PARAZITI SI BURUIENI

E timpul sa privim realitatea
în ochi si sa facem ce trebuie pentru a avea o viata mai buna, demna si libera,
asa cum o visam. Suntem foarte jos si trebuie sa începem reconstructia si cresterea.
Pentru aceasta e nevoie de munca, foarte multa munca îndârjita, nu de vorbe
frumoase. Solidaritatea oamenilor priceputi pentru munca cinstita este prima
prioritate. Românii au fost, sunt si vor fi desteptati dar nu au elitele pe
care le merita. Standardele sunt create de elite. Elitele poporului român
trebuie sa se destepte, sa actioneze si sa ofere poporului alternativele
meritate. Acestui popor din care rasar permanent valori, din care au rasarit si
ele, elitele.
Dusmanii exulta. Halal evolutie
în involutie dupa revolutie! Evoluam în jos. Balariile sufoca ogorul societatii
noastre nationale. Batatura tarii sta neplivita, nematurata, neîngrijita de
gospodari lenesi, trândavi si care pândesc chilipirurile cadourilor si
pomenilor de toate felurile. Am lasat ogorul parloaga iar buruienile cresc pana
la cer si ne sufoca. Ne-a convenit minciuna ca suntem mai buni la altceva, ca
nu ne pricepem, ca trebuie sa învatam sa facem altceva, nu se stie ce. Plugul
l-am dat pentru o vata pe bat negustorului din poarta. Privim apatici si
indolenti asaltul buruienilor fara sa constientizam ca în final vom fi noi cei
sufocati daca nu le taiem si arde pentru a distruge si semintele cele rele. Nu
cadreaza cu noua noastra superioritate democratica sa ne gospodarim singuri. În
fiecare zi ne retragem din fata asaltului murdariei si lacomiei, cedand si
renuntand fatalist si sinucigas la toate drepturile istorice.
Buruienile nu pot da nici un
rod folositor, nu au nimic bun, consuma tot si, atunci cand termina de consumat
mor, dar au o capacitate uluitoare de a se înmulti si de a prolifera cucerind
noi si noi locuri. În urma lor ramane pustiu fara viata. Cand ard, buruienile
nu dau destula caldura pentru a te încalzi. Nu sunt bune nici pentru îngrasatul
pamantului. Au radacini adanci, nu se lasa usor smulse si starpite. Cu cat sunt
mai viguroase, cu atat pot fi distruse mai greu. Buruienile se adapteaza foarte
usor la orice fel de conditii pentru a supravietui, supravietuire care înseamna
moartea plantelor bune, moartea noastra. Sunt unele buruieni care se aseamana
cu plantele folositoare, pacalind ochiul profan si cucerind pe nesimtite
ogorul, au o capacitate mimetica extraordinara. Unele drept cadou otravit ofera
flori, drept mita sentimentala celor mai slabi si mai usor de pacalit. Tot
pentru a supravietui. Consuma si se înmultesc. Sloganul buruienilor: Consumati,
va înmultiti si stapaniti tot! Buruienile si parazitii mor greu! Atata timp cat
mai este ceva de consumat, de supt, pot supravietui si prolifera. Buruienile
mor întotdeauna ultimele, pe cale naturala. Buruienile mor odata, indiferent de
tipul lor, de aici sau de la vecinul, nu se ataca unele pe celelalte, între ele
exista o loialitate de casta: toate pentru una si una pentru toate. Cand crezi
ca ai scapat de ele, bate vantul si aduce cateva seminte. Cu cat mai multe, cu
atat mai bine pentru ele. Îti trebuie garduri înalte si solide sa opreasca vantul.
Daca te zgarcesti si desfiintezi gardul, te cotropesc. Buruienile, ca toti
parazitii, mor odata cu gazda. Gazda, ogorul, îsi pierde treptat din puteri, se
sleieste secatuit pana moare. Exista si paraziti care consuma numai atat cat sa
nu moara gazda, pentru a-si perpetua sursa de hrana. Paraziti umanisti fiind, îsi
tin gazda în viata atat cat sa fie o sursa buna. Gazda se transforma în sursa.
Sursa nu trebuie sa fie prea viguroasa, pentru a nu putea lua masuri de
deparazitare. Un fel de zombi, un fel de mort viu. Traiesc dar nu gandesc. Sursa
trebuie sa fie mai mult preocupata de supravietuire, de sanatate, sa aiba frica
de moarte, de saracie, de pierderea locului de munca, de pierderea casei, de
pierderea luptei electorale de catre parazitul preferat etc. Ne iubim parazitii
si buruienile, nu renuntam la ei! Cum sa renunti la parazitii care te fac sa
fii mandru? Ne mandrim cu parazitii si buruienile noastre care ne conduc!
Suntem mandri ca sunt vigurosi pe seama noastra. Ce mandru sunt de tenia mea,
care este cea mai lunga si mai groasa! Ciulinii mei sunt cei mai înalti si mai
dezvoltati! Limbricul meu rosu este mai puternic decat tenia ta albastra! Toata
ziua pandim toate stirile despre infectii nostri paraziti. Nu ne mai intereseaza
agricultura, economia, productia. Parca hipnotizati, cu creierele spalate suntem
convinsi ca nu mai putem trai fara ei. Am uitat sa traim fara ei! Ne e groaza sa
traim fara ei! Groaza noastra îi face si mai puternici. Si ei nu prididesc sa
ne întareasca aceasta groaza. Da, voi nu puteti trai fara noi! Nu exista o lume
fara noi! Voi sunteti slabi, neputinciosi si nepriceputi! Nu stiti sa va adunati!
Nu va pricepeti la lucrurile astea murdare! Noi trebuie sa va conducem! Fiecare
miasma a oxiurilor preferati e admirata sau înjurata, raspandita, rastalmacita,
repetata de zeci de ori de olacari, iar si iar, asurzitor si hipnotic, sa auda
toata lumea, sa se gandeasca toata lumea numai la limbrici si buruieni. Nimic
altceva. Numai despre limbricii care ne sleiesc. Altceva nu mai exista. Priviti
limbricii! Ascultati buruienile! Votati limbricii! Votati buruienile!
Ogorul si casa sunt invadate de
buruienile monstruos de mari, de multe si
de nesatioase. Gospodarul aude cum îi trosneste casa sub asaltul hraparet. Vitele
se usuca, supte de paraziti nenumarati. Daca nu pune mana pe topor sa taie din
radacini si sa arda buruienile scrum pentru a nu mai supravietui nici o samanta,
casa si ogorul vor fi pierdute. Vitele trebuie deparazitate si îngrijite. Un
bun gospodar asa ar trebui sa faca pentru a-si salva casa, ogorul si vitele. Eu
primul, în casa mea, pentru mine!

12 aprilie 2014
Gheorghe Liviu Balaba