EADS și cei 40 de hoți. Episodul 2: Copiii generalilor s-au făcut mari

Pînă să ajungă în buzunarele miniștrilor,

banii din afacerea EADS au străbătut un labirint alcătuit din chipiele vechilor structuri și din epoleții celor noi. Generația următoare de securiști a fost cuplată din mers la resursele statului, un stat cu simptome democratice, deci mai slab și mai ușor de jefuit. Cînd generalii au obosit, au intrat în joc copiii generalilor. Structurile și-au perpetuat dominația peste banii nepăziți ai statului și au dus corupția la un nivel de rigoare militar.

Realizarea Sistemului Integrat pentru Securizarea Frontierei de Stat a fost obiectul unui contract între EADS Deutschland GmbH și firma COMICEX SA, firma de comerț exterior a fostei Doi și-un sfert, adică o structură de tipul ICE Dunărea, instalația prin care Ceaușescu aduna valută în folos personal.

Sub magnetismul nevăzut al structurilor, Ministerul de Interne a dat, așadar, contractul EADS pe mîna unor băieți cu ochi albaștri.

Și studiul de fezabilitate care a pretextat semnarea contractului are pe el urme de securism. Firma Bearing Point GmbH din Germania îl conține, printre oamenii cu tîlc, pe Cătălin Hristea, fiul generalului SRI responsabil cu tehnica de interceptare pînă în 2007, Teodor Hristea.

Studiul care condamna România la plata unui miliard de euro pe încă-nu-se-știe-ce a fost confecționat în doar două zile și a costat 430.000 de euro. Un preț bun pentru ceva copiat la literă din alte studii, vîndute în trecut Poliției de Frontieră. Dar acestui preț i s-a adăugat ceva neprețuit: Cătălin Hristea, nepoțelul Securității, a “indicat firma EADS ca singura firmă din lume competentă să furnizeze SISF pentru MAI”, iar generalii și ofițerii din comisia de negociere au decis, în consecință, “achiziția SISF prin negociere cu sursa unică, și anume cu firma EADS din Germania”. Asta ne-o spun procurorii.

Bugetul de stat e un vînat mare.

Odată doborît, generalii s-au strîns în jurul lui ca o haită flămîndă și ostenită. I-au despicat burta și, cu boturile pline de sînge, și-au împins puii spre ospăț. Micuții au dispărut cu totul în măruntaiele aburinde ale bugetului de stat și n-au mai ieșit de acolo un deceniu. Să facem cunoștință cu ei.

Odată impus furnizorul unic, au fost impuși subcontractanții. Subcontractanții sînt firme românești care au trei merite: aparțin unor fii de generali sau generali, măresc valoarea achiziției de pînă la zece ori și distribuie șpaga în mediul politic. Pentru ca sistemul să fie sigur că EADS nu va uita cui datorează comisioane, nemții au fost supuși unui control contractual “care să nu pericliteze înțelegerile ascunse cu subcontractanții ce urmau să fie folosiți în proiect”.

Subcontractanții sînt Fujitsu Siemens Computers, UTI și Felix Telecom, iar dedesubtul lor își întinde rădăcinile o întreagă floră de comisionari.

Pe Claudiu Florică, șeful Fujitsu Siemens, îl cunoaștem deja ca pe unul din marii scriitori ai epopeii Microsoft. El e fiul generalului Gheorghe Florică, un personaj ivit din ciocnirea serviciilor cu profitul obținut din contrabanda cu țigări.

Și pe Tiberiu Urdăreanu-UTI, fiul generalului Tiberiu S. Urdăreanu, îl știm. El a fost activat de tatăl său cu gradul de căpitan, a fost plasat sub protecția generalului Gheorghe Rotaru, fost șef al Direcției Generale de Informații a Armatei, și a fost avansat în poziții unde vederea civilă nu poate ajunge.

Felix Telecom e controlată de generalul SIE în rezervă Teodor Ileș. Acționari au fost, printre alte entități securiste, Bancorex și Terra SA – întreprinderea prin care Securitatea făcea comerț cu armament. Ileș a fost ofițer CIE, implicat în celebrele operațiuni Aport Valutar Special, iar dedesubtul firmei Felix Telecom trăiesc, ca sub o buturugă putrezită din pădure, o mulțime necuprinsă de tîrîtoare sub acoperire, care foșgăie de două decenii prin contractele cu statul.

Acesta e, de fapt, genul proxim al firmelor noii Securități:

contractele cu statul. Și Fujitsu Siemens, și UTI, și Felix Telecom au abonamente grele la bugetul de stat, abonamente pe care statul le achită fără întrerupere și fără să explice sărăcia istorică din care țara nu mai poate ieși.

Toate instituțiile de forță ale statului au cotizat zeci și sute de milioane de euro către acești zapcii militarizați. STS, SRI, SPP, SIE, MAI, MApN și toate celelalte unități bugetare care au în componență ofițeri și generali au fost clienții neobosiți ai firmelor și copiilor Securității. Toată structura de comunicare, întreaga rețea cibernetică, tehnologia de operare și o mare parte din armament sînt livrate statului român prin contracte umflate de firmele cu caschetă. Aceste “vulnerabilități la adresa siguranței naționale” n-au fost observate. Consiliul Suprem de Apărare a Țării era preocupat să pună sub observație presa.

Rețeaua FSC/UTI/Felix Telecom a obligat EADS să semneze un contract-cadru în valoare de 650 de milioane de euro, care nu spunea nimic despre echipamentele livrate, ci doar garanta o marjă suficientă pentru comisioane. Echipamentele urmau să fie decise în funcție de mărimea șpăgilor, adică din ceea ce mai rămînea după distribuirea banilor între miniștri și generali.

Managementul EADS a fost condiționat să semneze cu Fujitsu Siemens Computers un contract de promisiune irevocabilă de subcontractare, adică să cumpere de la Claudiu Florică, pentru început, marfă de 60 de milioane dacă vrea să pupe securizarea frontierei.
sursa: catavencii.ro