China VS. restul lumii

Mulţi experţi au prezis faptul că statul chinez se va confrunta cu tulburări sociale în perioada următoare, dar se pare că problemele se manifestă în alte locuri ale mapamondului. În Cairo se semnalează crime peste noapte, centrul Bangkok-ului se află sub restricţie, în Ucraina protestele de stradă au degenerat în manifestări violente, iar argentinienii se confruntă şi ei cu probleme de ordin social.
Aşadar, există tulburări sociale în multe alte locuri, dar nu în China, aceste stări fiind coroborate cu colapsul valutelor autohtone. Chinezii nu sunt revoltaţi pentru că sunt ocupaţi cu activităţile cotidiene şi pentru că salariile lor sunt în creştere cu 15-20% anual. Alte pieţe emergente sunt în pericol datorită faptului că sunt pline de oameni care nu au nimic de a face cu conceptul de profitabilitate.

Spre exemplu, Turcia poate produce diverse lucruri pentru pieţele din Europa de Est şi Rusia, dar nu vor fi niciodată capabili să construiască un smartphone sau un avion militar performant. Există câteva universităţi care produc ingineri buni, dar nu suficienţi cât să creeze o breşă în regresul economic naţional. Turcii se află în pericol pentru că nu sunt performanţi într-un anume domeniu şi s-au comportat similar statului chinez fără o bază solidă în acest sens. Au împrumutat sume enorme de pe piaţa internaţională pentru dezvoltarea unui viitor glorios, care nu s-a materializat niciodată. Investitorii au socotit că o creştere economică ridicată va estompa problema datoriei externe. Ceea ce ei nu au luat în considerare a fost faptul că inclusiv creşterea economică s-a dovedit a fi o idee iluzorie.

Neliniştea are cauze diverse, dar proxime, în diferite colţuri ale lumii. Numitorul comun al crizelor sociale care au izbucnit în ultimele luni se referă la criza economică care aruncat în sărăcie o mare parte a populaţiei planetei.

Ucrainienii doresc să adere la Comunitatea Europeană astfel încât să poată apoi să părăsească ţara pentru a putea să muncească pentru un salariu decent. Situaţia egiptenilor este de departe cea mai sumbră. Egiptul depinde în proporţie de 50% de importurile de resurse alimentare, iar peste 70% din populaţia ţării trăieşte în sărăcie. Un alt caz trist este cel al Argentinei, a cărei valută s-a prăbuşit la mijlocul lunii ianuarie. Aici, lumea este iritată din cauza oligopolurilor care controlează resursele naturale ale ţării.

Ţările puternic industrializate se confruntă, de asemenea, cu felurite tipuri de tulburări sociale generate, de această dată, de şomaj şi de dificultăţile privind ocuparea forţei de muncă. În Statele Unite, mai puţin de jumătate din cei cu studii medii nu sunt încadraţi în câmpul muncii, iar o treime din gospodăriile americane au câte un membru care supravieţuieşte datorită ajutoarelor financiare guvernamentale. Între timp, angajatorii raportează o stare de penurie în nenumărate domenii în ceea ce priveşte forţa de muncă calificată.

Dintre toate aşa-numitele pieţe emergente, numai China a abordat problema dintr-o perspectivă eficientă chiar dacă au fost utilizate metode care par crude şi respingătoare în ochii occidentalilor. Politica un singur copil, cu siguranţă cea mai gravă intruziune a statului în viaţa personală din istoria modernă, ​​a oprit creşterea populaţiei, cu precădere a celei din zonele rurale.

China şi-a dorit să mute în timp de o generaţie, peste 700 de milioane de oameni (aproximativ echivalentul populaţiei Europei) din zonele rurale către cele urbane. Această migraţie mare are costuri mari – separarea de familii, îndepărtarea arbitrară a fermierilor de pământurile lor şi construire ocazional de oraşe în locuri nepotrivite. Dar venitul pe familie în China a crescut de 16 ori din 1987 până în prezent şi, astfel, chinezii nu se revoltă pentru că sunt mult prea ocupaţi să muncească.

Zona Asiei de Est se situează mult mai bine decât tot restul lumii datorită faptului că au instituit un sistem bazat pe meritocraţie. Occidentul ar trebui să urmeze acest exemplu, altfel perspectivele de viitor nu vor fi deloc unele de succes.

Adrian Barbu – urmează masterul de Analiza şi Soluţionarea Conflictelor la SNSPA Bucureşti. În această perioadă efectuează un stagiu de colaborare cu redacţia FP România, centrat pe dinamicile din Polonia şi Ungaria şi pe tema diplomaţiei economice

sursa: adevarul.ro