Ionel

Mergea bezmetic cu fata siroind de lacrimi, pe mijlocul strazii, rugindu-se parca de masinile ce veneau din fata sa il loveasca… Unii opreau ca sa il injure, altii il trimiteau la balamuc, dar cei mai multi se limitau la traditionalul deget scos pe geam in semn de “salut calduros”. Era cit pe ce sa il lovesc si am oprit dupa citiva metri. M-am dus dupa el, l-am luat de brat si l-am tras pe marginea drumului, dar parea teleghidat… Tragea spre mijlocul strazii, spre avalansa de masini ce treceau in viteza, murmurind ca un tonomat stricat: “tati, te rog, nu ma lasa sa mor”. L-am luat in masina si l-am intrebat unde sta, sa-l duc acasa. Cu greu am reusit sa-l opresc din “tati, te rog, nu ma lasa sa mor”. Mai tirziu aveam sa aflu… Cu citeva minute inainte fetita lui de 5 ani, pe patul de spital, il rugase de doua ori sa nu o lase si in timp ce il ruga a treia oara, inchisese incetisor ochii si… adormi. Avea leucemie. Vasile umblase luni de zile cersind mila la institutiile statului, la prieteni si la straini. Institutiile statului ii inchisesera toate usile in nas spunindu-i ca nu sint bani la buget. Prietenii si strainii il ajutasera cu cite putin, dupa posibilitatile fiecaruia. Isi vinduse tot ce avea, ii ramasesera doar hainele de pe el si tot ii mai lipseau citeva zeci de mii de euro ca sa poata plati transplantul de maduva care i-ar fi salvat viata fetitei lui dragi. Dumnezeu insa murise pentru el…
“Vizitele în străinătate ale deputaţilor din luna octombrie au costat bugetul Camerei 280.379 lei, adică peste 65.000 de euro, pentru 32 de vizite în afara ţării.” MEDIAFAX
Ana fusese gasita intr-o dimineata de 26 decembrie la usa Casei de Copii cu o valijoara veche in mina. Avea 6 ani si mama ii spusese ca dincolo de poarta mare sint niste oameni buni care o sa aiba grija de ea si… plecase. Tatal ei plecase si el in urma cu un an si nu se mai intorsese. Ii auzise pe vecini susotind ca se sinucisese, dar ea nu stia ce inseamna asta… Mama ii spusese ca s-a dus sa munceasca undeva departe ca sa ii poata cumpara papusa cu par lung auriu. Ana e fericita la Casa Copiilor. Sint multi copii si ziua e bine pentru ca au citeva jucarii, cinta, se joaca si oameni buni au grija de ei. Dar vine seara… Vine mereu…” Doamna” stinge lumina in camaruta cit o sufragerie de la bloc in care 4 perechi de paturi suprapuse ascund visele acestor sufletele si incepe… linistea… Nu dureaza mult… Ca la un semnal, Ana spune stins “maamaaa” si incepe a plinge in hohote, iar ceilalti copilasi, ca un cor de ingeri o urmeaza in cel mai sfisietor cintec al lumii. Dupa 15-20 minute, cintecul se transforma in scincete razlete, iar dupa inca citeva minute, linistea se lasa ca o calda plapuma peste somnul ingerasilor. E un ritual… SUPRARELIGIOS.
„Guvernul României şi cel al Republicii Portugheze au semnat contractul de achiziţie, în urma căruia 12 aparate F-16 modernizate, din excedentul Forţelor Aeriene Portugheze, vor intra în dotarea Forţelor Aeriene Române. Aparatele de luptă costă 600 de milioane de euro.” MEDIAFAX
Ionel avea 3 ani cind doamna Sonya l-a gasit agonizind pe patul unui spital. Avea doar 6 kg la 3 ani, un picior rupt, era batut crunt si ars pe maini si pe fata cu tigara. Doamna Sonya a cerut imediat sa-i fie incredintat in ingrijire, dar asistentele au sfatuit-o sa-l lase sa se stinga, sa nu-l mai chinuie pentru ca nu mai putea fi salvat. Doctorii renuntasera spunind ca E IMPOSIBIL DE SALVAT.
Dar doamna Sonya nu este rominca si nu auzise de resemnarea baciului moldovean din Miorita in fata mortii si a destinului… Ei, balada nu ii spunea nimic. Pentru ea, IMPOSIBILUL NU EXISTA !
Ionel are azi 14 ani. Cind a intrat in camera, incaperea s-a luminat… Purta un paltonas ponosit, vechi de cind lumea, pe care il mai purtasera vreo 5 generatii in cei peste 20 de ani de cind doamna Sonya deschisese Casa Copiilor. Dar paltonasul acesta era vrajit. Ionel ii cususe inca un rind de nasturi, ii facuse un guler nou asa cum se pricepuse el si il purta cu o mindrie demna de o creatie a unei mari case de moda. In copilarie, vedeam in casa bunicii icoane ale fecioarei Maria purtind in brate pruncul si eram intrigat de aura desenata in jurul capului lor. Mi-amintesc ca si cum ar fi azi… Intrebam pe toata lumea ce e acea aura si nimeni nu imi daduse niciodata o explicatie care sa ma multumeasca. Acesta reprezentase unul dintre misterele copilariei mele… Azi misterul se spulberase. Azi am vazut pentru prima oara aura PE VIU. Azi am inteles ce e AURA… si regret atit de mult ca nu o puteti vedea cu totii…
Ionel nu e un om ci IUBIRE. De cum m-a vazut, Ionel m-a invaluit cu iubirea lui, la fel cum o face cu toti oamenii pe care ii intilneste. Ar fi un sacrilegiu sa incerc a va explica in cuvinte, a va povesti despre Ionel… Dar… Azi stiu ca Dumnezeu exista. Il cheama Ionel si este IUBIRE in stare pura.
Azi stiu ca Dumnezeu ar fi murit daca o femeie extraordinara, un OM, nu ar fi crezut in minuni, in UTOPIE.
Oameni buni, dragi romani, CREDETI IN MINUNI – NU-L LASATI PE DUMNEZEU SA MOARA PE ACEST PAMINT BINECUVINTAT !!!
Laurentiu Primo
Presedintele Miscarii Meritocrate
www.meritocratia.ro