar să vă deschid ochii şi să vă pun oglinda în faţă în speranţa că vă veţi trezi.”. (Dă Doamne mintea românului a de pe urmă”, să se trezească şi poporul acesta o dată!). Nu putem decât să apreciem şi să lăudăm modul franc, lucid, eficient în care Laurenţiu Primo le spune sincer românilor, cetăţenilor de pretutindeni, în faţă adevărul.

Acesta este un alt merit al cărţii: sinceritatea, aptitudinea şi căldura de a comunica de la suflet la suflet, de a simţi în timp ce lecturezi cartea căci autorul ei îţi vorbeşte din tot sufletul, că el este prietenul tău, partenerul sincer care te chemă să vii alături de el pentru a salva această lume.

Aplicarea Meritocratismului în practica vieţii sociale, Laurenţiu Primo o vede ca pe un proces, sprijinindu-se pe cei trei piloni: Pilonul Spiritual, Pilonul Social şi Pilonul Economic. Prin realizarea revoluţiei în aceste domenii, adică prin realizarea revoluţiei spirituale, a revoluţiei sociale şi a revoluţiei în economie, aceste trei revoluţii prin însumarea efectelor lor, fiind premisele şi factorii fundamentali ai realizării Revoluţiei Meritocratice, cea mai mare revoluţie din istoria omenirii…

Da, atunci când această clasă politică, aflată la conducerea instituţiilor societăţilor naţionale, formată din demagogi, din oameni care-şi pun interesele lor deasupra intereselor organismului social din care fac parte, din oameni cinici, organizaţi în reţele mafiote, din inteligenţe negative, va fi dată jos şi va fi înlocuită de o clasă formată din meritocraţi, din oameni performanţi la locul lor de muncă, în instituţiile sau întreprinderile în care lucrează, din specialişti autentici, oameni morali, care urmăresc să realizeze prin activitatea lor o lume mai bună, da, atunci chiar se va produce o revoluţie adevărată în mentalul, în psihologia, în cultura oamenilor, în societate şi în economie.

Aceasta va fi Revoluţia Meritocrată, cea mai mare din istorie, de care vorbeşte Laurenţiu Primo. Ceea ce ne-a mirat la autorul cărţii a fost faptul că deşi afirmă că starea proastă a lumii de azi, datorată acestei false democraţii, clasei politice demagogice, instituţiile corupte, toate acestea fiind instrumentul cu care “Stăpânii lumii” îşi impun voinţa, îşi implementează proiectele lor diabolice în istorie, producând crize economice, războaie, controlându-le, direcţionându-le, distrugând economii întregi, fapt care-i face şi mai bogaţi şi mai puternici niciodată autorul nu foloseşte termenul de Război Economic, termen utilizat pentru prima dată în România şi consacrat în studiile Biroului de Viitorologie.

Or noi credem că acest fenomen nociv despre care am vorbit pe larg în cartea noastră „ROMÂNIA SE AFLĂ ÎN RĂZBOI”, prin care economii şi ţări întregi sunt distruse în mod subtil, mascat şi foarte savant (astfel că ţările agresate nici nu se prind, iar Guvernele făcând aşa numitele reforme, de fapt ele îşi distrug propriile economii şi societăţi. Cazul României, al Greciei, al multor Ţări), pentru a se îmbogăţi ei, ESTE UN RĂZBOI MASCAT INVIZIBIL, foarte distructiv, mai distructiv decât Războiul clasic, de timp militar. Ce este însă foarte important este faptul că autorul cărţii vorbeşte cu acuitate, cu dramatism despre acest fenomen distructiv, descriindu-l în toată adâncimea, amploare şi ticăloşia sa.

Ideea Meritocraţiei ,aşa cum ne spune autorul, prinde contur şi se dezvoltă în America, în Ţările Uniunii Europene. Masele încep să conştientizeze că actualele Guverne, Partidele politice din Ţările lor, clasa politică nu le mai poate oferi nimic, că dimpotrivă, această democraţie falsă, distructivă, partidele politice sunt un factor destabilizator, coroziv, profund dăunător, şi CĂ ELE TREBUIE ÎNLĂTURATE. Şi înlocuite cu o clasă meritocrată şi cu o democraţie autentică, direct participativă, printr-o selecţie prin concursuri serioase organizate de Comitete ale Meritocraţiei, dar şi prin alegeri directe. Cetăţenii utilizând, acolo unde este posibil, votul direct, electronic. Iar acolo unde acest procedeu nu poate fi aplicat, din diferite motive, se va vota în mod clasic, prin participarea la urne. Ideea înlocuirii democraţiei reprezentative pe care o cunoaştem noi, şi care există în lume în Ţările dezvoltate (prin aleşi reprezentativi, metoda pe care o utilizăm acum, când îi votăm pe parlamentari, ca ei să ne reprezinte pe noi în parlament, iar ei, escrocii, ajunşi în parlament îşi urmăresc numai afacerile şi interesele lor) cu DEMOCRAŢIA DIRECTĂ, când eu, cetăţean, votez sau nu, optez sau nu, direct, pentru un Proiect al Guvernului ( îl aprob sau îl resping) este cea mai bună soluţie. Această Democraţie reprezentativă la noi la români a fost o nenorocire şi în perioada lui Eminescu şi în perioada interbelică şi acum în perioada postcomunistă. Am putea să considerăm lucrul acesta ca pe un experiment încheiat, concluzia acestui experiment social-politic fiind acesta, că democraţia de tip reprezentativ şi partidele politice trebuie eliminate din istorie.

Domnul Laurenţiu Primo, om de afaceri într-o companie internaţională, un om patriot, inteligent, cinstit, duşman neîmpăcat al şmecheriei şi al hoţiei, fiind o minte inteligentă şi practică îşi duce proiectul implementării Meritocraţiei şi al Meritocratiosmului până la capăt.

Astfel, ultima parte a cărţii îi este dedicată Constituţiei Meritocrate. Am citit cu atenţie, subliniind cu creionul fiecare articol, această Constituţie, gândită, realizată în premieră mondială, analizată punct cu punct, articol cu articol de către autor. Concluzia noastră este că această Constituţie Meritocrată este tot ce ar avea mai bun o naţiune, chiar aşa în forma gândită de autor şi de colaboratorii lui, chiar daca ar putea să i se mai aducă unele completări. Constituţia Meritocrată aşa cum ne este ea prezentată în această carte ar putea salva poporul român şi România.

Cum cronica, prezentarea cărţii lui Laurenţiu Primo, (Meritocraţia şi Meritocratismul) a devenit deja prea lungă, ne oprim aici, recomandând cu căldură atenţiei românilor această carte binevenită în cultura română, în cultura politică în general, şi recomandându-l pe autorul ei ca fiind una din minţile politice bune, profunde, cuprinzătoare, pline de dragoste faţă de poporul român, şi de oameni, în general, pe care le are Ţara aceasta. Autorul acestei recenzii a cărţii „Meritocraţia şi Meritocratismul”, crede că la ora actuală domnul Laurenţiu Primo ar fi CEL MAI BUN PRIM MINISTRU PE CARE L-AR PUTEA AVEA ACEASTĂ ŢARĂ. Noi îl recomandăm românilor cu căldură, din toată inima.

Iar celor care l-ar acuza atât pe autor cât şi cartea de utopie, îi avertizăm că în istorie unele idei utopice au dus societatea umană mai departe, devenind realităţi normale, acceptate de toată lumea, şi că realitatea şi viitorul nu mai suportă nici actuala clasă politică, nici aşa zisa democraţie care distrug societăţile şi economiile contemporane. Că atât sistemul capitalist, cât şi democraţia şi partidele politice, sistemul pluripartidist parlamentar, sunt deja realităţi cancerigene, un mare pericol şi factor de risc pentru om şi pentru civilizaţia umană. Meritocraţia este o mare şansă pe care ne-o oferă Dumnezeu. Iar Laurenţiu Primo nu face altceva decât să dea glas şi coerenţă acestei şanse care poate salva omenirea, şi s-o transforme în proiect social-politic de mare anvergură.
——————————–
Ștefan Dumitrescu (n. 24 aprilie 1950, Valea Mare, județul Vâlcea) este un scriitor român contemporan, publicând o operă impresionată ca număr, dar și ca gen literar. A urmat Facultatea de Filosofie a Universității din București în perioada 1969 – 1973. S-a remarcat deopotrivă ca poet, prozator, dramaturg, eseist, critic și istoric literar, filozof și analist politic. A debutat cu poezie in revista Ramuri, incurajat fiind de Miron Radu Paraschivescu, iar apoi a publicat in revistele Amfiteatru, Luceafarul, Contemporanul si Romania Literara. Din anul 1971, Ana Blandiana îl prezintă pe Ștefan Dumitrescu, într-un mod fulminant, anunțând venirea în literatura română a unui mare scriitor.
Scrierile sale au devenit foarte căutate și citite mai ales după câștigarea unui concurs, care i-a dat dreptul de a continua romanul lui Marin Preda, Delirul, vol I. Prin publicarea volumui II, apărut în anul 2004, la Editura Fortuna, a fost atins apogeul stilului său literar clasic. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și președinte al Asociației Biroul de Viitorologie București. De asemenea, a obținut diploma Revistei de Artă și Cultură „Iosif Vulcan” din Australia.