REVOLUTIA DIN ROMANIA

REVOLUTIA DIN ROMANIA
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mandri aste le nutresc;
Caci ramane stanca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormantul
Spada ta de sange dusman fumegand,
Si deasupra idrei fluture cu vantul
Visul tau de glorii falnic triumfand,
Spuna lumii large steaguri tricoloare,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Cand s-aprinde sacru candida-i valvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie

Mihai Eminescu

Corectitudinea politica. Vorbe frumoase, masurate, amabile, civilizate, zambete, atitudine deferenta si in subtext superioara, la unii, mitocaneasca, marlaneasca la altii, insotita de vorbe repezite, incruntate, poruncitoare, de stapan, de ciocoi, asta sunt politicienii zilelor noastre. Corectitudinea politica are noima numai in cuprinsul codului bunelor maniere. Bunele maniere ale zilei nu mai au nicio legatura cu bunul simt, ci cu anteprenoriatul naivilor. Naivii sunt sursa sigura de imbogatire si de putere, deci trebuie anteprenoriati cat mai eficient. Corectitudinea politica a politicenilor nostri le respira prin toti porii eticheta de fraieri la adresa alegatorilor. Noi ceilalti, fraierii, trebuie sa fim corecti politic si sa ne exprimam civilizat la adresa lor. Nu trebuie sa folosim cuvinte dure pentru ca altfel suntem etichetati ca hipsteri, anarhisti, derbedei si in alte feluri corecte politic pentru a desemna niste fraieri.

Se zice, zicem toti, asa cum am fost invatati de cei invatati de cei care stiu adevarul, ca traim in democratie, adica poporul are puterea. Suntem insistent invatati, sa ne intre o data pentru totdeauna in cap, ca puterea se manifesta prin vot o data la cativa ani. Ni se repeta cu insistenta ca poporul a facut revolutia in 1989, ca a avut puterea si atunci sa faca revolutie si o are si acum prin vot. Ni se repeta obsesiv ca suntem puternici fiindca avem voie sa votam, avem voie sa traim cu iluzia puterii exprimate prin vot. Avem voie, ni se da voie, sa avem drepturi. Iluzia puterii votului si iluzia revolutiilor populare sunt lectii importante pe care trebuie sa le invatam pentru ca nu cumva sa dorim puterea adevarata. Revolutia presupune o schimbare si poate avea loc in orice domeniu. Pe timpuri se vorbea de revolutia tehnico-stiintifica. Si atunci faceam revolutii.

Acum 25 de ani, cam pe vremea asta, vizionam, cea mai mare parte a romanilor, filmul Revolutia. Luati pe nepregatite, necunoscand scenariul, urmaream cu sufletul la gura prima telenovela fluviu a epocii care tocmai incepea. Mai tarziu am inteles ca filmul avea darul de a ne introduce pe toti in atmosfera revolutiei, ni se preda lectia revolutiei populare. Nu faceam nimic si totusi avea loc o revolutie. Altii o faceau si nu pentru noi, pentru ei. Altii, care stiau bine scenariul filmului. Noi ne bucuram ca puteam sa-l injuram fara frica pe cel care ne condusese, pe tiran. Tiranul din cauza caruia, ni se spunea, sufeream cumplit. Desi nu ne propusesem si fara sa stim, am facut revolutia. A fost prima revolutie virtuala, cu multe victime virtuale. In film au murit 60 de mii de oameni pe care nu i-a gasit nimeni si pentru care au fost executati tiranii. Dupa executie, cu armata prizoniera in cazarmi, actorii principali s-au instalat comod in scaunele regizorilor. Figurantii si-au primit si ei, odata cu statutul de revolutionar, plata participarii. Regizorii secunzi, cei din tara, s-au lasat de facut filme ieftine si s-au apucat sa recupereze timpul pierdut transformandu-se in patroni, miliardari, afaceristi, noii ciocoi, slugile adevaratilor regizori. Media si-a amplificat rolul de drog, de masina de spalare a mintilor. Cine spune ca nu a fost revolutie? Hipsterii, derbedeii, golanii.

Politologii – inteleptii in ale politicii, politicienii si politrucii – anteprenorii politicii, ne invata cu sarg ca democratia ne ofera o gramada de drepturi, avantaje, libertati, beneficii si alte asemenea in aceasta societate minunata. Unii cu practica si unii cu teoria aneprenoriala politica a fraierilor. Ce paine buna de mancat! Cum sa renunti la asa ceva? E o intreaga armata care se hraneste de pe urma politicii. Suntem invatati ca, de fapt, chiar daca nu este societatea perfecta, cum nimic nu este pe lumea asta, este cea mai buna posibil acum. Ne spun asta, noua romanilor de 25 de ani. Inainte, altii, ne spuneau cam aceleasi lucruri dar despre alta societate. Si acum, ca si inainte, ne uitam in jur si nu intelegem. Vedem numai ruine. Acum chiar nu mai intelegem aproape nimic. Singurul lucru pe care incepem sa-l intelegem este ca acum chiar asta se doreste, ca ceea ce se intampla nu este o intamplare, o nereusita, un esec. Am fost tradati inca o data. Ciocoismul inviat acum 25 de ani are o viata noua. Ciocoii noi, nu-i asa, sunt anteprenori politici mult mai eficienti, mai rapaci. Ca intotdeauna in istorie, boierii pamanteni, baronii, policienii, au stiut sa maximizeze la sange profitul obtinut de pe urma supusilor saraci lipiti. Spre asta ne indreptam, spre o noua epoca a saraciei crunte a romanilor. Gata cu plimbarea, inapoi in celule!

Un purtator de vorbe cunoscut ne sfatuieste intelept sa muncim mai mult, mai bine, mai eficient, cu un randament superior pentru a iesi din criza in care am intrat tot din aceste motive. Este adevarat, recunoaste el pretins conciliant, ca a fost si multa lacomie, mai ales din partea bancilor si a politicienilor, dar pentru a iesi din criza trebuie sa ne apucam de treaba. Ce omite binevoitorul sfetnic e sa precizeze, este si unde ar trebui sa muncim, ca in tara totul a fost distrus de politicienii hoti sau smecheri prosti, vegheati din umbra de preacuratii si preanevinovatii bancheri, iar locuri de munca nu sunt, romanii muncind in alte tari. Acolo romanii stiu sa munceasca si muncesc din greu, concluzia fiind ca nu muncitorii sunt de vina ci chiar noii ciocoi hoti, prosti si smecheri, buni numai sa-si umfle buzunarele si sa spolieze tot, sa adune beneficiile muncii altora, dar care nu stiu sau nu vor sa organizeze, sa construiasca un sistem viabil. Ei vor acum totul si in urma lor potopul. Romanii ar munci din greu si in tara, asa cum faceau inainte de 1989 si cum fac acum chinezii de exemplu, numai sa aiba unde si sa fie platiti pe masura. Cineva priceput numai la insusirea muncii altora e profund daunator pentru o tara, se pricepe numai la luat, numai la stricat. Cu acest fel de indivizi nu poti evolua, aduc stagnare si inapoiere. De unde tot iei fara sa pui se goleste la un moment dat. Inainte de 1989 am facut sacrificii imense ca sa platim datoria externa, dar am folosit banii pentru a construi, a investi, asa cum ne place sa spunem acum, iar unii au considerat lucrul acesta profund daunator si o cauza pentru care regimul trebuia schimbat. Nu se permitea o tara fara datorii. Acum, am distrus tot ce am construit in ultima suta de ani, am jefuit bogatiile tarii lasate de stramosi pentru a dainui, ne-am indatorat de zece ori mai mult decat inainte, am taiat salariile, oamenii au ramas fara locuri de munca si i-am fortat in acest fel sa plece in alte tari, furam fiecare banut si tot ce mai are tara si in schimb indemnam la munca din greu romanii care au mai ramas pe aici, acuzandu-i de toate acestea. Cata ipocrizie criminala! Aceasta ipocrizie a politicienilor si bancherilor hoti si smecheri prosti trebuie sa inceteze. Ei sunt vinovatii de distrugerea tarii. Ei au adus tara in situatia de acum. Trebuie sa se schimbe ceva si ei trebuie sa platesca pentru lacomie, incompetenta, dispret la adresa poporului roman si distrugerea tarii. Instrumentul politic servil este la fel de daunator ca si sistemul pe care il serveste.

Incepem sa intelegem ce ne-a prevestit un vestit personaj al timpului, ca atunci abia a inceput revolutia, ca de atunci suntem in revolutie si ca revolutia nu s-a terminat. El ne dadea 20 de ani. Cei care trebuiau sa plece atunci inca nu au plecat. Revolutia se va termina cand vor pleca toti ciocoii vechi. In 1989 o duceam rau si ne asteptam ca dupa revolutie sa ne fie mai bine. Am facut revolutia pentru a ne fi mai bine. Ne imaginam ca vom construi, si la propriu, pentru a ne dezvolta si a-i ajunge din urma pe capitalisti. Sfanta naivitate! Ca si cum ei ar fi avut nevoie de alti concurenti si abia asteptau sa ne ajute pentru a-i concura. Comunismul trebuia sa pice, ni se zicea, pentru ca nu facea fata competitiei economice cu capitalismul. Acum, se pare ca acelasi capitalism in care am fost aruncati, nu mai face fata concurentei economice din partea comunismului chinez si altor aliati ai lui. Oare o fi o intamplare aceasta inversare de pozitii? Poate tocmai aici e cauza revolutiei, nu trebuia sa ajungem unde au reusit chinezii sa ajunga, sau poate prin schimbare dirijata se prezerva puterea acolo unde trebuie. Lumea lupta pentru supravietuire impotriva celor care au ca motto: Putere chiar de-ar pieri lumea! Lumea va fi a noastra sau nu va fi deloc. Negrul se face alb pentru a-si atinge scopurile. Iubirea e condamnata sa dispara. Patriotismul a devenit o masca pentru lacomia in stare pura. Dezlantuirea, desfraul lacomiei devoreaza fiinta nationala iar noi ezitam sa o aparam. Ne este frica sa ne aparam. Nu intelegem puterea patriotismului. Dragostea de tara, patriotismul, nu are nimic de-a face cu banii. Adevaratii patrioti nu isi iubesc tara contracost, sufera pentru ea ca pentru o persoana iubita si ar face orice sacrificiu pentru a o salva de la o nenorocire. Patriotii trebuie sa actioneze, sa iasa din expectativa, sa dovedeasca.

Cand vrei sa cauti oameni de valoare unde ii cauti? Pe internet? Poate si acolo. Dar s-ar putea sa nu gasesti. Acum oamenii de valoare sunt unsi cu valoare numai de partide, alesi pe criterii de loialitate fata de seful partidului, sunt numai dintre cei care au culoare politica. Daca ai vrea sa cauti alti profesionisti adevarati nu ai cum sa-i gasesti. Asteptam tot de la cei pe care vrem sa-i schimbam schimbarea. Valoarea celor propusi sa ocupe functii de conducere trebuie sa fie transparenta. Valoarea trebuie sprijinita sa iasa in evidenta. Oamenii valorosi trebuie sa fie facuti cunoscuti tuturor.

Gheorghe Liviu Balaban

23  decembrie 2014