REŢEAUA SOCIALĂ A PUTERII POLITICE

Motto: ,,Masele conduc puterea”
La baza tuturor sistemelor create se află principiul puterii. Cine
deţine puterea are si onoare si dreptate si virtute si avere. Puterea
dictează, puterea manipulează, puterea alienează si corupe, dar este
întotdeauna legitimă, având drept suport constiinţele eronate si înclinaţia indivizilor spre
anarhie, care urmează dictonul ,,este bine ceea ce este profitabil”, adică a păgubi alt om,
societatea sau natura. Prinţul (conducătorul) care, pentru a-i umili pe cei mari, îsi ridică
poporul, va cădea, cel care, pentru a-i umili pe cei mari, îsi înjoseste poporul, se va ridica,
spuneau gânditorii din China Antică. Pentru cetăţeni de nimic, un stat puternic, pentru
cetăţeni puternici, un stat de nimic. Poporul este maleabil când trăieste în austeritate si
răzvrătit când a prins gustul pentru lux. Slab, se supune legilor; puternic, încearcă să le
sfideze. Modest îsi slujeste naţiunea; ambiţios, nu i se mai supune. Ca să conduci oamenii
trebuie să te conformezi naturii lor, înclinaţiilor si sentimentelor lor. Conducătorul îsi bazează
stăpânirea pe sclavia societăţii, puterea pe slăbiciunea lumii, morala lui pe imorala indivizilor,
înţelepciunea pe ignoranţa mulţimilor, adevărul lui pe minciuna supusilor. Toţi cei care
acceptă cu obedienţă comenzile autorităţii nu sunt oameni liberi si cu constiinţă de sine,
influenţând puterea politică în a lua decizii abuzive si gresite, pe fondul unei mari
iresponsabilităţi sociale si a unor mentalităţi retrograde. Acest fapt relevă starea de ignoranţă,
de incertitudine, precum si incapacitatea de asumare a destinului, respectiv a datoriei faţă de
societate, pornind de la constiinţa morală, profesională cu respectarea legilor naturale si a
normelor juridice , depăsind starea de inerţie spiritual-socială.Ca agent social, cunoscător al
valorilor, regulilor si realităţilor colective si fiind loial cerinţelor reale care trebuie îndeplinite
în viaţa socială, conform cu tradiţia, educaţia si nevoia de progres general, fiecare trebuie să
participe constient la realizarea vocaţiei societăţii, a independenţei ei faţă de politică. Să nu
uităm ce afirma Napoleon Bonaparte, la Erfurt în 1808 ,,destinul este politica”. Există riscul
ca societatea să devină stat politic, în măsura în care statul îsi subordonează serviciile,
resursele, instituţiile, subminând puterea socială a fiecărui individ pentru a o folosi în favoarea
unor structuri politice si economice privilegiate, creând astfel un sistem de dependenţe si de
interdependenţe negative, prin atomizare socială, pentru dominaţie, societatea fiind redusă la
automate amnezice, la amnezie în masă.
Puterea politică conţine o dimensiune ocultă, care a conspirat de-a lungul timpului
împotriva libertăţii, independenţei, egalităţii si fraternităţii indivizilor si a societăţilor. Aceste
cercuri oculte au acţionat pentru favorizarea intereselor speciale organizate, în contradicţie cu
impunerea voinţei democratice a societăţii. Dimensiunea ocultă a puterii politice reprezintă
mijlocul de acţiune cel mai corupt si mai arbitrar, introducând false valori ca relativismul etic
si utilitarismul, prin care se urmăreste transformarea societăţii într-un univers concentraţional,
răpind legile sănătoase, credinţa morală si falsificând adevărul de constiinţă si pe cel istoric.
Puterea politică întreţine si se hrăneste din viciile societăţii, din corupţia morală,
profesională, socială, administrativă, economică, din faptele antisociale, din informaţia
deformatoare de realitate, din obscurantismul cultural si alte opere menite să distrugă raţiunea,
să slăbească voinţa si capacitatea psihomorală de discernere între adevăr si minciună, fiind
totodată mijloc de deturnare de la adevărata cauză a fenomenelor distructive din societate.
Puterea politică bazată pe resursa financiară si informaţională, exploatează
inegalităţile de orice gen dintre indivizi si întreţine haosul, starea de sărăcie, conflict si de
luptă permanentă între indivizi sau între grupuri pentru a slăbi coeziunea socială, spiritul
civic, pentru a manipula masele într-o direcţie gresită, cu scopul asigurării supremaţiei unui
grup, a unei reţele egocentrice. Din haosul si subdezvoltarea întreţinute, vrea să se justifice
crearea unor instituţii, sau intervenţii ale celor existente pentru a submina bunăstarea, puterea
socială si averea societăţii umane legitime, omul fiind tot mai dependent de structuri,
megastructuri, măsuri guvernamentale antisociale, noi obligaţii si de agenţi economici,
privaţi, autarhici, care urmăresc profitul particular în dauna celui social, creând deservicii
intereselor cetăţenesti corecte. Toate structurile, agenţiile, firmele, proiectele si serviciile sunt
create, într-o societate încă subdezvoltată, cu mari costuri si sacrificii din partea societăţii, în
chip nedemocratic, deoarece proiectele, necesităţile, schimbările efectuate de către agenţii
puterii politice n-au ţinut cont de voinţa majorităţii si de participarea valorilor umane
individuale în deciderea direcţiei economice de dezvoltare, ca si de repartiţia avuţiei. Legat de
acestea societatea prin tendinţele ei de devenire, trebuie să aibă un control, eliminând
necesităţile, proiectele, nerealiste, artificiale si neproductive care nu urmăresc decât
îmbogăţirea în sine a unor afaceristi, a oligarhiei financiare, care funcţionează ca un stat în
stat, împiedicând prosperitatea generală, alimentând egoismele locale si plutocraţiile
mondiale, cu consecinţe nefaste asupra siguranţei naţionale.
Împărţirea pe criterii politice a avuţiei naţionale, a organizării instituţiilor si a
ramurilor de activitate umane ale societăţii, reprezintă abuzul de putere cel mai grav al unei
politici cosmopolitiste, ceea ce reprezintă indiferenţă faţă de patrie, neîncrederea în
capacităţile creatoare ale propriei naţiuni, dispreţul faţă de valorile culturii materiale si
spirituale ale propriului popor, faţă de tradiţiile naţionale progresiste.
Astfel se explică mimetismul decadent al unor modele de dezvoltare si valori străine
de realităţile, de cerinţele reale de reformă ale societăţii care sunt privite cu nihilism,
promovându-se în vârful piramidal al fiecărui domeniu social, în poziţii cheie, arivisti,
oportunisti, pseudovalori, impostori si tot felul de oameni imorali, afaceristi verosi, oameni ai
capitalismului clientelar de partid si de stat, formând noua ,,securitate” economică. După anul
1989, în România s-a trecut de la o dictatură politică, la una economică, a capitalismului
corupt si degenerat aflat în mariaj cu incapacitate administrativă, incompetenţă întreţinută si
un defetism generalizat.
Există o societate umană, legitimă, de drept si democratică în curs evolutiv, a cărei
finalitate este statul de drept, care să descentralizeze resursa de putere pentru întregul popor si
una reacţionară îndreptată împotriva progresului, creaţiei, reformei si libertăţii societăţii
umane, a individului cu resursă morală si gândire democratică reală, iar această societate
retrogradă practică agresiunea prin guvern, dând nastere unor legi nedrepte sau măsuri
antisociale, respectiv neconstituţionale, care duc la restricţii, sărăcie, mizerie, afectarea
drepturilor egale ale omului. Astfel statul politic format în bună parte din forţe reacţionare,
trăieste exclusiv din viciile, corupţia moral-profesională a societăţii reacţionare, incapabilă de
evoluţie, dublând scara mediocrităţii cu cea a nulităţii, iar virtuţile societăţii cu adevărat
sănătoase îsi au originea în individualitatea omenească.
Statul prin societatea reacţionară creează un cerc concentric de dependenţe care
subjugă adevărata libertate, personalitatea si nevoia de progres a societăţii umane cu voinţă
democratică. Virtutea aflându-se în indivizi de excepţie, cu muncă de apostolat si în creatori
de valoare superioară, dar risipiţi de condiţiile social politice depravate, statul reacţionar apasă
asupra societăţii reacţionare, pentru a corupe, prin forţa de constrângere si constiinţa dreaptă a
acestora sau de a se servi de experienţa, capacitatea si talentul acestora în scopuri politice
machiavellice, cu finalitate injustă. Toate acestea s-ar întâmpla dacă forţa psihică si morală a
indivizilor nu ar fi mai puternică decât ideile si interesele arbitrare ale politicienilor. De
subliniat că un om cu o convingere adevărată este mai puternic decât 99 cu interese diferite.
Referitor la reţeaua socială, aceasta semnifică o sumă de indivizi, colectivităţi, roluri
legaţi împreună printr-una sau mai multe relaţii sociale, formând astfel reţeaua respectivă.
Exemple: rudenia, comunicarea, prietenia, autoritatea, iar în politică clientelismul
(capitalismul clientelar). Grupurile mici, structurile instituţionale descriind puncte individuale,
forme de coeziune, punţile (persoanele care constituie singura legătură între două grupuri
puternic conectate), ,,echilibrul”, adică tendinţa grupurilor foarte coezive de a se polariza,
reprezintă complexitatea reţelei. Reţelele egocentrice îsi au rădăcinile într-un singur individ
cu trimitere la grupul din care face parte (egoism de grup).
În acest context, oamenii politici aparţinând societăţii reacţionare, alienate moral si
corupte economic, creează dependenţe negative în întreaga societate, dând nastere blocajului
instituţional, crizei manageriale, incapacităţii administrative, împiedicând reforma reală.
Puterea administrativă este unul din dusmanii cei mai mari ai corupţiei. Ea este cureaua de
transmisie indispensabilă dintre puterea centrală si masa populaţiei, făcând aplicabile legile.
Să ne închipuim că izbucneste un incendiu, declarându-se acest lucru. Un angajat se repede cu
un hârdău de apă să stingă focul: nu sunt decât două braţe. Dar dacă pune mâna pe bici, ca săsi
mâne acolo subordonaţii, vor fi folosiţi mii de oameni. Un alt exemplu: când vrem să
scuturăm un arbore, nu miscăm fiecare frunză, ci trunchiul. Trunchiul este pentru arbore ce
sunt funcţionarii pentru societate.
Oamenii politici au personaje si grupuri de influenţă peste tot: în mass-media,
justiţie, mediul de afaceri, societate civilă (O.N.G-uri), economie, turism, masonerie,
învăţământ, sindicate, servicii secrete, etc., administraţia fiind foarte politizată.
Politizarea excesivă a atomizat societatea, subordonând-o diferitelor caste de interese
divergente, care de fapt comunică prin sistemul de supervizare informaţională a societăţii,
prin reţeaua socială a puterii politice în corespondenţă cu gradul de corupţie si compatibilitate
subterană a intereselor oportuniste.
Egoismul de grup si voinţa de putere, caracterizează viaţa colectivă ce devine din ce
în ce mai conflictuală, viciată astfel de reţeaua socială a puterii politice. Prin influenţa
politică, oamenii verticali care doresc să se realizeze în mod liber, în acord cu pregătirea lor
intelectuală si cu cerinţele lor psihologice si morale de viaţă, sunt dependenţi în acţiunea lor
de societatea reacţionară, entropică, a dezorganizării planificate , împreună cu reţeaua politică.
Masele conduc puterea, având o influenţă asupra eficienţei instituţiilor, asupra
măsurilor guvernamentale si a calităţii legilor. Astfel prin ridicarea gradului general de cultură
si prin emanciparea relaţiilor sociale si politice, trebuie să se dezvolte formele de control,
efective, sociale, asupra factorilor de putere si de decizie politică; factori conservatori care au
apărut în societate ca instrumente coercitive de apărare a ordinii si exercitare a unui control
fals, sau de întreţinere a unui haos dirijat, fiind incapabile de democraţie reprezentativă si
participativă, de reformă reală si de ,,deratizare” a structurilor economice, întărind disciplina
financiară, puterea administrativă, descentralizând resursele financiare de pe plan central, pe
plan local, dar mai ales realizând reforma morală a justiţiei, poliţiei, educaţiei, s.a.m.d.. De
aceea se remarcă, ca fiind factori de inerţie si forţe retrograde, generatoare de fenomene
alienatoare.
Multe dependenţe se realizează între individ si grup în moment ce are un sistem de
valori, convingeri cultural–morale, personale si aderă la nivel de principiu la grupul de
referinţă fără ca acesta să fie si de apartenenţă, iar acest grup să devieze de la menirea sa
suferind influenţe corupătoare, imorale, nedemocratice, reacţionare. În această situaţie
conformismul este viciul care determină caracterul reţelei sociale a puterii politice, care
generează sistemul plurifactorial de interdependenţe. Dacă un individ, nu este de acord cu
sistemul social-politic, el se condamnă la izolare, sau îi este afectată libertatea, prestigiul,
bunăstarea si progresul, fiind ori anarhist, ori ,,infractor”, ori reformator antisistem.
Oamenii sunt guvernabili fiindcă au patimi, au mentalităţi retrograde, având o origine
socială inferioară si fiindcă au un anume preţ, în lipsa constiinţei de sine. De aceea si în
practica judiciară, se recomandă sancţionarea nu numai a celor care primesc mită, dar si a
celor care dau mită. O societate fără patimi, vicii, de înţelepţi ar fi neguvernabilă, căci,
neavând pofte si teamă, ,,supusii” n-ar prezenta nimic de care să te agăţi.
Toate vechile tradiţii, arată că întotdeauna încălcările legii, comportamentele rebele
care duc la mari revoluţii au fost înfăptuite de cei mari, nu de cei umili. Cel mai adesea, legea
se aplică doar pentru reprimarea oamenilor din clasele inferioare, ia orice speranţă de ridicare
a poporului, care nici nu-si mai dă osteneala să facă denunţuri, astfel că înaltele cadre
formează coaliţii si se acoperă reciproc. Se înţeleg de minune între ele ca să-si însele stăpânul.
Sunt perfect de acord si se prefac că se detestă doar pentru a da de înţeles că n-au intenţii
ascunse.
Îsi împrumută reciproc ochii si urechile, în pânda lor după vreo lacună a
conducătorului care, ţinut deoparte si în necunoastere, este incapabil să-si dea seama ce se
petrece (vezi „Funcţionarii divini” de Jean Levi).
Oameni buni, asumaţi-vă responsabilitatea unei justiţii unice si unitare a reformei
morale, a politicii si vieţii sociale. Nu vă complăceţi în a fi complici, făcând compromisuri
oportuniste pentru a fi beneficiarii sistemului corupt, înlocuind valoarea morală cu cea
materială, permiţând menţinerea instituţiilor ineficiente, corupte, care vă subminează puterea
si vă menţin într-o stare de dependenţă ca sa îsi justifice existenţa. Dacă nu aţi fi voi ca să le
conferiţi un rost activităţii lor, ele nici nu ar mai exista. În general, oamenii obisnuiesc să
spună „pestele de la cap se strică”, dar la fel de adevărat este că puţin aluat dospeste toată
plămădeala.
Singura soluţie, fiindcă si politicienii si toţi au devenit si ei dependenţi de sistemul ce
l-au creat este de a nu mai permite întreţinerea reţelei sociale a puterii politice, de a abandona
acele credinţe si mentalităţi deţinute constient sau inconstient în colectiv, care conturează
instituţiile lumii si sunt la rădăcina opresiunii si nedreptăţii instituţionalizate.
A alege să te supui unuia care impune agresiunea de orice gen si restricţii prin
control, manipulare si minciună împotriva altora plasează responsabilitatea asupra ta si a
fiecăruia asemenea.
Împărăţia politică va cădea în faţa împărăţiei lui Dumnezeu, dar înainte să se schimbe
împărăţiile trebuie să se schimbe inima omului.
Marele creator german Richard Wagner (1813-1883) scria în „Opera si drama”
(1851): „Politica este taina istoriei noastre…Napoleon s-a exprimat în acest sens. El i-a spus
lui Goethe: De când cu stăpânirea romanilor, fatum-ul lumii vechi a fost înlocuit de politică.
Într-o lume pur politică, a nu fi politician este tot una cu a nu exista.”
Scriitor Sebastian Sârbu,
presedinte Academia Meritocratică
[ membru FSC, GCI Academia Română, Cerc. dir. stiinţ. Centrul de
Cercetare si Studii de Securitate Publică- ANSOA]