PASTORUL si TURMA

Alegerile de duminica au nascut multe patimi si pasiuni. Marea majoritate a voastra, dragi prieteni simpatizanti ai MERITOCRATIEI, ati ales fie sa va anulati votul, fie sa votati cu Iohannis, Diaconescu, Vadim sau Macovei.
Stiu, rezultatele votului v-au deceptionat profund si am primit ieri peste 100 de mesaje prin care cei mai multi dintre voi va exprimati revolta cu privire la cele 40 de procente obtinute de Ponta. Mi-am petrecut toata ziua de ieri raspunzind acestor mesaje, dar la sfirsitul zilei am realizat ca acest curent e de fapt generalizat in rindul celor ce empatizeaza cu efortul meu, in rindul celor ce urmaresc emisiunea “Actualitatea Romaneasca” (originalul).
Multi dintre voi va mirati cum de mai pot lupta, cum de nu renunt, cum de mai pot iubi acest popor…
Dragii mei, OITELE NAZDRAVANE TREBUIESC ADUSE PE DRUMUL CEL BUN !
Altfel, ce rost ar mai avea pastorii ?
Trebuie sa intelegeti ca asa a fost creata lumea…
Va intrebati cum poate pastorul sa-si mai iubeasca turma…
Ce pastor e ala care nu-si iubeste mioarele… fie ele chiar si nazdravane ?
Pastorul trebuie sa stringa oitele ratacite si sa le duca in luminis, acolo unde e apa cristalina de izvor, acolo unde-i iarba grasa si viata lipsita de griji si pericole – asta-i rostul lui. Sigur ca pentru asta i-ar fi fost de mare folos sa aiba cativa dulai ce sa-l ajute…
Nu-i are, iar oitele destepte, apte sa-l ajute, sint putine.
In aceste conditii va fi foarte greu de salvat turma cu atit mai mult cu cit padurea colcaie de lupi si tigri. Si totusi… ce-ar putea face pastorul ? Sa-si lase fluierasul si turma si sa plece in lume ?
Ar fi o solutie ca sa-si scape macar lui pielea, dar… ce pastor e ala, fara fluier, fara turma ?

Laurentiu Primo