Denunț bombă trimis lui Donald Trump

Scandalul Microsoft în care DNA este acuzată că a acționat cu jumătăți de măsură trece Oceanul. Fostul ministru al Comunicaţiilor Gabriel Sandu le-a trimis o plângere președintelui Donald Trump și procurorului general al SUA în care acuză Microsoft și KPMG și pe doi ambasadori ai Statelor Unite în România, Nicholas Frank Taubman și Mark H. Gitenstein, de comitere de infracțiuni.

În documentul citat sunt incriminați de Sandu și ambasadorul Austriei, Martin Eichtinger, precum și  Traian Băsescu, Emil Boc și Elena Udrea.

”Denunțul tocmai a fost transmis în Statele Unite. Acesta a fost făcut ca urmare a faptelor că denunțul depus în România nu a avut niciun efect, motiv pentru care având în vedere implicarea unor ambasadori și a unor societăți care au sediul principal în SUA a considerat necesar să sesizeze pe această cale și autoritățile americane dar și președintelui Donald Trump”, a declarat Dan Chitic, avocatul fostului ministru.

DENUNȚUL LUI GABRIEL SANDU

În atenția Excelenței Sale,

Președintele Statelor Unite ale Americii,

domnul Donald Trump

Domnule Președinte

Subsemnatul Gabriel Sandu, cu domiciliul ales la sediul Cabinetului Individual de Avocatură Daniel MV Chitic în București, Bd. Hristo Botev nr. 7 et. 4. ap. 4, sector 3, vă semnalez pe această cale săvârșirea mai multor infracțiuni de către Microsoft și KPMG, reprezentanții celor două companii dar și de către doi ambasadori ai Statelor Unite în România.  

Acestea s-au petrecut în perioada în care am fost membru al Guvernului României, 23.12.2008-01.09.2010, când, în calitate de ministru al Societății Informaționale și al Comunicațiilor, am luat la cunoștință faptele pe care urmează să vi le expun. Totodată, dețin probe că și în perioda în care nu am fost ministru, timp de aproape 10 ani, persoanele respective au săvârșit aceleași fapte.  

Precizez că, la data de 27 septembrie 2017, am depus în fața autorităților române, respectiv la Direcția Națională Anticorupție, un denunț împotriva următorilor:  

–     compania Microsoft, care a săvârșit faptele prevăzute de art. 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracțional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen., 290 C.pen. și 292 C.pen. (instigare la trafic de infuență, dare de mită și cumpărare de influență);

–     ambasadorii SUA – Nicholas Frank Taubman și Mark H. Gitenstein și ambasadorul Austriei – Martin Eichtinger care au săvârșit faptele prevăzute de art. 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuență);

–     Băsescu Traian, fost președinte al României, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracțional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuență), 289 C.pen. (luarea de mită), art. 29 lit. c din Legea 656/2002 (spălarea de bani);

–     Emil Boc, fost prim-ministru al României și Elena Udrea, fost consilier prezidențial, fost Ministru al Turismului și fost Ministru al Dezvoltării, în prezent cercetată penal pentru mai multe infracțiuni de corupție, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuență);

–     Dorin Cocoș, Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea, Dragoș Nicolaescu, pentru săvârșirea  faptelor  prevăzute de art. 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracțional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen., și 292 C.pen. (instigare la trafic de infuență și cumpărare de influență) și art. 29 lit. a și b din Legea 656/2002 (spălarea de bani).

Toate aceste fapte sunt prevăzute în legislația penală română.

Pentru început, iată câteva elemente din contextul în care s-a derulat în ansamblul ei operațiunea Microsoft, care a prejudiciat statul român cu zeci de milioane de euro: 

1.  Între Guvernul României și Microsoft, la Roma, în data de 17 Septembrie 2003, a fost încheiat un “Parteneriat strategic”. Acesta a avut ca efect instituirea unui monopol în favoarea gigantului IT american pe piața din România. Respectivul monopol a fost consfințit prin semnarea de către ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, Dan Nica și de către Steve Ballmer, CEO Microsoft, a unei “Scrisori de intenție”. Ulterior, la data de 15 aprilie 2004, a fost semnat Contractul 0115.RO, care viza  preluarea de licențe pentru operarea computerelor deținute de administrația centrală dar și pentru proiectele de e-government și licențele educaționale. Precizez că numărul de licențe vizate depășea cu mult numărul computerelor existente. Acest contract încheiat între stat și o entitate privată a încălcat legile concurenței. Efectul a fost că Microsoft a devenit placa turnantă a pieței IT din România, dar și a securității cibernetice a statului român. În același timp a fost anihilată libera concurență pe piața IT din țara noastră, prin legalizarea și instituționalizarea abuzului de poziție dominantă a companiei Microsoft în România. Microsoft operează la nivel mondial prin subsidiare zonale ale concernului multinațional, așa cum au releifat și verificările întreprinse în Dosarul 1865/1/2016 din care a reieșit că “Micrososft România SRL (…) este o filială a Microsoft Corporation care se ocupă în special cu activități de marketing și servicii de suport tehnic, Microsoft Ireland Operations Limited fiind singura entitate autorizată de Microsoft Corportion să deruleze activități legate de livențiere a produselor Microsoft pe teritoriul Europa, Orientul Mijlociu și Africa, inclusiv încheierea contractelor de licențiere software Microsoft, determinarea de prețuri recomandate, stabilirea de prețuri către distribuitori, acordarea de discount-uri către distribuitori precum și încheierea contractelor de distribuție cu partenerii săi (adresa nr. 2021.19.09.2014 emisă de Microsoft România SRL).”

2.  La intervale de patru-cinci ani, contractul inițial a fost novat prin încheierea unor acte adiționale. Au fost de asemenea încheiate noi contracte de ambele părți în urma unor negocieri directe și netransparente, care au încălcat, o dată în plus, legile europene ale concurenței. Contractele succesive care au novat “Parteneriatul strategic” și Contractul 0115.RO au fost făcute prin coruperea sistematică a oficialilor români, prin crearea unei grupări infracționale, care s-a aflat, de-a lungul timpului, în mod invariabil, în spatele echipelor de negociatori. Acestora li s-au oferit ca recompensă, sub formă de mită, procente importante din prețul contractelor încheiate cu statul român. 

3.  Compania Microsoft (prin subsidiara sa Microsoft Ireland Operations și reprezentanța sa – Microsoft România) nu putea încheia în mod direct contracte din cauza unei interdicții stabilite de instanțele internaționale în domeniul concurenței. În această situație, Microsoft a operat și comercializat în România în mod indirect licențe și servicii, prin intermediul unor terțe companii agreate și abilitate de către compania americană, numiite LAR-uri, respectiv Large Account Reseller. Aceste terțe companii obțineau și obțin și în prezent, în mod netransparent, discounturi stabilite în urma unor negocieri directe între acestea și compania Microsoft.

4.  Au fost prevăzute sume uriașe (de zeci de milioane de euro) pentru consultanță și asistență, pe care Guvernul României le-a plătit, deși serviciile nu au fost asigurate decât parțial. Acești bani au fost dirijați către o rețea de offshore-uri. 

5.  În realitate, Microsoft nu livra nici toate produsele (licențele) contractate, și nici consultanța convenită.

            „Afacerea Microsoft”, bază a „platformei” Microsoft, a avut două componente clare:

          A. o latură legală și transparentă, parte a Parteneriatului strategic încheiat între această companie și România având ca principale obiective:

Combaterea pirateriei software și respectarea dreptului de proprietate intelectuală.

Trecerea României către o societate informațională.

            B. o latură ocultă, care s-a dezvoltat în decursul legăturilor contractuale ale acestei companii cu statul român și din care pot enumera:

Sursă de finanțare pentru toate campaniile electorale prezidențiale și de partid în perioada 2004 – 2012.

Crearea unei “platforme Microsoft” formată dintr-o rețea de offshore-uri și subcontractanți Microsoft ca bidoane de acumulare și redistribuire a profiturilor realizate de LAR-urile Microsoft (FSC și D-Con.net AG) în favoarea directorilor Microsoft România, Irlanda, America, directorilor de multinaționale FSC și KPMG, precum și a intermediarilor Claudiu Florică, Dinu Mihail Pescariu, Dragoș Stan.

Asigurarea unei protecții guvernamentale, judiciare, politice, de partid;

asigurarea efectivă a unui sistem informațional și de facilitare a accesului la principalele afaceri guvernamentale IT sau de orice altă natură, unde accesul la informație era vital.

Cooptarea în afacerea Microsoft a KPMG și a unor case de avocatură (care au asigurat și redactarea acordului cu Microsoft, protocolului cu Microsoft, HG-urilor cu Microsoft FSC, contractelor cu Microsoft, actelor adiționale) pentru înființarea rețelei de offshore-uri și a contractelor între ele având ca scop spălarea banilor

 Cooptarea în afacerea Microsoft a unor bănci, dintre care Unicredit a avut un rol principal în susținerea și finanțarea afacerii, având responsabil de proiect Microsoft și directorii implicați în echipa ocultă Microsoft.

Cooptarea în afacere a sute de miniștri, secretari de stat, secretari generali de ministere, șefi de instituții, care au elaborat documente, au semnat acceptanțe pentru produse nelivrate niciodată, au format masa tăcută care a asigurat continuitatea afacerii Microsoft, în spatele tuturor miniștrilor mai mult sau mai puțin marionete.

          Mecanismul de bază al “afacerii” Microsoft a fost acordarea unor discounturilor uriașe către LAR-urile agreate de către Microsoft Corporation și Microsoft Ireland Operastions Limited, discounturi care însă nu se regăseau și în oferta către beneficiarul final – Guvernul României. Directorii Microsoft au primit o mare parte din aceste discounturi sub formă de comisioane, la început pe bază de înțelegere cu directorii FSC Viena și directorii FSC România, apoi cu diferitele LAR-uri subcontractante, aceștia prejudiciind Statul Român cu mai mult de 100.000.000 $, prin nelivrare și/sau plata multiplă a acelorași licențe educaționale niciodată folosite dar plătite de trei ori.

          Discounturile speciale, acordate doar pe filiera internă Microsoft SUA – Microsoft Irlanda – Microsoft România doar „LAR-urilor speciale” (conduse de persoane agreate, respectiv de dl Claudiu Florică), ajungeau, în parte, înapoi în America prin comisioane plătite de Dinu Mihail Pescariu direct directorilor sau vicepreședinților Microsoft America, ca urmare a încheierii contractelor dintre Microsoft România – Guvernul României.

          Acesta este motivul pentru care discounturi excepționale de până la 64 % au fost acordate LAR-urilor controlate de domnii Claudiu Florică și Dinu Mihail Pescariu direct de către vicepreședinți și directori ai Microsoft SUA, (parteneri de golf ai dlui Dinu Mihail Pescariu), vicepreședinți și directori care primeau în schimbul acestor servicii materializate în oferte excepționale procente importante din “discounturile speciale” oferite. Dorin Cocoș mi-a confirmat și el că unul dintre cei care conduc Microsoft America a fost adus la el de către Dinu Pescariu, și acesta a primit 3.000.000 € de la Dinu Pescariu, ca să asigure și să aprobe aceste discounturi.

          În anul 2004, Florică Claudiu, reprezentant al firmei Fujitsu Siemens Computers în România, a identificat o oportunitate de afaceri în distribuirea de licențe Microsoft către Guvernul României, sens în care a cooptat în această afacere mai multe persoane ce aveau posibilitatea să înlesnească afacerea și respectiv derularea contractului prin susținerea financiară pe care o puteau acorda, sau prin influența pe care o aveau direct sau indirect asupra unor oameni politici sau asupra unor membri ai Guvernului.

Astfel, în această afacere au fost cooptați:

Dragoș Stan, administrator al firmei Scop Computers, care avea ca principal obiect de activitate comerțul cu calculatoare, echipamente periferice și software, căruia îi revenea rolul de a asigura un circuit al sumelor de bani care să permită plata unor comisioane către persoanele decidente în Guvernul României dar și către persoane influente în Microsoft (SUA, Irlanda și/sau România), în FSC (Viena și România) și în oricare alte direcții care asigură bugetarea afacerii în bugetul României și protecția prezentă și viitoare a lor.

Khalil Abi Chahine, căruia îi revenea sarcina de a intermedia, direct sau prin intermediul altor persoane, relația cu Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației (MCTI) și Secretariatul General al Guvernului (SGG).

Culacov Nicolae Dumitru, administrator al OMNITECH Trading SA, apropiat al ministrului Mihai Nicolae Tănăsescu, care avut rolul de a obține aprobările de la Ministerul Finanțelor Publice și de a obține scrisoarea de confort.

Ujeniuc Alexandru, administrator al SC.Dim Soft SRL, care avea rolul de a asigura suportul tehnic vis-a-vis de relațiile îndelungate ale firmei cu Microsoft și relaționarea cu persoanele din conducerea Microsoft România, precum și deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie plătite foloase unor funcționari implicați, directorilor Microsoft, directorilor FSC, membrilor grupării Florică.

Dinu Pescariu, care trebuia să asigure susținerea financiară a vicepreședinților și directorilor Microsoft SUA, Irlanda, România, care decideau condițiile contractuale și discounturile acordate doar LAR-urilor pentru uz extern.

          Dinu Pescariu, Dragoș Stan și Thomas Heinischell erau principalele “bidoane colectoare” ai banilor obținuți din spolierea staului român prin offshore-urile controlate de aceștia, atât pentru “afacerea Microsoft” care a prejudiciat statul român cu 400.000.000$ dar și pentru “afacerea SEI” – cu un prejudiciu de 125.000.000 $ și “afacerea EADS” – cu un prejudiciu 1.000.000.000 €.                         

          Persoanele menționate se asigurau de protecția unor oameni din serviciile secrete, inclusiv cu avocați puși la dispoziție pentru a-i apăra. Ei trebuiau să asigure, pe baza protecției acordate, relaționarea cu persoane ce aveau influență asupra unor membri ai Guvernului și să asigure deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăți către decidenți și orice alte persoane influente.

          Aceste plăți erau efectuate către:

1. trinomul Claudiu Florică, Dragoș Stan, Dinu Pescariu.

2. Vicepreședinți Microsoft SUA

3. Directorii Microsoft Irlanda și România

4. Directorii FSC Viena și FSC România

5. Gruparea Florică

6. Miniștri și funcționari implicați

7. Alții în funcție de comenzi și necesități.

          Alte persoane determinante în afacerea Microsoft, încă de la începutul acesteia, au fost și:

– Nicolaescu Dragoș, director FSC, care trebuia să asigure suport tehnic, deschiderea unor conturi în străinătate, din care să fie efectuate plăți către miniștrii sau funcționarii implicați.

– Sorin Eftene, fost director Microsoft, care trebuia să asigure suport tehnic, acum fiind angajat ca director Synotech – D-Con.net AG – LAR agreat al Microsoft aflat în relații contractuale cu Guvernul României.

– Pletea Florin, director Microsoft, pentru suport tehnic și deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăți către miniștrii sau funcționarii implicați.

Subliniez pe această cale că Ambasada SUA a fost un actor determinant și un factor de presiune permanent fără de care “afacerea Microsoft” nu ar fi existat. 

          Prejudiciul produs de compania multinațională Microsoft Corporation SUA guvernului în perioada 2004 – 2009 are următoarele părți componente, formate exclusiv din produse nelivrate din componența licențelor Microsoft cumpărate servicii nelivrate și ore de consultanță neefectuate, dar pentru care FSC și Microsoft au obținut certificat de acceptanță ca și cum ar fi fost livrate de Microsoft via FSC către Secreatriatul General al Guvernului României.

          Valoarea inițială a contractului 115RO încheiat în anul 2004 între SGG și Microsoft, prin reprezentantul său Fujitsu Siemens GMBH Austria a fost de 54.567.465 USD pentru un număr de 50.155 licențe cu drept de utilizare începând cu anul 2004 până în anul 2009.

            Totalul prejudiciului aferent contractului 115RO/2004 s-a ridicat la 26.400.000 $, din care 11.000.000 $ costuri legale de finanțare (a determinat creșterea valorii contractului de la 42.000.000 $ oferta inițială, la 54.567.465 $.) și 15.600.000 $ – proveniți din servicii nelivrate – plătiți ilegal cu avizul și acordul dat de Microsoft prin Silviu Hotăran, Ovidiu Artopolescu, Florin Pletea, Sorin Eftene, care au supravegheat afacerea Microsoft. Banii au fost împărțiți între Microsoft, FSC, KPMG şi directorii Microsoft enumerați mai sus, directorii FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) Viena în frunte cu Malinovski, dar și ai FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) România, Claudiu Florică, Dragoș Nicolaescu, Diana Comanici împreună cu cei care țineau legătura cu serviciile secrete și guvernele României – Dragoș Stan și Dinu Mihail Pescariu. Banii pe servicii plătite dar nelivrate au fost împărțiți între toți cei de mai sus. 

          Vă mai aduc la cunoștință și că începând din anul 2008, luna iunie, companiile Microsoft şi FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) au impus Guvernului un contract de consultanță juridică pentru MCTI cu avocatul Doru Boștină. Acesta era, în același timp, și avocatul Ministerului Comunicației și Societății Informaționale, dar şi avocatul Unicredit Bank (banca ce a închaeiat contractul de factoring cu LAR-ul agreat), lucrând direct cu domnii Florică Claudiu, Dinu Pescariu, Dragoș Nicolaescu, Florin Pletea, Sorine Eftene plus Călin Tatomir. Aceștia împreună au procedat la inițierea unui număr de Hotărâri de Guvern prin care se efectuau plăți ilegale.   

          În aceste condiții, în anul 2008 avocatul Doru Boștină la dispoziția și sub semnătura secretarului general al MCTI Cezar Armeanu, secretarului de stat Szomodi și a ministrului MCTI Karoly Borbely, redactează trei hotărâri de guvern (ilegale și abuzive), care au ca scop justificarea plății retroactive a unor produse și servicii nelivrate și anume a kiturilor de licențe, care deși trebuiau să fie livrate și folosite de beneficiari începând cu 01.01.2006, ele au fost predate abia în noiembrie 2008 pe bază de acceptanță semnată de MCTI.

          Aceste hotărâri de guvern au fost HG 634 / 2008 (având ca obiect plata 31.144.865,64 $ pentru 39.385 licențe care ar fi trebuit să fie livrate în perioada 2006 – 2009), HG 634/2008 și HG 1193/2008

          La expirarea contractului 115.RO/2004, la presiunea expresă a ambasadorului SUA Nicholas Taubman (care a promis și a garantat că totul va fi legal 100% și nu se va mai întâmpla niciodată să se ajungă în situația în care FSC împreună cu gruparea Claudiu Florică a prejudiciat statul român cu 131.000.000 $, care nu a primit absolut nimic în schimbul a ecstor bani), în calitate de Ministru al Comuniocațiilor și al Societății Informaționale, a trebuit să iau hotărârea continuării relațiilor contractuale dintre statul Român și Microsoft, fiind adoptată HG 460 / 2009.

Argumentele de care a trebuit să țin sema în momentul luării acestei decizii au fost diverse În primul rând, “Rețeaua (relațională) Microsoft” era mult prea extinsă, cuprindea cei mai puternici oameni dintre decidenți, și cuprindea toate sferele de influență. În plus a trebuit să țin cont și de parteneriatul strategic cu SUA, dar și de prioritatea CDAT de securitate cibernetică și de stadiul inangementului activat pe PCU, Punctul Unic de control. Nu puțin importantă în adoptarea acestei hotărâri a fost și presiunea delegației FMI în spate, condusă la acea dată de Mihai Tănăsescu.

          Prin hotărârea de guvern numărul 460/2009, pentru atribuirea competenței Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale de a desfășura procedura de licitație deschisă, licitație restrânsă sau negociere cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare, după caz, în vederea încheierii unui acord-cadru ce are ca obiect achiziția dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare, s-a mandatat MCSI, în numele Guvernului, să desfășoare procedura de achiziție publică.

Astfel, în baza HG 460/2009, domnii Dinu Mihail Pescariu și Claudiu Florică Pentru au reușit obținerea unui discount de 65% din partea Micrisoft Corporation în favoarea asociației formată de D-Co.net AG, discount pentru care au plătit milioane de euro comisioane vicepreședinților Microsoft SUA, discounturile fiind reîmpărțite pe aceeași filieră de offshore-uri create de KPMG în favoarea grupului Florică, a directorilor Microsoft și pentru campania electorală prezidențială din 2009.

În urma desfășurării procedurii de licitație deschisă, cu respectarea prevederilor OUG nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice, și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările ulterioare la data de 12.08.2009, a fost încheiat acordul-cadru cu câștigătorul, respectiv asociația contractantă, formată din D-Con.net AG în calitate de lider, D-Con.net GMBH membru asociere, Comsoft Direct AG membru asociere, Bechtle Holding SC Weiz AG membru asociere, Dimsoft SRL membru asociere, contract pe care eu l-am anulat și după care, presiunile pe care eu le-am suportat până la acel moment au devenit mult prea amenințătoare pentru mine și familie, culminând cu intrarea peste mine în casă a domnului Dinu Mihail Pescariu în octombrie 2009.

          În baza acestui acord cadru au fost încheiate următoarele contracte subsecvente, acte adiționale, astfel:

Contract subsecvent nr. 35/09.09.2009. Valoarea contractului 90.182.344,76 €. Prejudiciul: Nelivrarea a 35.000 de ore de consultanță, transformate în 29 programe de management cu 38 proceduri fiecare, plus serviciile de securitate cibernetică a licențelor Microsoft.

Contractul subsecvent nr. 108 / 17.08.2011. Valoarea contractului: 13.904.599 €, extins pe baza aprobării unei note privind licențele pentru produsele Microsoft utilizate de MECTS în școli, respectiv pentru 179.259 licențe Prode SR Top și 6.828 licențe Windows Server Standard 2008. Contractul a fost încheiat însă la presiunile Microsoft, FSC, D-Co.net precum și ale ambasadei SUA, ambasadei Austria (în 2009 – 2010) Menționez că aceste licențe educaționale fuseseră deja plătite de două ori anterior: odată prin programul SEi 2000 – 2003 și a doua oară în 2004 – contractul 0115 RO, motiv pentru care subsemnatul m-am opus categoric să închei un contract având ca obiect licențele educaționale, așa cum urma să o facă Cotractul  nr. 108 / 17.08.2011, prin care urmau să fie plătite a treia oară aceleași licențe. Acest din urmă contract a fost perfectat doar după ce am fost demis.

Contractul subsecvent nr. 54 / 2012 în valoare de 7.979.347,86 €.

            În acest context, în vederea derulării operațiunilor cu Microsoft, s-a decis să se plătească retroactiv licențele din 2004, în schimbul a 50.000 de ore de consultanță plus produse Software Microsoft, plus servicii, care de fapt nu au fost efectuate.

            Menționez că am fost șantajat să plătesc ilegal cei 57.000.000 $ de către Claudiu Florică şi Dorin Cocoș în mod direct, și indirect de către Traian Băsescu, („Tăticuțul”), Elena Udrea, Emil Boc, Călin Tatomir, Florin Pletea, Sorin Eftene, Gheorghe Gherghina, W. Horak, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, avocat Doru Boștină, Răzvan Radu, Șerban Tănăsescu, dar mai ales de ambasadorii Nicholas Taubman, MarkGittenstein, Martin Eichtinger. Ei practic m-au forțat să plătesc aceste sume furate de Microsoft cu complicitatea FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) și a grupării Florică.

Subliniez că ambasadorii Nicolas Taubman, Mark Gittenstein, precum și Martin Eichtinger, m-au amenințat, în mod repetat, că voi suporta consecințe serioase dacă nu voi plăti sumele convenite prin hotărârile ilegale de guvern. 

La data de 30 iunie 2010 am anunțat Microsoft și D-CON.NET AG că voi suspenda plățile pentru nelivrare. Presiunile făcute de Microsoft, Claudiu Florică și mai ales Dorin Cocoș și Elena Udrea, au dus la forțarea demisiei mele de către prim-ministrul Emil Boc, la ordinul presedintelui Traian Băsescu.

În prealabil, domnul Claudiu Florică m-a amenințat că dacă nu accept condițiile impuse, mă va reclama președintelui Traian Băsescu. Știam că are susținerea FSC și Microsoft și a ambasadorilor SUA și Austriei.

În esență, este important de reținut că o parte însemnată a banilor rezultați din faptele de corupție a fost dirijată nu numai către Microsoft, ci și către importanți decidenți politici. Din conținutul dosarului penal 1865/1/2016, intitulat “Microsoft II”, soluționat prin condamnări la închisoare a celor vinovați, rezultă ca s-ar fi făcut, de către membrii grupului criminal organizat, următoarele plăți pentru materiale destinate campaniilor electorale ale Partidului Democrat Liberal și ale lui Traian Băsescu:

–     500.000 euro către o firmă chinezească numită Shanzen pentru următoarele produse: 300.000 geci, 1.000.000 pixuri, 300.000 umbrele, 300.000 fesuri, 300.000 fulare, 1.000.000 brichete; 

–     300.000 euro la o altă sucursală în Austria pentru achitarea altor produse de campanie electorală; 

–     1.700.000 euro în mai multe tranșe, sumă plătită începând cu sfârșitul anului 2009, începutul anului 2010, sumă care i-a remis inculpatului Gabriel Sandu cu titlu de împrumut, suma de 500.000 euro întrucât acesta i-a spus că are nevoie de bani urgent pentru a face plăți aferente campaniei electorale prezidențiale; 

–     600.000 euro care conform propriei declarații rezultă că i-a depus la sediul PDL din Modrogan, mai precis i-a remis domnului Ivașcu la solicitarea domnului Vasile Blaga care era la acel moment secretar general al partidului și șeful campaniei electorale, iar banii au fost dați iarăși fără a primi vreo chitanță în acest sens; 

–     50.000 euro i-a dat domnului Alin Albu, trezorierul PDL, pentru achiziția unor găleți, tot fără chitanță; 

–     30.000 euro i-a dat domnului Radian Tufa, secretar general al Ministerului Transportului, pentru a achita transportul containerelor cu produse electorale în țară, precum și costurile cu depozitarea; 300.000 euro i-a cheltuit în folos personal; 200.000 euro i-a remis firmei Shanzen din România; 

Este evident că Microsoft a avut o actiune concertată și constantă prin care a urmărit păstrarea și consolidarea monopolului său pe piața IT din România, prin continuarea realațiilor contractuale cu Guvernul României ca efect al faptelor de corupție pe care le-a permis, inițiat, încurajat și favorizat în raporturile pe care această companie le-a avut cu cei mai înalți demnitari ai statului român.

Caracterul concertat al acțiunilor Microsoft rezultă și din materialul probatoriu și Rechizitoriul Dosarului 766/P/2016 (Dosarul 2607/1/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție), unde procurorul de caz a considerat că Microsoft este un “operator economic care deține monopol pe piață și ale cărui principii de funcționare nu sunt în concordanță cu principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică.” (pagina 21). Din cele 78 de volume ale materialului de urmărire penală vă rugăm să primiți următoarele citate care considerăm că sunt semnificative în ceea ce privește implicarea companiei Microsoft în acte și fapte de corupție având ca scop menținerea monopolului acestei companii în Romania și, ca efect direct, denaturarea pieței concurențiale din România:

“MCSI a transferat decizia privind posibilitatea de participare la procedura de atribuire la nivelul companiei producătoare Microsoft (dată de “acceptul” privind îndeplinirea condițiilor impuse prin Caietul de sarcini numai de către un număr limitat de operatori economici “agreați” în funcție de interesul în piață al producătorului la un moment dat). 

Faptul că decizia, privind posibilitatea de participare a unui operator la procedura de atribuire a fost transferată la nivelul companiei producătoare Microsoft a fost confirmat ulterior prin tergiversarea de către directorul general Tatomir Călin de a transmite către un alt potențial participant la licitație o scrisoare de confirmare din partea producătorului privind acordul acestuia pentru livrarea orelor de consultanță” (pagina 27 din Rechizitoriu). 

“directorul general al companiei (Microsoft) a hotărât să primească o singură societate oferta de preț cu discount-ul aferent pentru licențele ce urmau a fi închiriate Guvernului României” (pagina 31 din Rechizitoriu)

“Menționez că directorul general Călin Tatomir nu a mai comunicat niciunei alte societăți partenere Microsoft o ofertă de preț similară pentru a se putea înscrie la licitația organizată de MCSI, favorizând astfel consorțiul D-Con.Net AG.” (pagina 33 din Rechizitoriu)

“(…) din dispoziția directorului general al Microsoft România, Tatomir Călin, a fost emisă o singură ofertă de preț pentru licențele Microsoft și servicii de consultanță și suport aferente acestor licențe către consorțiul conduse de Claudiu Florică.” (pagina 33 din Rechizitoriu)

“Potrivit adresei Microsoft România nr. 2246/27.02.2017 (vol. 32, fil 37-39) discountul acordat pentru reînnoirea contractului de tip “Enterprise Subscription” (“EAS”) din anul 2009 a fost de aproximativ 63%. Prețul total de vânzare de la Microsoft Ireland Operations către Dim Soft SRL pentru licențele menționate a fost de aproximativ 38.786.000 euro.”

“Știu că dreptul de exclusivitate a fost acordat de Microsoft România către firma D-Con.Net  AG datorită sprijinului acordat reprezentanților acelei companii de către directorul general al Microsoft România (…)” (pagina 50 din Rechizitoriu)

“Astfel directorul general al companiei a hotărât să primească o singură societate oferta de preț cu discount-ul aferent pentru licențele ce urmau a fi închiriate Guvernului României, respectiv societatea indicată de Claudiu Florică. (…) 

Menționez ca directorul general Călin Tatomir nu a mai comunicat niciunei alte societăți partenere Microsoft o ofertă de preț similară pentru a se putea înscrie la licitația organizată de MCSI, favorizând astfel consorțiul D-Con.Net AG.” (pagina 56 din Rechizitoriu)

“În ceea ce privește procedura internă din Microsoft, arăt că directorul general Călin Tatomir a condus procesul foarte îndelungat prin care s-a obținut acel discount de la conducerea societății mamă- Microsoft Ireland Operations Ltd. (…)” (pagina 58 din Rechizitoriu)

“În anul 2009, am aflat de la reprezentanții Microsoft România că se va efectua o procedură de achiziție pentru licențele Microsoft și am văzut caietul de sarcini la sediul Microsoft.” (pagina 59 din Rechizitoriu)

“În acest context, Călin Tatomir mi-a spus că va obține o derogare de la Microsoft Europa în privința emiterii comenzii de către Dim Soft, în sensul că din spusele acestuia rezulta că Microsoft Ireland Operations Ltd. putea acorda o dispensă ca Dim Soft, în calitate de LAR, să vândă licențele către o altă societate și nu către beneficiarul final – MCSI. (…) 

În aceste împrejurări am aflat de la reprezentanții Microsoft despre licitația pe care urma să o desfășoare MCSI privind licențele Microsoft și am frunzărit în biroul lui Tatomir Călin o ciornă a caietului de sarcini privind respectiva licitație

Arăt că acest moment la care am văzut respectiva ciornă, a fost la începutul anului și cu siguranță înainte de publicarea în SEAP a anunțului de participare la respectiva licitație.” (paginile 60-61 din Rechizitoriu)

“Implicarea inculpatului Tatomir Călin (director al Microsoft România – n.n.) în favorizarea D-Con.Net  AG pentru câștigarea licitației rezultă și din tergiversarea  de a comunica către Fujitsu Technology Solutions GesmbH Viena, a unei scrisori de confirmare din partea Microsoft România SRL, pentru livrarea celor 50.000 de ore de consultanță și suport, solicitate prin caietul de sarcini în cadrul proiectului de licitație menționat, pentru ca această societate să poată participa la licitația organizată de MCSI, o asemenea scrisoare fiind eliberată doar către D-Con.Net AG. 

În acest sens este și denunțul martorului Ivan Mioara (vol. 44, fil. 74-86) care arată că “În calitatea mea de director al departamentului de servicii Microsoft, am primit indicația de la Călin Tatomir să nu prezint oferta companiei pentru servcii de consultanță alto parteneri Microsoft, ci doar celor ce formau consorțiul condus de D-Con.Net AG (…) 

Practic, orice recomandare sau soluție referitoare la activitatea pe care o desfășuram trebuia să fie aprobată de directorul general al Microsoft România și în legătură cu opiniile/recomandările mele arăt că era informată și conducerea societății mamă, Microsoft Ireland Operations Ltd., procesul decizional în cadrul companiei fiind unul asemănător instituțiilor militarizate.” (pagina 63 din Rechizitoriu)

“Astfel, raportat la cererea venită din partea D-Con.Net AG, ca pe acest contract, Microsoft să acorde un discount suplimentar (adică pe lângă cel de 17% acordat standard (de aprox. 63%), arăt următoarele: 

Directorul general, dl. Tatomir, avea competența să acorde un discount suplimentar de 5-10%, însă nu știu sigur dacă și pentru acest tip de licențe. 

Pe cale de consecință, cererea pentru discount-ul suplimentar a fost redirecționată către următorul nivel ierarhic după directorul Călin Tatomir, mai precis către departamentul care se ocupa de aprobarea prețurilor și condițiilor contractuale speciale, aflat la Munchen și care aparținea de compania mamă.” (pagina 65 din Rechizitoriu)

La rândul său, fostul Director al Microsoft România a declarat în volumul 56 de urmărire penală: “În acea perioadă Microsoft România a definit o comisie internă de verificare a eligibilității celor care cer oferte de preț urmând ca această comisie să stabilească cine nu primește ofertă de prețuri. Acest aspect a fost prezentat la nivelul vicepreședintelui Microsoft pe Europa de la acel moment Vahe Torrosian, pentru transparență. (…) 

În cazul proiectului de față, fiind vorba de licențe de tip LAR, discount-urile erau foarte stricte. Nu pot preciza dacă directorul general avea dreptul de a da vreun discount, dar din declarația unui martor rezultă că directorul general nu putea acorda un discount mai mare de 5-10%. Personal nu știu dacă aveam chiar și acest drept. 

Următoarea treaptă de discount-uri era acodată de Microsoft Irlanda, (…), iar ultimul nivel de discount era acordat direct din SUA, de către dl Kevin Turner, care era COO al Microsoft, la nivel mondial, la solicitarea Microsoft Irlanda.” (paginile 56-57)

Creierul mega-escrocheriei Microsoft

Subliniez pe această cale că societatea de consultanță KPMG (“KPMG în România este o firmă membră în reţeaua globală a KPMG” – așa cum rezultă din site-ul de prezentarea al societății KPMG în România – KPMG reprezentând numele fondatorilor organizaţiei: Piet Klynveld,William Barclay Peat, James Marwick şi Reinhard Goerdeler. După o serie de expansiuni şi fuziuni, reţeaua modernă de firme s-a născut în 1987 prin unificarea firmelor de audit PMI (Peat Marwick Internaţional) şi KMG (Klynveld Main Goerdeler)) a fost placa turnantă din spatele fraudării bugetului României de către Microsoft. Doar expertiza uriașă a KPMG-ului putea să facă o legătură și o simbioză între legal și ilegal, construind o foaie de parcurs perfectă, cu atribuții, sarcini, termene, responsabilități pentru responsabilii guvernamentali și președinți, vicepreședinți și directori ai Microsoft și Fujitsu Siemens Computers.

Și, în continuare, tot KPMG a construit și partea ocultă, ilegală, de sprijinire a grupului Florică – Pescariu – Stan, de creare a unui lanț de offshore-uri și conturi GAUSS, prin care să se piardă urma banilor. Au fost folosite elemente legale din documente guvernamentale, având aprobarea și concursul conducerii celor două companii multinaționale (Microsoft și Fujitsu Siemens Computers), KPMG asigurând baza infracțiunii continuate din 2003 până în 2017. Elementul esențial a fost crearea unei societăți offshore Profinet AG care, prin KPMG, conform contractului de administrare încheiat între Profinet AG și KPMG, a avut un singur obiectiv: de a se crea un profit cat mai mare în firmele subcontractante, profit din care erau scoase prin intermediul altor offshore-uri sumele de bani necesare plății demnitarilor corupți și redistribuirii  profiturilor Microsoft – FSC între directorii Microsoft – FSC, prin intermediul unor contracte de servicii fictive. Odată ajunși banii în offshore-urile din destinații cat mai îndepărtate de teritoriul României, mitele erau plătite fie prin transferuri bancare în firmele nominalizate de persoanele de pe lângă autoritatea contractantă, și care aveau rolul de a spăla respectivii bani și de a-i aduce în țară pe căi aparent legale, fie de a scoate numerar din băncile din afara teritoriului României și a-i aduce în numerar în țară, tot în mod ilicit.

Fără autoritatea, renumele și susținerea KPMG-ului nu ar fi fost posibilă realizarea acestui canal de ștergere a urmei banilor între Guvern – FSC/D-Con.Net – Microsoft și rețeaua de offshore-uri creată de KPMG.

Cu titlu de exemplu consemnez că în data de 3.11.2004 între Guvernul României și Microsoft Operation Limited, reprezentată de Fujitsu Siemens Computers GSMBH s-a semnat Actul Adițional nr. 1 la contractul comercial de închiriere de licențe numărul 0115 RO / 15.04.2004, prin care s-a extins obiectul contractului pe produse educaționale Microsoft, în valoare de 19.370.500 $.

 S-au furat direct 19.370.500 $, și indirect pe baza contractelor Profinet – KPMG – 7.233.577 $, suma plătită în data de 30.11.2004 în contul 0065–920182–72, deschis de Profinet AG – KPMG la Bank Leu LTD Zurich, Elveția.

          Nu în ultimul rând, arăt că și astăzi în România avem aceeași situație în care președinția, guvernul, justiția, răspund în fața ambasadei SUA, care a dat ordin clar: nu contează nici un fel de victimă colaterală, dosarul Microsoft va fi fără Microsoft. De fapt,  fără implicarea (sau cel puțin accepatrea sa tacită și vinovată) Microsoft Corporation nu era posibilă “afacerea Microsoft”.

          În realitate, Microsoft Corporation a coordonat și „afacerea Microsoft” așa-zis legal, și „platforma ocultă” Microsoft, pentru staff-ul Microsoft și servanții lor, care, alături de Microsoft Corporation și subsidiarele acesteia, par a se bucura de imunitate absolută în fața organelor de cercetare penală din România.

          Față de toate cele menționate mai sus, solicit respectuos autorităților din Statele Unite să facă cuvenitele investigații legate de activitățile Microsoft în România precum și vizând comportamentul celor doi ambasadori ai Statelor Unite la București.  

București, 1 Decembrie 2017

Gabriel Sandu

sursa: cotidianul