Ce-i mai negru decât „listele negre“? Colonialismul alb!

După cum s-a putut lesne observa, din îndelunga și tulburătoarea dezbatere publică privind problemele justiției din România au lipsit pur și simplu referirile la una din piesele din angrenaj. Din păcate pentru dezbatere, este piesa de bază. Și, fiind piesa de bază, dezbaterea a fost fără efect, dacă nu chiar inutilă, oricâte adevăruri s-ar fi spus și oricâte nelegiuiri s-ar fi dezvăluit. Această piesă este, în justiția din România, factorul străin. Doar în ultimele săptămâni, în contextul dezvăluirilor de documente privitoare la „liste negre“ trimise de la Bruxelles, cu oameni de condamnat de către justiția din România, referirile la factorul străin n-au mai putut fi ocolite! Deși eternii diversioniști de profesie de pe la televiziuni s-au și repezit să ne spună că „listele negre“ erau întocmite la București, regimul Băsescu folosind de fapt Bruxelles-ul pentru pecetluirea eliminării adversarilor săi politici. Dar nu despre asta este vorba! Este vorba despre faptul că Bruxelles-ul și-a arogat decizia în locul justiției române, chipurile independentă, și România a acceptat această umilință colonială. Numele de pe aceste liste reprezintă, din respectivul punct de vedere, un aspect secundar. Oricât s-ar vrea să se scuze sau, dimpotrivă, să se acuze „listele negre“ trimise de Bruxelles la București, acestea nu sunt nimic altceva decât expresia cea mai fără echivoc a statutului de colonie al României, care include dreptul de viață și de moarte al stăpânului de la Bruxelles asupra sclavilor de la București. Asta-i adevărata problemă!

Și, atenție, pentru a fi în deplină conformitate cu ceea ce avem de-a face, am vorbit despre factorul străin, și nu extern! Oriunde, prezența factorului extern este inevitabilă și luarea sa în considerare este firească! În România actuală însă nu operează doar factorul extern, să zicem, de la Bruxelles sau de la Washington, ci este vorba despre un factor străin, să zicem, tot de pe la Bruxelles sau de pe la Washington, dar aflat în carne și oase în România, sub formă de consilieri străini, ambasadori străini cu alte însărcinări decât ambasadoreala, ONG-iști străini misionari și puzderia de agenți de influență, agenți de legătură, ofițeri cu acoperire și fără acoperire ai serviciilor străine de informații, toți aceștia acționând nu doar din afara, ci dinăuntrul României, întru bombardarea structurilor cu implicare în justiție. Nu putem fi chiar imbecili, cum ne-ar dori unii, să admitem că structurile implicate în justiția din România sunt numai structurile din justiție, făcându-ne că nu vedem realitățile. Asupra implicării unora – respectiv cele politice – ne atrag atenția înșiși adepții „statului de drept“, care vor să ne scape, vezi Doamne!, de această implicare, spre depolitizarea justiției și asigurarea independenței ei. Dar pentru implicarea altora – a acelora din serviciile secrete – acești adepți ai „statului de drept“ n-au nici ochi, nici urechi, dezvăluindu-și menirea sau misiunea de a-i înlocui ei, „secreții“, pe politicieni în manevrarea justiției.

Așa se face că, în dezbaterea problemelor justiției, devenită publică din cauza lucrurilor prea de oaie ce se petrec pe acolo, toate vârfurile participante, care sunt fie din „aria politică“, fie din „câmpul tactic“ al serviciilor secrete, se străduiesc cu obstinație să descopere vinovați în tabăra cealaltă și, mai ales, să evite a spune ceva de factorul străin, despre care și o tabără și cealaltă știu că acela este decidentul. Trăim în capitalism și cine are proprietatea are și decizia. Și întrucât proprietățile strategice din România au ajuns la străini, aceștia sunt decidenții și în economie, și în politică, și în justiție! Toate vârfurile românești își cunosc vârful nasului, știind bine cine este stăpânul! Și, în ultimă instanță, preferă să caute vinovați printre ei înșiși decât să facă vreo trimitere la stăpâni. În atenția diversioniștilor de pe la televiziunile cu ștaif, nu regimul Băsescu s-a folosit de Bruxelles pentru scoaterea din joc a adversarilor săi politici, ci Bruxelles-ul s-a folosit de regimul Băsescu pentru a transforma România într-o colonie, spre a o anatemiza și jecmăni!

O bălăcăreală româno-română se joacă astfel în public la ore de vârf și de maximă audiență, în timp ce stăpânul străin, nederanjat și chiar neevocat, rămâne doar să strângă în chingă și mai tare vătafii români de care se servește spre a ne înlănțui pe noi, servitorii!

Dacă stăpânul străin ar fi doar dintr-o țară, încă n-ar fi așa de rău cum este! Și-ar stoarce colonia – căci asta este România, o colonie! – ca pe lămâie, dar măcar ar feri-o să fie stoarsă și de alții! Din păcate, România este o colonie în cadrul sistemului centru-periferie al UE, făcând obiectul unui „colonialism colectiv“. Mai mulți colonialiști, mai vechi sau mai noi, hărtănesc România, cooperează între ei s-o jefuiască la sânge, iar acolo unde nu se înțeleg între ei cum să-și împartă halcanele, își trag preșurile de sub picioare unii altora. De aici și haosul din România! Haosul este chiar starea cea mai folositoare stăpânului străin, chiar dacă neunitar și necoeziv! Ce poate fi mai minunat pentru un stăpân, decât ca sclavii săi să se certe între ei, să dovedească astfel că nu sunt buni de altceva decât de a fi umiliți, biciuiți și jecmăniți! Și să nu uităm că, în timp ce românii privesc la televizor dezbateri despre revocarea sau nu a dnei Kovesi, stăpânul străin a dispus construirea pe banii consumatorilor români de conducte care să ducă spre alte țări din UE gazele românești din Marea Neagră, la care românii n-au acces, cu toate că peste jumătate din ei se încălzesc, încă și în secolul XXI, cu lemne. Trăiască lupta pentru adevărurile din justiție!
sursa: cotidianul.ro