Lista papusarilor

Actorii principali din spatele proiectului Rosia Montana-Gold Corporation s-au strans in ceata, ca niste hiene, si se pregatesc de atac.

Ex-cancelarul federal al Austriei dr. Alfred Gusenbauer (evreu ), social democrat, membru al Clubului de la Madrid (printre altele, consultant al presedintelui kazah Nursultan Nazarbayev si, din 2013, adviser al guvernului Ivica Dačić din Serbia este presedintele pentru Europa al companiei Gabriel Resources. Este apropiat de Viorel Hrebenciuc, Victor Ponta si de mafia masonica a PSD-ului: Mircea Geoana, Adrian Nastase, George Cristian Maior (agent CIA si seful SRI).

Dr. Alfred Gusenbauer:

Stephan Lowy, evreu khazar, nascut in Polonia, stabilit in Elvetia. Are afaceri cu Mark Rich si este implicat, prin interpusi, in proiectul Rosia Montana – Gold Corporation. Detine cateva firme, administrate de oameni de incredere recrutati din randurile mafiei evreo-americane, care se ocupa de imbogatirea uraniului. Este implicat in traficul de arme si droguri ( filiera Brazilia-Columbia). Detine rolul de katsa-superior.

Moti Zisser, evreu khazar, mason si amic cu Victor Ponta. A venit pe filiera tatele Unite ale Americii via PSD. Este implicat in urmatoarele doua mari proiecte (prin interpusi): Mall-ul AFI Controceni ( Africa Israel ) din Bucuresti si Mall-ul Iulius Mall din Timisoara
Este katsa ( ofiter in cadrul Mossad )

Generalul Wesley Clark ( Macelarul din Kosovo ) – Evreu khazar, stabilit in Statele Unite ale Americii, ajuns consilierul lui Victor Ponta. Se teme sa-si arate fata foarte des prin Romania, din cauza serviciilor secrete rusesti si sarbesti. Unul dintre actorii principali implicati in proiectul Rosia Montana-Gold Coporation.

Eli Papouchado, evreu nascut la Cairo ( Egipt ), partener de afaceri cu Moti Zisser, a participat la ruinarea omului de afaceri Sever Muresan. Are relatii de stransa prietenie cu mai multi mafioti din cadrul PSD-ului. Mai este implicat si pe piata diamantelor ( filiera Africa ). Se pare ca este implicat si-n proiectul “Radisson Romania – World Trade Class Center “. Toate hotelurile din centrul Bucurestiului, sunt detinute/administrate de evrei (prostitutie de lux, trafic de droguri, camatarie, santaj, lume interlopa). Nu este ofiter al Mossadului.

Yoav Stern, evreu khazar si numarul 2 Mossad in Romania, sotul Oanei Cuzino, amic la catarama cu Viorel Hrebenciuc, actioneaza doar la ordinele directe ale lui Mark Rich si George Soros. Are o relatie speciala de prietenie cu un general mason din cadrul Servicului Roman de Informatii, graviteaza in jurul mafiotilor Viorel Hrebenciuc, Adrian Nastase, Victor Ponta. Are interese mari in proiectul Rosia Montana – Gold Corporation. Ofiterii din cadrul Serviciului Roman de Informatii, si-au facut datoria si l-au trimis dupa gratii…a fost eliberat dupa presiuni puternice venite din partea PSD-ului. La ora actuala se plimba intr-o masina de lux, de aproximativ 250.000 de euro, pe strazile din Bucuresti.

Sammy Ofer, evreu khazar stabilit in Marea Britanie, se afla in legatura cu Mark Rich. Are o serie de propietati in Romania, cumparate cu ajutorul unor interpusi. Controleaza o parte din presa din Constanta, si-n zona de underground intretine relatii de prietenie cu Radu Mazare si Nuredin Beinur (finul lui Nicu Gheara). Propietatile lui sunt foarte greu de identificat, dar se pare ca acest individ controleaza cam tot portul Constanta (de la marfuri ilegale pana la traficul de droguri si arme). Nici macar serviciile de informatii romanesti nu detin atatea informatii ca acest individ, un veritabil “shadow-man”.

Un ofiter CU ORGINI EVREISTI din cadrul Serviciului Roman de Informatii (deocamdata nu-i dam numele). Nu este implicat in masonerie, deocamdata, dar se afla in anturajul unor katsa-superior.

Viorel Hrebenciuc, mason, alte detalii sunt de prisos.

In trei ore au pus mana pe sute de milioane de euro cu ajutorul Guvernului Romaniei !!
Adoptarea proiectului de lege privind Roşia Montană determină creşterea acţiunilor Gabriel Resources
Valoarea actiunilor Gabriel Resources Ltd la bursa din Toronto a crescut ieri cu 3,5%, atingand maximul ultimelor sapte saptamani, ca urmare a anuntului legat de faptul ca guvernul roman a adoptat proiectul de lege referitor la proiectul Rosia Montana- scrie Bloomberg.
Actiunile au atins in 28 august un maxim de 1,87 dolari canadieni, in timp ce la inchiderea sedintei de tranzactionare au scazut spre 1,67 dolari. Ca si comparatie, actiunile au deschis la nivelul de 1,83 dolari miercuri, in timp ce pe 26 august la deschidere erau la 1,70 dolari, iar joia trecuta porneau de la 1,63 dolari. Gabriel Resources Ltd are la tranzactionare un volum de 3,15 milioane actiuni la Toronto Stock Exchange.
Bloomberg noteaza ca proiectul trebuie sa fie aprobat si de Parlament si adauga ca Gabriel Resources s-a zbatut mai mult de zece ani pentru acest proiect critcat intens de asociatiile non-profit care spun ca mediul va avea mult de suferit din cauza exploatarii miniere.
Compania a spus ca acest proeict de lege adoptat de guvern va accelera in mod semnificativ dezvoltarile de la Rosia Montana.
Proiectul de lege privind unele masuri aferente exploatarii minereurilor auro-argentifere din perimetrul Rosia Montana a fost adoptat marti in sedinta de guvern, el urmand sa fie transmis Parlamentului, a informat Executivul.
Proiectul de lege prevede aprobarea unui acord in baza caruia actionarul majoritar al RMGC va transfera in etape cu titlu gratuit catre actionarul minoritar controlat de statul roman o cota de 5,69% din capitalul social al RMGC. Participatia indirecta a statului roman urmeaza sa ajunga astfel la 25%. Redeventa miniera aplicabila proiectului minier va fi de 6% (fata de 4% in cazul celorlalte miniere) cu optiunea statului roman de a solicita plata acesteia in natura..
De asemenea, investitorul se angajeaza sa intreprinda conservarea, amenajarea si revitalizarea patrimoniului cultural, sa asigure protectia mediului si eliminarea poluarii istorice, sa contribuie la dezvoltarea economica si culturala durabila a comunitatii din Rosia Montana.
Textul adoptat de Guvern mai prevede declararea proiectului ca fiind de utilitate publica si de interes national deosebit, dar si mandatarea unor entitati publice sa aduca la indeplinire unele masuri aferente exploatarii minereurilor auro-argentifere din perimetrul Rosia Montana.
Conform planului de afaceri al actionarului majoritar, implementarea si desfasurarea exploatarii minereurilor auro-argentifere vor duce la crearea a 2.300 locuri de munca in faza de constructie si 900 locuri de munca in faza de operare.

George Soros: “Prădător, și Roșia Montană
Magnatul maghiaro- evreu George Soroş (foto) a cumpărat la jumătatea lunii august 2010 acţiuni la compania minieră Newmont Mining Corp., care se pregăteşte să exploateze zăcămintele de la Roşia Montană. Potrivit portalului gurufocus.com, George Soros a cumpărat acțiuni la un preț mediu de 55,36 de dolari, mărindu-și procentul de acțiuni deținute în cadrul Newmont cu 0,36%. În acest moment, George Soroș deține 195.248 de acțiuni în cadrul acestei companii.
Newmont Mining Corp. deține 80% din Rosia Montana Gold Corporation și a organizat în acestă lună o excursie de “documentare” la minele deţinute de companie în Noua Zeelandă pentru un grup select de jurnalişti români care s-au remarcat prin servicii plătite de lobby aduse proiectului de la Roşia.

Rosia Montana Gold Corporation – o afacere evreiasca … Citez din articolul Cine sunt miliardarii din spatele Gabriel Resources care baga bani in Rosia Montana:
In spatele firmei canadiene Gabriel Resources, care detine peste 80% din actiunile Rosia Montana Gold Corporation, se regasesc nume mari din business-ul mondial, precum John Paulson, Beny Steinmetz si Thomas Kaplan, care au investit sute de milioane de dolari in proiectul minier din Apuseni, scrieMediafax.
Gabriel Resources anunta la sfarsitul anului 2009 ca Paulson & Co. si Electrum Strategic Holdings detin cate 18% din actiuni, urmate de Newmont Mining Corp (SUA), unul dintre cei mai mari producatori de aur din lume, si BSG Capital Markets, parte a Beny Steinmetz Group (BSG), cu 9% din tiluri.
BSG isi poate dubla numarul de actiuni detinute prin exercitarea, pana la sfarsitul acestui an, a unei optiuni care i-ar asigura lui Steinmetz 16% din capitalul Gabriel Resources, diminuand in acelasi timp participatiile Paulson & Co., Electrum si Newmont la 17%, 17% si, respectiv, 14%.
Paulson & Co. este fondul de hedging al cunoscutului miliardar american John Paulson, iar Electrum face parte din grupul de companii controlat de Thomas Kaplan, un investitor important in proiecte aurifere.
Practic, toti actionarii cunoscuti ai Gabriel sunt mari investitori in aur si au facut o buna parte din avere prin astfel de afaceri.
Paulson a devenit miliardar in 2007, cand a facut, personal, 3,5 miliarde de dolari pariind impotriva creditelor ipotecare subprime. El a castigat anul trecut 5 miliarde de dolari mizand pe aur si a stabilit astfel un nou record pentru industria fondurilor de hedging. Mai mult de o treime din activele administrate de Paulson, de 36 miliarde de dolari, sunt conectate la industria aurului.
Paulson si-a inceput cariera la fondul de hedging Odyssey Partners si a devenit mai tarziu director la Bear Stearns, banca americana de investitii care a dat faliment in prima parte a anului 2008. A fondat Paulson & Co. in 1994 si este pe locul 39 in ultimul top Forbes privind miliardarii lumii, cu o avere de 16 miliarde de dolari.
Paulson declara, la finele anului 2009, ca actiunile Gabriel Resources isi vor tripla valoarea dupa ce compania va primi toate avizele necesare exploatarii zacamantului aurifer din Muntii Apuseni. Intre timp, valoarea actiunilor companiei a crescut de peste doua ori, de la 3,5 dolari canadieni la 6,7 dolari canadieni.
Beny Steinmetz controleaza a doua avere din Israel, estimata de Forbes la 6 miliarde de dolari, mai mica doar decat cea a familiei lui Sammy Ofer, decedat in luna iunie.
Steinmetz a facut bani din diamante si aur si a vandut in 2010 grupului brazilian Vale, pentru 2,5 miliarde de dolari, 51% din actiunile companiei sale din Guinea, care se ocupa cu mineritul fierului. Zacamintele preluate de Vale sunt considerate printre cele mai mari rezerve de minereu de fier din lume.
Steinmetz mai are afaceri in imobiliare, inclusiv in Romania, unde este implicat, in Bucuresti, in proiectul rezidential West Park din Militari, prin intermediul firmei Seven Hills. Forbes noteaza ca omul de afaceri nu a avut la fel de mult noroc in imobiliare precum in industria metalelor si pietrelor pretioase, viabilitatea companiilor sale Scorpio si Five Mounts fiind pusa sub semnul intrebarii de auditori.
Americanul Thomas Kaplan, locul 736 in topul Forbes cu o avere de 1,7 miliarde de dolari, este “un istoric cu educatie la Oxford care s-a reprofilat in investitor” si pariaza masiv pe aur. A facut avere din gaze naturale, dupa ce a cumparat licente de exploatare in Texas care au oferit accesul la zacaminte de 68 miliarde metri cubi.
Personajul Kaplan apare in presa ca o surpriza, ca un profesor de istorie cu educatie aleasa care a reusit in lumea dura a afacerilor. Forbes il descrie prin intrebari retorice: “De ce il urmeaza marile fonduri de hedging pe Tom Kaplan in investitii pe aur?”.
Natura interesului Newmont la Rosia montana este evidenta. Compania, infiintata in urma cu mai bine de 90 de ani, este unul dintre cei mai mari producatori de aur din lume, cu afaceri de 9,5 miliarde de dolari in 2010.
Prezenta (sau absenta) miliardarului George Soros in actionariatul Newmont a starnit controverse in Romania privind interesul sau pentru proiectul Rosia Montana. Ca orice speculator si investitor, Soros a fost intotdeauna cu ochii pe aur. Pretul metalului a urcat de peste trei ori din 2007 in urma diverselor crize financiare si economice care au maturat lumea. In vara lui 2010, Soros avea mai putin de 200.000 din actiunile Newmont, cumparate in acelasi an si inregistrate drept “investitie noua”.
Potrivit presei internationale, Soros a vandut in luna mai expunerea pe aur dupa ce declara, in ianuarie 2010, ca metalul pretios reprezinta “balonul speculativ suprem”.
Paulson si-a mentinut insa in trimestrul al doilea al acestui an investitiile in aur, hotarand sa nu urmeze exemplul lui Soros. El declara, la inceputul lunii mai, la o televiziune din SUA, ca pretul aurului se indreapta spre 4.000 de dolari pe uncie. In prezent, aurul se tranzactioneaza in banda 1.800-1.900 de dolari pe uncie.
Gabriel Resources a fost fondata in 1997, compania fiind construita cu ajutorul omului de afaceri de origine romana Frank Timis, care s-a retras in 2003 pentru a se ocupa de alte afaceri.
Timis este implicat in numeroase afaceri in industria resurselor naturale, iar compania pe care o conduce, African Minerals, exploateaza impreuna cu investitori chinezi unul dintre cele mai mari zacaminte de minereu de fier din Africa. African Minerals a vandut recent catre o companie din China 25% din actiunile proiectului respectiv pentru 1,5 miliarde dolari.
Gabriel Resources mentiona la finele anului 2009 ca a investit in dezvoltarea proiectului Rosia Montana peste 350 milioane de dolari. Compania noteaza, in cel mai recent raport financiar, ca avea la jumatatea acestui an lichiditati de 176,4 milioane de dolari.
Compania canadiana detine 80,23% din actiunile Rosia Montana Gold Corporation, restul capitalului fiind in proprietatea statului roman.
Zacamantul de la Rosia Montana are rezerve de peste 300 de tone de aur si 1.600 tone de argint.

GEORGE SOROS si marioneta BARACK OBAMA. Iata ce aflam din articolul LOVITURA SUPREMĂ: Obama i s-a vândut lui Soros:
Informațiile potrivit cărora Soros îi dictează lui Obama unde și ce bani să dea par să prindă contur. Soros nu este numai cel care cumpără rezervele de cărbune ale unei țări întregi precum Kosovo sau cumpără drepturile de exploatare ale unor mari rezerve de gaze de șist ale unui stat precum Polonia.
Soros se află în spatele unor decizii strategice ale celui mai puternic om de pe planetă. Cel puțin, acestea sunt concluziile unei lucrări de amploare care tocmai a apărut în Statele Unite, scrisă de Peter Schweizer, un conservator care și-a făcut studiile la Oxford Univeristy și care a fost consilier pe probleme de politică externă al lui Sarah Palin.
Ce spune Peter Schweizer în lucrarea sa “Throw Them All Out”?
Miliardarul George Soros i-a dat președintelui american Barack Obama direcții despre cum să aloce așa numitele “pachete de stimulare a economiei” într-o serie de întâlniri private pe care Soros le-a avut cu consilierii de rang înalt ai Casei Albe.
Soros l-a întâlnit pe economistul șef al lui Obama pe data de 25 februarie 2009, dar și cu alți oficiali pe datele de 4 martie și 25 martie, exact în perioada în care se luau hotărâri cu privire la planul de stimulare a economiei. Tot în primul trimestru al anului 2009, Soros a cumpărat pachete de acțiuni la companii care în cele din urmă au beneficiat de fonduri la stat.
Câteva exemple concrete:
Soros și-a dublat deținerile la Hologic, o companie din industria medicamentelor care a beneficiat de ajutor de stat.
Soros și-a triplat deținerile la producătorul de software Emulus, care a beneficiat de fonduri printr-un program de dezvoltare a infrastructurii de internet.
Soros a cumpărat un pachet de 210.000 de acțiuni la Cisco și o companie numită Extreme Networks, companie care s-a ocupat de instalarea de internet prin fibră optică în mediul rural, prin strategia de dezvoltare a infradtructurii de internet a lui Obama.
Soros a cumpărat 1,5 milioane de acțiuni la merican Electric Power, o companie căreia Obama i-a dat un miliard de dolari în iunie 2009.
Soros a cumpărat acțiuni la Ameren, o companie care a primit un credit de 540 de milioane de dolari de la Departamentul american pentru Energie.
În al doilea trimestru din 2009, Soros a cumpărat compania Blackboard, care activează în domeniul tehnologiei educației și care a primit fonduri de stat în cadrul unui program de stimulare a mediului educațional.
Soros a cumpărat Burlington Northern Santa Fe și CSX, ambele beneficiare de fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii de cale ferată. Obama nu este cel mai puternic om al planetei el a fost de la inceput marioneta grupului elitist financiar din care face parte si acest escroc George Soros.

PAPUSARII si sforile prin care este manuit presedintele marioneta Barack Obama. Pentru a intelege directia spre care merge SUA si planeta, este esential sa cunoastem detalii despre puternicele curele de transmisie dintre ELITE si ocupantul de la Casa Alba, prin care adevaratii PAPUSARI sforaresc marioneta numita presedinte (in ordine alfabetica):
Dennis C. Blair

Dennis Cutler Blair (1947-), amiral, Director of National Intelligence. Fost Commander in Chief, U.S. Pacific Command. Fost prim asociat al Director of Central Intelligence pentru suport militar.
Participant intruniri Bilderberg Group Membru Council on Foreign Relations (NOTA 2). MembruComisia Trilaterala. Hillary Clinton

Hillary Diane Rodham Clinton (1947 -), participanta Bilderberg Group, US Senator, candidata prezidentiale 2008, secretar de stat in administratia Obama, participanta World Economic Forum, Salzburg Global Seminar si Renaissance Weekend. Membra Democratic Leadership Council, membra Trilateral Commission, membra Council on Foreign Relations. A intrat de mica in CASTA politicienilor, ajutandu-l pe guvernatorul Nelson Aldrich Rockefellerin campania republicana.

Rahm Israel Emanuel ( 1959 – ), evreu, White House Chief of Staff al presedintelui Obama.
Este coautor al cartii scrisa in 2006: “ The Plan: Big Ideas for America “, in care arata necesarele schimbari fundamentale ale societatii americane, odata cu venirea iminenta la putere a democratilor.
Are dubla cetatenie, americana si israeliana, servind si in armata ultimeia in 1991 in Razboiul din Golf. Tatal sau a fost membru al Irgun (organizatie sionista militara in pamantul Israelului) intre 1931 – 1948.
Este un foarte puternic suporter al American Israel Public Affairs Committee (AIPAC) . Este pro avort.
A fost managing director al Wasserstein Perella & Co., o banca de investitii creata de Bruce Wasserstein ( 1947 – ), actualmente Chairman si CEO al Lazard LLC si de Joseph R. Perella ( 1941 – ), plecat intre timp la Morgan Stanley. Legatura dintre ultimii doi giganti cu Federal Reserve dar si cu mega criza planetara actuala,.
Foarte important insa pentru a ne dumiri asupra viziunii sale geopolitice si sociale, este apartenenta sa la New Democrat Coalition, un grup format in 2002 la initiativa senatorilor Evan Bayh, Bob Graham, Joe Lieberman.

Robert Michael Gates (1943-) fost si actual United States Secretary of Defense. A servit timp de 26 de ani in Central Intelligence Agency si National Security Council, iar sub George H. W. Bush a fost Director of Central Intelligence.

Intelligence Committee include:
Office of the Director of National Intelligence,
Central Intelligence Agency,
Defense Intelligence Agency,
National Security Agency,
National Geospatial-Intelligence Agency,
National Reconnaissance Office
Componentele de informatii din :
Department of State,
Federal Bureau of Investigation,
Department of the Treasury,
Department of Energy.
In conditiile War on Terrorism si USA PATRIOT Act- consecinte ale evenimentelor din 11.09.2001, se dovedeste mai mult decat important. Presedinte este …
Jay Rockefeller (1937-), actual US Senator, nepotul lui Nelson W. Aldrich, ruda cu Charles H. Percy , ruda cu Mark Dayton. Impreuna cu fiul sau sunt greii Asia Society, creata de tatal sau. Membru Council on Foreign Relations.
In 2002 face o vizita oficiala in Orientul Mijlociu unde vorbeste personal cu tarile din regiune despre invazia Irakului pe motiv de arme de distrugere in masa
Mai detine urmatoarele functii:
Vicepresedinte comisia senatoriala Oversight of the Terrorist Surveillance Program
Presedinte comisia senatoriala Aviation Operations, Safety, and Security
Presedinte comisia senatoriala Health Care
Se pronunta pentru o stransa legatura intre companiile de telecomunicatii si National Security Agency(NSA) pentru monitorizarea cetatenilor. De asemenea pentru tortura practicata de CIA.

Robert Michael Gates a fost membru al Iraq Study Group, comisie condusa de James A. Baker III si Lee Hamilton.
Membru activ si presedinte al societatii secrete Alpha Phi Omega .
Membru al board of trustees al Fidelity Investments
Board of directors la NACCO Industries , Brinker International , Parker Drilling Company, Science Applications International Corporation.
Membru Council on Foreign Relations. Participant intruniri Bilderberg Group. Membru Comisia Trilaterala

Timothy F. Geithner
Timothy Franz Geithner (1961-), evreu, secretarul trezoreriei, fost presedinte al Federal Reserve Bank of New York. Din pozitia actuala are inclusiv rolul de a directiona raspunsul economic al tarii la criza financiara si cum sunt alocate sutele de miliardele alocate “solutionarii”.
Dupa terminarea studiilor a lucrat la Kissinger and Associates. Este protejatul lui Robert Rubin iarLawrence H. Summers ii este mentorul.
Membru din 2002 al Council on Foreign Relations ca Senior Fellow in the International Economics department. A fost director Policy Development and Review Department (2001-2003) la FMI. FMI alaturi de BANCA MONDIALA reprezinta principalele instrumente financiare prin care ELITELE coordoneaza directiile de dezvoltare ale tarilor mai sarace de pe mapamond, chiar daca acest lucru duce de cele mai multe ori la instaurarea unor dictaturi in lumea a treia. Termenul “dezvoltare” este insa folosit in mod gresit, nefast as putea spune, deoarece in fapt nu se constata vreo crestere reala a nivelului de trai, din contra, singurele “realizari” fiind cedarile resurselor respectivelor tari catre mega companiile internationale coordonate de catre respectivele ELITE. ATLANTIC CHARTER a reprezentat oadevarata fundatie pentru majoritatea tratatelor si organizatiilor internationale (inclusiv Natiunile Unite si cele financiare) de dupa cel de al doilea razboi mondial. Schitata cu ocazia Atlantic Conference (nume de cod Riviera) la care au participat presedintele SUA Franklin D. Roosevelt si premierul britanicWinston Churchill (ambii masoni) insotiti de consilierii lor apropiati, documentul final a fost redactat la 14 august 1941, intr-un moment in care SUA inca nu intrase in razboi. Interesant este ca in cadrul sau se specifica necesitatea unei “noi ordini mondiale”. Veti intelege de asemenea ce este cu celebrul BRETTON WOODS de care ati auzit vorbindu-se in ultima vreme din ce in ce mai des si cum totul reprezinta de fapt piese dintr-un urias puzzle a carui imagine finala va fi GUVERNUL MONDIAL.
FMI a fost creat in 1944 in cadrul conferintei BRETTON WOODS, insa organizarea sa a avut loc la 27 Decembrie 1945 cand primele 29 de state au semnat un acord.

Timothy Franz Geithner –
In 2006 devine membru alGroup of Thirty (NOTA 4)
In 2008 aranjeaza vanzarea Bear Stearns pe nimic catre JPMorgan Chase (Rockefeller).
Participant intruniri Bilderberg Group. Membru Comisia Trilaterala.

Richard Holbrooke

Richard Charles Albert Holbrooke (1941-), din 22 ianuarie 2009 este consilier special pentru Pakistan si Afghanistan in administratia Obama, participant intruniri Bilderberg Group , fost U.S. Ambassador to the United Nations, director Council on Foreign Relations, membru Comisia Trilaterala, presedintele comitetului executiv Asia Society fondata de John D. Rockefeller 3rd. Vice presedinte Credit Suisse First Boston, director Lehman Brothers.

G-ral JIM JONES

James Logan Jones, Jr. (1943 – ), National Security Advisor, fost Supreme Allied Commander, Europe (SACEUR) (2003-2006) si comandant al United States European Command (COMUSEUCOM) (2003-2006). A mai fost Commandant of the Marine Corps (1999 – 2003).
In 2007 a fost Chairman al Independent Commission on Security Forces of Iraq. Trimis special alUnited States Secretary of State in 2007 pentru securitatea in Orientul Mijlociu. Chairman al Atlantic Council of the United States. Presedinte al Institute for 21st Century Energy.
Board of Directors al The Boeing Company, companie membra Council on Foreign Relations.
La 28 mai 2008 este ales board of directors la Chevron Corporation (Rockefeller).
Participant intruniri Bilderberg Group, membru Comisia Trilaterala.

Henry Kissinger

Henry Kissinger (1923 -), evreu, State Department Special Envoy. Participant Bilderberg Group, Secretary of State, 1973 – 1977. Director Nuclear Weapons and Foreign Policy la Council on Foreign Relations. A lucrat pentru Rockefeller Brothers Fund ca director al Special Studies Project (unde l-a racolat Nelson A. Rockefeller). Participant activ Trilateral Commission. In 2002 presedintele George W. Bush l-a numit presedintele unui comitet de investigatie al atacurilor de la 11.09.2001, fost presedinte al International Advisory Committee of JP Morgan Chase ( banca Rockefeller ). Membru Bohemian Grove.
In ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale, formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard D’Estaing
, bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger, s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMIşi BANCA MONDIALA.

Janet Napolitano

Janet Napolitano (1957-), guvernatoare Arizona, United States Secretary of Homeland Security. Membra Council on Foreign Relations.

Susan Elizabeth Rice (1964-), U.S. Ambassador to the United Nations, figureaza ca experta in politici externe. A lucrat in cadrul National Security Council si a fost Assistant Secretary of State for African Affairs in al doilea mandat al lui Clinton.
Fiica lui Emmett J. Rice, fost guvernator al Federal Reserve System. Membra Phi Beta Kappa. Madeline Albright, veche prietena de familie, ii este mentor si i-a facilitat postul de Assistant Secretary of State for African Affairs in 1997.
In 2002 se alatura Brookings Institution ca senior fellow in politica externa si programe de dezvoltare economice globale. Membra Council on Foreign Relations. A fost suspectata ca nu a dorit prinderea lui Bin Ladin cand Fatih Erwa, ministrul apararii din Sudan, a propus cooperarea in acest lucru. Comisia 09.11 a scos-o insa basma curata. Membra Comisia Trilaterala.

James B. Steinberg (1953-), evreu, actual Deputy Secretary of State. Fost senior fellow la Brookings Institution. Participant intruniri Bilderberg Group, Membru Council on Foreign Relations si Comisia Trilaterala.

Lawrence Summers
Lawrence Henry “Larry” Summers (1954 -), evreu, economist, Secretarul Trezoreriei sub Bill Clinton, economist sef la BANCA MONDIALA (1991–1993).
In 1997–1998, impreuna cu evreiiRobert Rubin si Alan Greenspan lucreaza cu FMI.
Paul Volcker

Impreuna cu Alan Greenspan.
Paul Adolph Volcker ( 1927 – ), Chairman of the Federal Reserve, sub Jimmy Carter si Ronald Reagan. Consilier economic al lui Barack Obama in timpul campaniei electorale, numit apoi de noul presedinte in fruntea Economic Recovery Advisory Board.
De asemenea a mai fost director of financial al U.S. Treasury Department, unde a jucat un rol determinant pentru decizia de suspendare a gold convertibility in 1971. Vice president si director of planning la Chase Manhattan Bank. (Rockefeller). Chairman al bancii de investitii J. Rothschild, Wolfensohn & Co. (James D. Wolfensohn va deveni mai tarziu presedinte al World Bank)
Chairman of the Board of Trustees al Group of Thirty. L-a ajutat pe David Rockefeller in crearea in 1973 a Trilateral Commission. O lunga asociere cu familia Rockefeller, fiind inclusiv membership of theTrust Committee al Rockefeller Group, Inc. . Membru COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR ). Membru Bohemian Grove. Participant intruniriBilderberg Group.
Paul Volcker a afirmat in februarie 2009 ca economia globala s-ar putea deteriora chiar mai rapid decat in cazul Marii Depresiuni din anii ’30, remarcand ca productia industriala la nivel mondial se afla intr-o scadere mai accelerata decat in SUA, care are oricum probleme grave.
“Nu tin minte nici o perioada, poate nici macar in timpul Marii Depresii, in care economia sa scada intr-un ritm atat de alert si atat de uniform in lume“, a declarat acesta.

Iata-i in continuare si pe sustinatorii lui Barack Obama in timpul campaniei sale pentru fotoliul prezidential:

Madeleine Korbel Albright (nascuta Marie Jana Korbelová), (1937-), evreica, este prima femeie United States Secretary of State. Directoare la COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS (CFR). In 1959 se marita cu Joseph Medill Patterson Albright nepotul lui Joseph Medill Patterson, fondatorulNew York Daily News.

Sefa intre 1981 si 1982 la Center for Strategic and International Studies pentru Uniunea Sovietica si Europa de Est. Co fondatoare in 1981 si presedinta a Center for National Policy. Inainte de a deveni secretar de stat , a fost US Ambassador to the United Nations . A fost sfatuitoarea lui Barack Obama pe probleme de securitate nationalain campanie . Pe 22 mai 2008 Madeleine Albright, fost Secretar de Stat SUA, a vizitat România. Obiectivul declarat ale vizitei sale a fost iniţierea unui program naţional de vaccinare împotriva cancerului de col uterin, folosind vaccinul Gardasil. Autorităţile române, slugarnice la orice iniţiativă occidentală, intenţionează să introducă un amplu program de „screening” şi vaccinare – aceasta însemnând că vor obliga toate fetele şi femeile să fie vaccinate preventiv şi să îşi facă anumite teste medicale periodice. Nu este pentru prima dată când Madeleine Albright vizita România, dar nu ca politician, ci ca reprezentantă a companiei farmaceutice Merck (cea care produce şi Gardasil, vaccinul împotrvia cancerului de col). „Începând din anul 1997, Guvernul României, în cooperare cu compania farmaceutică Merck şi Grupul Albright, care coordonează strategia de relaţii internaţionale a companiei Merck, au iniţiat un program de parteneriat privind crearea unui sistem de asigurare a tratamentului anti-retroviral pentru cazurile pediatrice de infecţie cu HIV/SIDA din România.”, declara în 2004 Ministerul de Externe, într-un comunicat de presă.
Ca şi în alte situaţii, campania de promovare a vaccinului împotriva cancerului cervical (Gardasil) este în primul rând o campanie comercială. Nu sănătatea populaţiei este cea care îi preocupă pe politicienii români şi pe reprezentanţii companiilor farmeceutice, ci propriile câştiguri. Cum altfel să ne explicăm graba cu care autorităţile române se pripesc să declare că vor introduce o vaccinare obligatorie şi deci vor cumpăra cantităţi substanţiale dintr-un vaccin care are foarte multe efecte secundare negative şi, de altfel, nu a fost suficient testat înainte de a fi lansat pe piaţă?!
Câteva fapte despre Gardasil
• Acest vaccin a fost „inventat” de australianul Ian Fraser şi a fost licenţiat în vara anului 2006, fiind lansat pe piaţă masiv la începutul anului 2007.
• Vaccinul a beneficiat de o campanie agresivă de publicitate, invadând practic piaţa medicală. Campania de presă includea rapoarte elogioase ale unor medici care ridicau în slăvi eficienţa acestui vaccin în prevenirea cancerului.
• Se afirmă că virusul Papiloma este cel care produce cancerul de col uterin şi că vaccinul atacă câteva tulpini ale acestui virus.
• Programele de vaccinare preventivă se adresează fetelor la pubertate (aşa-numita perioadă pre-adolescentină, 12-13 ani). Alte programe de vaccinare au fost concepute pentru fetele şi femeile de până la 26 de ani, pentru alinierea gradată a întregii populaţii.
• Documentaţia oficială menţionează că înainte de a fi testat pe piaţă, vaccinul a fost testat pe 25.000 de persoane. Adevărul este că, dintre acestea, mai puţin de 1200 au fost fete la pubertate – cărora li se adresează în principal vaccinul. Prin urmare testele sunt practic neconcludente.
• La începutul anului 2007, câteva state din SUA au introdus vaccinarea obligatorie gratuită cu Gardasil. Primul stat a fost Texasul. În luna februarie 2007, mii de eleve au fost vaccinate cu Gadarsil în cadrul programelor şcolare. Efectele negative secundare ale vaccinului au dus la un veritabil scandal.
• În toate statele din SUA în care a fost introdusă vaccinarea obligatorie cu Gadarsil, reacţia promptă a opiniei publice a reuşit să stopeze acest proiect criminal.
• Există până acum mii de cazuri confirmate de efecte negative, de la ameţeli, leşinuri, vomă, stări de rău, până la paralizie, artrită, tromboză şi posibilă sterilitate.
• Campaniile de vaccinare gratuite nu reflectă nicidecum generozitatea companiilor farmaceutice. Acestea încasează sume uriaşe de la guvernele statelor care introduc campaniile de vaccinare. Iar banii provin, de fapt, tot din buzunarele populaţiei.
• Oficialii care acceptă introducerea programelor de vaccinare beneficiază de comisioane substanţiale din partea companiilor farmaceutice. Altfel spus, reprezentanţii guvernului se îmbogăţesc, iar populaţia e supusă unui risc inutil!
• Ca în cazul tuturor vaccinurilor, nu doar că eficienţa Gadarsilului nu este dovedită, dar acesta de fapt măreşte probabilitatea ca femeile să fie infectate ulterior cu Papiloma şi să dezvolte tumori canceroase!
Nu vă lăsaţi manipulaţi!
Un articol publicat de ziarul Ziua pe acest subiect debutează alarmant cu statisticile îngrijorătoare – „România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea prin cancer de col uterin, iar şase femei mor zilnic din această cauză, în timp ce alte nouă cazuri noi sunt diagnosticate.” Ce urmăreşte mass-media, de fapt, prin această manipulare abil realizată, pentru a induce spaima şi a convinge cât mai multă lume să accepte vaccinarea? De ce nu se vorbeşte despre alte posibile cauze ale numărului mare de afecţiuni cervicale? Anticoncepţionalele, tampoanele, relaţiile sexuale arbitrare, începerea vieţii sexuale la vârste din ce în ce mai fragede sunt tot atâtea cauze ale degradării sănătăţii femeilor.
De câte suferinţe mai este nevoie până când românii să se trezească şi să nu mai accepte astfel de abuzuri ale guvernanţilor?!
Tatal sau, Josef Korbel (1909 – 1977), diplomat ceh pana la fuga sa din calea nazistilor. Mentorul secretarului de stat Condoleezza Rice. Fondatorul Graduate School of International Studies. MembruCOUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR ) .
A promovat in Romania vaccinul GARDASIL – SILGRAD .
Center for Strategic and International Studies este un think tank politica externa fondat in 1964 deArleigh Burke si David Manker Abshire, ultimul fiind si seful National Security Group (ce include si State and Defense Departments, U.S. Information Agency, Central Intelligence Agency). Fost director laProctor & Gamble.
Centrul i-a avut sefi pe greii: Henry Kissinger, Zbigniew Brzezinski, William Cohen, George Argyros siBrent Scowcroft.
Analizele lor includeau terrorism, homeland security, energy, trade si technology.
CSIS de asemenea a sponsorizat Iraq Study Group si Operation Dark Winter (numele de cod al unui atac terorist simulat in 22 – 23 iunie 2001).

Zbigniew Kazimierz Brzezinski (1928-), participant Bilderberg Group , fost National Security Advisor, membru Council on Foreign Relations, la ajutat pe David Rockefeller in fondarea Comisiei Trilaterale,unde a fost si director.
A “anticipat“ doua evenimente majore. Caderea Shah of Iran si invazia Afganistanului de catre URSS.
A avut un rol major in formarea Afghan mujaheddin network. Intre 1987 si 1989 a servit in cadrul President’s Foreign Intelligence Advisory Board.
A fost in consiliul de conducere al Freedom House, pe unde s-au mai perindat si Samuel Huntington, Donald Rumsfeld sau Paul Wolfowitz.
Co presedinte al American Committee for Peace in the Caucasus, impreuna cu Stephen J. Solarz siAlexander Haig.
A fost emisarul american in zona Caspica pentru promovarea costruirii Baku-Tbilisi-Ceyhan Pipeline.
A fost Foreign Policy Advisor al lui Barack Obama, alaturi de fiul sau Mark Brzezinski.
Citat Zbigniew Brzezinski:
“Aceasta regionalizare se desfasoara conform planului Comisiei Trilaterale având ca scop convergenta gradata a Estului si Vestului catre un Guvern Unic Mondial… Suveranitatea Nationala nu mai este un concept viabil.“

David Geffen
David Geffen (1943-), evreu, record executive, producator de film si teatru american, homosexual.
Vechi coleg cu Barry Diller, fondeaza in 1970 Asylum Records unde au inregistrat Jackson Browne, The Eagles, Joni Mitchell, Bob Dylan, Tom Waits, Linda Ronstadt si J.D. Souther. Compania se uneste in 1972 cu Elektra Records si devine Elektra/Asylum Records in care ramane pana in 1975 cand pleaca la studiourile de film Warner Brothers ca Vice Chairman.
In 1980 fondeaza Geffen Records si il recruteaza ca presedinte pe Ed Rosenblatt de la Warner Brothers Records. Inregistreaza Donna Summer, Asia cu Steve Howe si John Wetton, Elton John The Fox album, Cher, Sonic Youth, Aerosmith, XTC, Peter Gabriel, Lone Justice, Blink-182, Guns N’ Roses, Pat Metheny, Sloan, Nirvana, The Stone Roses, Neil Young, Weezer si Rufus Wainwright. Marca este vanduta in 1990 catre MCA, azi fiind parte a Interscope-Geffen-A&M divizie a succesorului MCA, Universal Music Group.
In 1994 cofondeaza studiourile DreamWorks SKG impreuna cu Steven Spielberg si Jeffrey Katzenberg.
L-a sprijinit pe Barack Obama in campania prezidentiala. Despre sotii Clinton spunea: “Toti in politica mint, dar ei o fac atat de usor, incat devine suparator “.

Jeffrey Katzenberg
Jeffrey Katzenberg (1950-), evreu, CEO al DreamWorks Animation, chairman al The Walt Disney Company, producator american de film: Shrek, Shark Tale, Madagascar, Over the Hedge, Bee Movie siKung Fu Panda.
Asistent al lui Barry Diller (Chairman al Paramount Pictures) are succes cu Star Trek: The Motion Picture(1979). Continua munca si devine presedinte de productie sub Chief Operating Officer (COO) Michael Eisner.
Katzenberg s-a alaturat lui Steven Spielberg si Haim Saban in sustinerea prietenului lor Arnold Schwarzenegger in functia de guvernator al Californiei.
L-a sustinut financiar pe candidatul Barack Obama.
DreamWorks SKG
DreamWorks, LLC, cunoscuta si ca DreamWorks Pictures, DreamWorks SKG sau DreamWorks Studios este unul din cele mai importante studiouri de film americane, producator si distribuitor inclusiv de jocuri video si programe de televiziune.
A inceput in 1994 ca proiect ambitios al mogulilor Steven Spielberg, Jeffrey Katzenberg si David Geffen (de unde si initialele SKG) beneficiind de sprijinul lui Paul Allen, cofondatorul Microsoft. In 2006 o parte importanta din actiuni sunt cumparate de un grup condus de George Soros.

Penny Pritzker
Penny Sue Pritzker (1959-), membra a uneia din cele mai prospere familii din SUA, Chair of Classic Residence by Hyatt, finance chair of Barack Obama’s presidential campaign.

Directoare a Marmon Group, 2002 – 2008, directoare LaSalle Bank Corporation (2004-2007), acum parte a Bank of America. Membra Council on Foreign Relations .
Activitatea ei este asociata cu criza ipotecara subprime. Pe cand era chairman la Superior Bank of Chicago (unde unchiul sau Jay Pritzker detinea 50 %), banca a crescut spectaculos.

Robert Rubin
Robert Edward Rubin (1938-), evreu, Director si Chairman of the Executive Committee Citigroup. De asemenea United States Secretary of the Treasury.
In 1995, la un an dupa semnarea North American Free Trade Agreement (NAFTA), si imediat dupa depunerea juramantului ca Secretary of Treasury, Mexicul intra ciudat intr-o mare criza financiara, astfel incat acesta, impreuna cu Alan Greenspan (Federal Reserve Board Chairman) il sfatuiesc pe Clinton si acesta evident aproba 20 miliarde catre guvernul mexican in cadrul Exchange Stabilization Fund.
In 1997–1998, impreuna cu evreiiLawrence H. Summers si Alan Greenspan lucreaza cu FMI pentru combaterea crizei financiare din Rusia …
In 2003 devine Vice Chairman al Council on Foreign Relationsiar in 2007 Co-Chairman. Alaturi de Lawrence H. Summers si Paul Volcker a fost consilier economic al candidatului Obama .
In legatura cu NAFTA, Henry Kissinger declara:
“NAFTA este o piatra de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale. “
In seara de 13 iulie 2007, presedintele rus Vladimir Putin a primit la resedinta sa de vacanta de la Novo-Ogariovo, o delegatie americana, condusa de Henry Kissinger. Din delegatie mai faceau parte: George Schultz, Robert Rubin, Thomas Graham , fostul senator Sam Nunn, presedintele Chevron Oil Company (Rockefeller), David O’Reilly, precum si Martin Feldstein, care a condus “Council of Economic Advisers” sub Administratia Reagan.
Delegatia americana face parte din grupul de dialog “Russia-USA: Looking at the Future” (Rusia-SUA: privind spre viitor), care s-a constituit la 26 aprilie
Delegatia rusa din grupul de dialog a fost condusa de Evgheni Primakov.

Haim Saban
Haim Saban (1944-), evreu, nascut Egipt, mogul mass-media american. In Franta promoveaza animatia japoneza sau seriale americane. In 2001 el si News Corporation vand Fox Family Worldwide catre The Walt Disney Company pentru ABC, formandu-se ABC Family Channel. In 2006 conduce un grup de investitori ce cumpara Univision, cea mai mare televiziune de limba spaniola din SUA.
A fost cel mai mare contribuitor catre partidul democrat . Totusi , impreuna cu Steven Spielberg si Jeffrey Katzenberg il sprijina pe Arnold Schwarzenegger pentru postul de guvernator republican al Californiei.
In 2002 Brookings Institution (finantari enorme din partea Rockefeller si Ford Foundations)a intemeiat organizatia pro israeliana Saban Center for Middle East Policy, denumire in onoarea mogulului media Haim Saban care a donat mari sume de bani catre aceasta.

Sub impulsul lui David Rockefeller, Grupul Bilderberg se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg, de unde si denumirea, langa Arnhem, intre 29 si 31 mai 1954.
COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS a fost creat in 1921, primul ei director fiind Paul Warburg. Cei care au stapanit consiliul inca de la inceput sunt Rockefeller family, la infiintarea lui prin John D. Rockefeller, Jr. care l-a si finantat enorm. Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund. In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations, pe care de atunci il stapaneste. A initiat si pregatit figuri importante ale politicii internationale americane, TOTI obligatoriu membri ai consiliului. Printre ultimii: Condoleezza Rice si vice presidintele Dick Cheney. In crearea sa au avut interes si cei de la Morgan.
Consiliul publica bilunarul Foreign Affairs . Elihu Root, cel ce fusese primul presedinte al Council on Foreign Relations spunea despre publicatie ca este un ghid pentru opinia publica.
Consiliul este strans legat de David Rockefeller Studies Program.
Joseph Kraft fost membru CFR si Trilateral Commission spune despre consiliu ca este Power Elite, condus de oameni cu interese si viziuni similare ce creaza evenimente de pe pozitii invulnerabile aflate in spatele “scenei “.
Chester Ward, Amiral si fost judecator în Marina Militara SUA, membru în CFR timp de 15 ani spunea :
“ Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si supunerea ei unui guvern unic mondial. “
Comisia Trilaterala a fost creata in 1973 la initiativa lui David Rockefeller. Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker, ambii fosti capi ai Federal Reserve. De asemenea, Zbigniew Brzezinski, care a fost si director.

Group of Thirty este un grup select fondat in 1978 la initiativa Rockefeller Foundation, format din lideri finantisti, capi ai gigantilor bancari privati sau ai bancilor centrale si academicieni, ce studiaza solutiile optime economice si financiare necesare precum si impactul lor asupra publicului si sectorului privat. Aria de interes include schimburi valutare mondiale, tranzactionari, transferuri, capital marketsinternational, institutii financiare internationale, banci centrale, macroeconomie.
Primul chairman a fost Johannes Witteveen, fostul managing director al FMI. Actualul chairman of trustees este Paul Volcker.

Asia Society fost fondata in 1956 de John D. Rockefeller III avand scopul promovarii prieteniei si intelegerii intre popoarele, intre liderii si institutiile Asiei si SUA si al implementarii noilor idei in politica, afaceri, educatie, arta si cultura.
Co sponsorizeaza US-Asia Update Roundtable Series la Council on Foreign Relations
A cooptat si Bill & Melinda Gates Foundation (care s-a mai alaturat familiei si in programele de promovare a avortului). American International Group (AIG) a fost in 2006 unul din sponsorii majori. Evident si Rockefeller Foundation si Rockefeller Brothers Fund. Un suport special vine din partea personalitatilor Kofi Annan, Henry Kissinger, Rupert Murdoch
Chairman of the executive committee este Richard Holbrooke, un vechi asociat al familiei.

Corporatii finantatoare:
American International Group , corporatie membra Council on Foreign Relations
Citigroup, corporatie membra Council on Foreign Relations
Coca-Cola, corporatie membra Council on Foreign Relations
Merrill Lynch, corporatie membra Council on Foreign Relations
Morgan Stanley, corporatie membra Council on Foreign Relations
Pfizer, corporatie membra Council on Foreign Relations
Sony, corporatie membra Council on Foreign Relations
American Express, corporatie membra Council on Foreign Relations
Boeing, corporatie membra Council on Foreign Relations
ExxonMobil, corporatie membra Council on Foreign Relations
IBM, corporatie membra Council on Foreign Relations
JP Morgan Chase, corporatie membra Council on Foreign Relations
Merck, corporatie membra Council on Foreign Relations
Time Warner, corporatie membra Council on Foreign Relations
Jay Rockefellerimpreuna cu fiul sau sunt greii actuali ai Asia Society.
Brookings Institution este unul din cele mai vechi think tanks americane (1916) specializat pe stiinte sociale, economie, politica, guvernare, politica externa, economie globala si dezvoltare. A contribuit la crearea Natiunilor Unite, Planului Marshall, Congressional Budget Office.
Finantari enorme au venit din partea Rockefeller si Ford Foundations.
In 2002 a intemeiat organizatia pro israeliana Saban Center for Middle East Policy, denumire in onoarea mogulului media Haim Saban care a donat mari sume de bani catre aceasta.
In 2006 au fondat John L. Thornton China Center, un foarte important centru de cercetare al politicii chineze, avand si sprijinul fostului President si COO al Goldman Sachs, John L. Thornton. Urmeaza deschiderea Brookings-Tsinghua Center la Tsinghua University in Beijing si Brookings Doha Center in Qatar in lumea musulmana.

Uniunea Europeana si papusarii ei.

Potrivit prestigiosului istoric César Vidal, pentru a inţelege ce se intampla in Europa trebuie luat in consideratie fenomenul francmasoneriei. Vidal documenteaza rolul discret dar imens jucat de acestia in formarea Uniunii Europene. Spre exemplu, afirma ca “proiectul Constitutiei Europene a fost elaborat de un francmason, Valéry Giscard D’Estaing”, fost presedinte al Frantei in perioada 1974-1981, presedintele Conventiei Europene care a redactat textul tratatului constitutional, ca “masonii controleaza Internationala Socialista si s-au infiltrat puternic in partidele de dreapta” si ca acestia exercita “o influenta masiva in lumea comunicatiilor si in special in educatie, justitie si fortele armate.”
Referirile rolului jucat de Valery Giscard d’Estaing in geneza tratatului UE si-au gasit o confirmare si in marturiile celebrului fost dizident sovietic, Vladimir Bukovsky, care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS. Intr-o alocutiune rostita la Bruxelles, Bukovsky a dezvaluit ca, in ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale, formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stal al SUA Henry Kissinger s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondiala. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.” Bukovsky nu si-a putut retine uimirea fata de capacitatile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se intampla in ianuarie 1989, intr-o vreme in care tratatul de la Mastricht din 1992 nici macar nu fusese schitat.
In toamna anului 2004, un imens scandal bulversa scena politica europeana. Rocco Buttiglione, candidatul nominalizat de presedintele Comisiei Europene José Manuel Barroso, pentru portofoliul Justiţiei, Libertatii si Securitătii, era respins de una din comisiile Parlamentului European, pe motiv ca este mult prea conservator. In viziunea grupurilor euro-parlamentarilor socialisti si ecologisti, “vina” lui Buttiglione, un catolic practicant, a fost afirmatia facuta in cadrul audierilor cum că homosexualitatea este un pacat. Confruntat cu opozitia furibunda a majoritatii Parlamentului European, care a ameninţat cu un vot de blam la adresa intregii Comisii, Barroso a retras candidatura lui Buttiglione. In locul acestuia, Italia l-a nominalizat pe ministrul de externe Franco Frattini, si se parea că toate controversele vor fi date repede uitarii.
Inainte insa de a pleca de la Bruxelles, Buttiglione a aruncat bomba, acuzandu-l pe inlocuitorul sau de apartenenta la o societate secreta. In momentul felicitarii pentru candidatura lui Frattini la postul de comisar european, politicianul crestin-democrat a afirmat: ” Sper ca audierile lui sa mearga bine si nimeni sa nu il întrebe daca este francmason.”. Ulterior, in cadrul unei dezbateri desfaşurate la Milano, Buttiglione a spus ca principiul dupa care functioneaza institutiile europene este “Afara cu crestinii, inauntru cu francmasonii”. Tot el a mai spus: “Uniunea Europeana se indreapta spre un totalitarism care doreste sa devina o religie de stat, o religie ateista, nihilista – o religie care va deveni obligatorie pentru toti.”
In perioada preaderarii Romaniei la NATO si UE , deja stiau mult mai multi, deja se vorbea ca se doreste extinderea. Dar toti care s-au perindat la putere in tara noastra, mass-media, “ elitele“ si evident UE prezentau situatia exact pe dos. Adica noi cica ne straduiam sa intram si ei ne impuneau conditii. Si multi romani s au lasat pacaliti. Se vorbea mult pe atunci de tot felul de reforme necesare si obligatorii. Azi multi recunosc ca nici acum nu s-a reformat ce trebuia si totusi am intrat in cele doua organizatii. Si asta pentru ca pe stapanii vestului ii interesa cu totul altceva: privatizarea sectoarelor strategice bancar, energetic plus eventuale maruntisuri. Iar asta autoritatile romane au realizat. Si asta era tot ce conta, tot ce interesa. Interesul “ investitorilor “ din vest in Romania este minim in alte domenii. Sperantele romanilor indoctrinati cu himerice iminente masive investitii in tara noastra , s-au spulberat.
Doar cate un mastodont isi mai deschide din cand in cand cate o sucursala aici, deoarece isi permite sa plateasca mana de lucru locala in bataie de joc (vezi de exemplu cazul Dacia-Renault). Iata doar cateva exemple de achizitii si privatizari strategice sau importante: BCR- Erste Bank, Banca Ion Tiriac – HVB Bank, Romportmet – Mittal Steel, Petrom, Alro, Azomures, Arctic Arcelik, Luxten, Terapia Advent, Enel – pentru Distrigaz Sud si Nord, ultimele filiale Electrica, Trigranit, Esplanada City Center, dezvoltatorul Planorama, Asiban. Interesanta este numirea in compania d-nului Patriciu ca director general executiv a americanului John H. Works, licentiat in drept, specialistul in investment banking al bancilor J.P. Morgan si ABN AMRO Rothschild.
Care este folosul de pana acum al aderarilor la NATO si UE ? Deoacamdata doar cheltuim. Cumparam echipamente militare proaste de la ei, trimitem pe cheltuiala noastra militari unde au ei interes (Afganistan, Irak, Kosovo etc), varsam bani multi Europei, dar nu suntem in stare sa-i cheltuim pe cei ce vin de la ea (in mod ipotetic) si tot asa. Mai mult, populatia este stoarsa de preturi si dobanzi mari de catre cei carora le-au fost date pe mai nimic sectoarele strategice.
Posted 6 days ago by Came

Bonusul promis:

Viata Maramuresului/ Cornel Sabou
http://cornelsabou.blogspot.ro/2012/03/personajele-cheie-ale-afacerilor.html
marți, 20 martie 2012
Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România (I): Mark Meyer
după cartea “Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii”

Mark Meyer: Evreu american de origine română (?), preşedinte al firmei de avocatură (evreiască) de pe Wall Street (New York), Herzfeld & Rubin, firmă care s-a ocupat, printre altele, de banca românească Dacia Felix şi care desfăşoară o activitate susţinută în România. Site-ul de internet al firmei Herzfeld & Rubin o prezenta până recent pe sora primului ministru Adrian Năstase, Dana Barb, ca pe o “redutabilă economistă” ce face parte din rândurile staff-ului firmei, ca directoare. Mark Meyer, fiind şi unul dintre cei doi evrei americani care monitorizează şi dirijează România de la cel mai înalt nivel, s-a ocupat de organizarea vizitei în S.U.A. a preşedintelui Ion Iliescu în anul 2001.
A funcţionat la Palatul Cotroceni, pe lângă preşedintele Emil Constantinescu drept consilier, într-o perioadă când preşedinţia României era copleşită de evrei. Şefa consilierilor prezidenţiali era evreica Zoe Petre, iar uşa palatului prezidenţial era permanent deschisă evreilor Tom Lantoş şi Alfred Moses. Chiar despre Emil Constantinescu, originar din Basarabia, în “Jurnalul” Ronei Hartner (presupusa amantă evreică a preşedintelui) s-a scris că tatăl său, care l-a abandonat împreună cu mama sa, era un evreu rus beţivan. Când a contrazis punctual conţinutul pseudo-Jurnalului Hartner, Constantinescu, în mod ciudat, nu a contrazis şi acest aspect. Mark Meyer a continuat să fie consilier prezidenţial şi pe lângă preşedintele Ion lliescu.
De fapt, Meyer s-a ocupat de România de pe vremea lui Ceauşescu, iar în anii din urmă a condus aşa-zisa Cameră de Comerţ Româno-Americană, care este ceva între agenţie sub acoperire a C.I.A. pentru promovarea intereselor evreilor americani şi interfaţă a afacerilor S.U.A. în România. Organizaţia este creată la Bucureşti din 1993, chiar cu sprijinul lui Ion Iliescu şi, alături de Meyer, ea îl are la conducere pe evreul Elias Wexler, originar tot din România, acelaşi care deţine postul de televiziune din New York, Romanian Voice şi care, plătit tot de români, retransmite programe ale Televiziunii Române, beneficiind de un contract extrem de benefic semnat cu TVR-ul încă din al doilea mandat de preşedinte al lui Ion Iliescu.
Pentru a da culoare vizitei din anul 2001 a preşedintelui Iliescu în S.U.A., Mark Meyer s-a gândit să îi organizeze acestuia o festivitate de premiere, şi neavând altceva mai la îndemână, a scos din pălărie medalia Distinguished Leadership Award conferită de… Camera de Comerţ Româno-Americană, adică de el însuşi. De fapt, Meyer a fost maestru de ceremonii al întregii vizite oficiale în Statele Unite ale Americii.
Evenimentul premierii lui Ion Iliescu s-a petrecut la 20 septembrie 2001 printr-un dineu festiv la hotelul newyorkez New York Palace, eveniment prezidat de cei trei evrei: Mark Meyer, Herbert Rubin şi Elias Wexler, “ca recunoaştere pentru cei 11 ani de conducere excepţională pe plan politic şi dezvoltare economică a României”. Organizarea dineului a fost aproape exclusiv evreiască: Mark Meyer, ex-ambasadorul Alfred Moses, Meir Rosenne, Herbert Rubin, Armand Scala, Richard Schifter, Rabbi Arthur Schneier, Elias Wexler etc.
Iată cum relata faptele cotidianul România Liberă din 5.11.2001: “Scandalul premierii lui Ion Iliescu de către Camera de Comerţ Româno-Americană continuă. Culmea absurdului: Ion Iliescu este premiat de către chiar consilierul său, Mark Meyer… S-a stabilit data chiolhanului de la New York în cinstea lui Iliescu. Lui Mark Meyer i s-au căutat rădăcini româneşti pentru a fi pus de regimul Iliescu în fruntea comunităţii româneşti din Statele Unite. Comunitatea românească s-a unit împotriva lui Ion Iliescu. Pentru chiolhanul în cinstea lui Ion Iliescu, Mark Meyer strânge mari sume de bani. Şi-a găsit şi sponsori. Două companii au sponsorizat cu câte 25.000 de dolari reuniunea, iar preţurile pentru invitaţi sunt împărţite în funcţie de locul în sală. La orice restaurant de clasă din Manhattan, un tacâm costă cca. 150 de dolari. Organizatorii se aleg şi cu un important profit, căci numai din sponsorizările celor două companii, la o participare de 100 de persoane, rămâne un beneficiu de 10.000 de dolari. Iar dacă mai calculăm şi costul unui tacâm, în medie 250 de dolari (cei care stau la masă mai aproape de Iliescu plătesc mai mult), reiese că afacerea Premiu pentru Iliescu este chiar profitabilă. “Un mic “ghişeft”, am adăuga noi, pe lângă marile afaceri ce le derulează Meyer cu România, în favoarea coreligionarilor sau cosangvinilor săi.
Toată mascarada acestei vizite aranjate de evrei pentru Iliescu a stârnit vii proteste din partea comunităţii româno-americane la New-York, îndeosebi din partea lui Marius Badea, editorul celui mai răspândit ziar românesc din California, Meridianul Românesc. Făcând parte din staff-ul electoral al preşedintelui S.U.A., George Jr. Bush, Marius Badea s-a adresat secretarului de stat Colin Power şi mai multor congresmani americani protestând asupra felului în care i se construieşte neîncetat lui Ion Iliescu o falsă imagine pozitivă la Washington de către aceleaşi persoane neavenite din anturajul sau, precum Alfred Moses, care i-a mai organizat în 2000 lui Iliescu o vizită în S.U.A., şi care, ca ambasador al Statelor Unite la Bucureşti, a colaborat activ cu regimurile Ceauşescu şi Iliescu. În treacăt fie spus, Alfred Moses a ştiut, de fapt, să îşi folosească poziţia pentru a favoriza afacerile evreilor în România.
Însăşi conducerea Organizaţiei Comunităţii Româno-Americane (CORA) este acaparată în bună măsură de evreii originari din România, deşi arhiepiscopul Nathaniel o reprezintă oficial. Cităm din scrisoarea lui Marius Badea către arhiepiscop: “Cu mare mândrie, românii americani au citit scrisoarea dumneavoastră de protest împotriva acestui eveniment [decernarea distincţiei din partea lui Mark Meyer către Ion Iliescu], care a fost publicată în ziarul nostru. Din păcate, cu această ocazie, a ieşit la iveală o mare problemă în cadrul organizaţiei româno-americane, CORA, organizaţie pe care, cu mare onoare, o conduceţi ca chairman. Acţiunea Camerei de Comerţ Româno-Americane a fost organizată de domnii Mark Meyer, chairman al acesteia, şi Armand Scala, vicepreşedinte al acesteia, în acelaşi timp, dl. Armand Scala este preşedinte CORA, iar dl. Mark Meyer este vicepreşedinte CORA. Prezenţa domnilor Armand Scala şi Mark Meyer în conducerea a doua organizaţii fundamental diferite şi atitudinea dânşilor faţă de durerea sufletească a românilor creează un mare conflict de interese. Prea Sfinţia Voastră, credem că a sosit timpul să cereţi ca domnii Armand Scala şi Mark Meyer să-şi dea demisia din CORA şi o noua conducere să fie aleasă în mod democratic”. (Articolul românului american demonstrează că războiul nevăzut dintre români şi evrei se duce şi în afara hotarelor ţării, deoarece evreii încearcă pretutindeni să se substituie românilor, să se plaseze la conducerea organizaţiilor acestora şi să le blocheze interesele legitime.)
Mark Meyer este, alături de alţi evrei, şi în spatele afacerii cunoscute ca “Invest România Forum”. Deşi principal iniţiator al acţiunii, prin firma Hertzfeld & Rubin, este Meyer, pentru publicul românesc iniţiativa aparţine unui grup mai larg, chipurile chiar autorităţilor române în căutare de investitori americani. Forumul, organizat în 1997 în S.U.A. sub genericul “Economia românească: Afaceri de ocazie pentru Oamenii de Afaceri Americani” (Romanian Economy: Emerging Deals for American Business People), trimisese invitaţii companiilor americane evreieşti, şi nu numai, să profite din plin de ocazia de a cumpăra ieftin întreprinderile româneşti. Organizatorii secreţi (Herzfield & Rubin, adică Mark Meyer, şi USAID Midivest Bussines Center, adică C.I.A.), al căror plan de preluare a economiei româneşti necesita fonduri, pentru a fi convingători s-au gândit să expună, ca garanţi, responsabilii economici din România, aşa că au fost plimbaţi de la Bucureşti la Chicago reprezentanţi ai guvernului român, preşedinţi şi directori executivi ai celor mai influente Bănci şi fonduri mutuale din România, directori din toată economia românească. Mesajul real: Economia României chiar se predă, prada vă aparţine, puteţi să vă exercitaţi dreptul în preferinţă, putem aranja privatizările! Cel mai convingător s-a străduit să fie Mircea Geoană, ambasador al României în S.U.A. la acea dată. Geoană a făcut parte dintre studenţii privilegiaţi de înalţii ofiţeri ai fostei Securităţi. Astfel, generalul Pacepa, pe vremea când era şef adjunct al spionajului românesc (D.I.E.), a avizat favorabil numele lui Mircea Geoană, fiu al generalului Geoană, pentru a pleca la studii în S.U.A. în rândurile “ambasadorilor prieteniei” româno-americane. După ce Pacepa a dezertat, a trecut în solda C.I.A., iar după 1990 a reluat legăturile cu mai tânărul Mircea Geoană.
Desfăşurat la Hotelul Hilton&Towers din Chicago, în perioada 29.09 – 3.10.1997, “Forumul” scotea practic economia României la mezat în faţa unor mari bănci americane evreieşti: Chase Manhattan Bank, Smith Barney Europe, First Chicago Bank, Mercantile Stock Exchange, Global Securities USA Inc, Executives Club of Chicago, bănci care se află în spatele firmelor “investitoare”.
În perioada 30.03 – 3.04.1998, în S.U.A., acţiunea (“Forumul”) s-a repetat spre a fi oferite afaceri în România la “peste 200 de mari companii americane” în “domeniile bancar şi al pieţei de capital, industrie uşoară, agricultură şi industrie alimentară, industrie constructoare de maşini, metalurgică, chimică şi petrochimică, materiale de construcţii, electronică, telecomunicaţii, infrastructură etc.” (adică tot!). De această dată, organizatorul anunţat era chiar de la vârful finanţelor americane evreieşti, Amroinvest Inc (a baronilor finanţelor mondiale, familia evreilor Rothschild), dar în “comitetul de iniţiativă” mai găsim, la calibru apropiat, şi Citibank (reprezentată de preşedintele şi vicepreşedintele evrei David Garner şi Janet Heckman), dar şi Dana Barb (sora politicianului român Adrian Năstase) ca manager general pentru România al firmei Herzfield & Rubin, deci Mark Meyer. Firma Amoco Corporation, participantă la “Forum”, a preluat ulterior industria aluminiului din România.
Ascensiunea profesională a lui Mark Mayer a avut loc după 1991, când era un obscur avocat evreu american la firma Hall and Dickler. Marele capital curat american declara că nu are nevoie ca Mayer şi firma evreiască de avocatură din care făcea parte (Kent, Lawer, Dickler & Friedman) să-i reprezinte interesele în România, dar el a fost impus acestora chiar de către guvernanţi români, deoarece îl preferau.

Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România (II): Alexandru Bittner
joi, 22 martie 2012

Alexandru Bittner: “Om de afaceri”, agent israelian cu penetrare la toate nivelele statului român; conform dezvăluirilor din “Armaghedon II” a “finanţat” întotdeauna familia primului-ministru Adrian Năstase:

“Încă de la începutul anilor ’90 o puternica prietenie leagă familia Năstase de controversatul om de afaceri Alexandru Bittner. Această prietenie s-a materializat într-o serie de afaceri derulate de către acesta din urmă şi intermediate de d-na Năstase şi de dl. Sorin Teşu, omul de încredere al familiei Năstase, şef de Cabinet al primului-ministru Năstase. Alexandru Bittner a afirmat în mai multe rânduri că, în perioada 1997-2000 a finanţat periodic familia Năstase cu sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 de dolari, sume transmise fie direct d-nei Năstase, fie prin intermediul lui Sorin Teşu. În prezent, firme aparţinând lui Alexandru Bittner desfăşoară afaceri cu diverse regii sau societăţi cu capital de stat, cum sunt: Petrom şi R.A.P.P.S. [regia protocolului de stat], afaceri mijlocite şi de a căror bună desfăşurare se ocupă Sorin Teşu.” Vila şi ferma lui Bittner de la Măneciu este relativ apropiată de vila şi ferma familiei Năstase de la Cornii. Pe ambii boşi îi legă “pasiunea” pentru creştearea păsărilor (şi producţia de ouă), motiv să-şi facă vizite reciproce. În noiembrie 2002, un partid de opoziţie a lansat public întrebarea (lăsată fără replică): “Este adevărat că Alexandu Bittner a fost desemnat să se ocupe de şpaga de 30.000.000 de dolari care ar rezulta din înzestrarea cu computere a Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a şcolilor din România? În urmă cu doi ani au fost date în vileag şmecheriile lui Dan Fischer, Cătălin Harnagea şi Dorin Marian, care încercau să devină intermediari ai unui puternic consorţiu englez, în tentativa acestuia de a obţine un credit garantat României de 400.000.000 de dolari. Între timp, regimul politic s-a schimbat, dar nu şi Dan Fischer, căruia i s-a impus colaborarea cu Al. Bittner, ca să repună pe picioare afacerea, deşi englezii ar putea trata direct cu MEC. Comisionul de 30.000.000 de dolari ar urma să fie împărţit între Dana Năstase (prietena de casă a lui Bittner, care i-a pus o vilă la dispoziţie, la Măneciu-Pământeni), cei doi evrei (Fischer şi Bittner) şi Dan Nica.”

Alexandru Bittner este şi proprietar al postului de televiziune PrimaTV, condus de colaboratorul său Cristian Burci. Prieten, pe rând, cu mai toţi şefii serviciilor secrete româneşti, datorită cochetării acestora cu Mossad-ul. În septembrie 2000, Bittner a apărut la ştirile de la PrimaTV, post de televiziune al cărei proprietar ar fi împreună cu un alt israelian, Dan Fischer, pentru a-l denunţa de abuz în funcţie pe prietenul său de până atunci, Cătălin Harnagea, la acea vreme şeful spionajului românesc (Serviciul de Informaţii Externe) şi tovarăş de afaceri (de fapt şi Harnagea fusese în solda sa), cu care tocmai se certase. Aceleaşi acuze le aducea şi lui Dorin Marian, la acea vreme consilier prezidenţial şi eminenţă cenuşie a serviciilor secrete româneşti pe care le coordona de la Palatul Cotroceni.
Bittner a mai afirmat pe post că articolul apărut în presa cotidiană, în care numele lui este amintit lângă cel al directorului adjunct al S.R.I., Mircea Gheordunescu, ca fiind implicat într-o afacere de deturnare a 300 de milioane de dolari, este o poliţă plătită lui de către Harnagea pentru că nu-i cedează celuilalt asociat israelian de la Prima TV, Dan Fischer, importantul pachet de acţiuni ce îl deţine la acest post de televiziune.
Victima acestei răfuieli a fost “logodnica” şefului S.I.E. Cătălin Harnagea, domnişoara Mărgărita Geică, concediată de la conducerea redacţiei de Ştiri de la PrimaTV. Pe postul de televiziune, în direct, Alexandru Bittner anunţa infatuat că supărarea cu Harnagea (S.I.E.) se datorează faptului că el (Bittner) este prieten şi mai apropiat de şefii contraspionajului românesc (directorii S.R.I. Mircea Gheordunescu şi Costin Georgescu), încercând astfel mimarea sau chiar declanşarea unui conflict între serviciile secrete romaneşti.
De fapt, prin ieşirea sa, Bittner îşi acuza proprii colaboratori de până atunci:

“Domnii Dorin Marian şi Cătălin Harnagea încearcă să-mi forţeze mâna să vând acel procent unui alt acţionar, Dan Fischer [fost Frâncu]. Concret, joia trecută am asistat la deschiderea unei cârciumi în Bucureşti, local care aparţine unui prieten al celor doi (Restaurantul President). În local am stat trei ore, la o masă, alături de Cătălin Harnagea, care a tot încercat să mă determine să-mi vând procentul deţinut la postul acesta de televiziune”.

Alex Bittner mai deţine indirect parcările auto DALI din Bucureşti, cunoscute de taximetrişti ca fiind ale fostului primar al capitalei Crin Halaicu. În fapt aceştia doi au fost în trecut parteneri de afaceri. Deţinând firma DALI, Bittner a monopolizat practic parcările din Bucureşti.
Ocupaţia la vedere în România a lui Bittner, de “carte de vizită”, este aceea de director al Hotelului Minerva din Bucureşti, deţinut de firma israeliană E.W.T.R. (agenţie de turism internaţional), aflată în plină campanie de preluare de proprietăţi din România. La parterul hotelului se află un renumit restaurant chinezesc, aceasta fiind specialitatea soţiei afaceristului evreu, chinezoiacă de cetăţenie americană Sherr Bittner. Chinezoica Bittner s-a asociat cu fostul primar general al capitalei Crin Halaicu şi în afaceri imobiliare (firma A.G. Imobiliara S.A.). Restaurantul chinezesc din str. Amzei, Dragon House, îi aparţine lui Bittner şi funcţionează chiar vizavi de fostul sediu al firmei MegaVision al cărui proprietar era chiar prietenul său Dan Adamescu.
Prin firma Lipsca s.r.l., Bittner a cumpărat aproape toate magazinele “Alimentara” din Bucureşti de la Delfincom s.a. (fosta întreprindere Alimentara), cu sprijinul deloc dezinteresat al funcţionarilor statului, desfiinţând obiectul de activitate al acestora şi apoi subînchiriindu-le. Multe dintre ele funcţionează acum ca magazine de haine second-hand, aşa cum este cazul fostei Alimentara din Piaţa Iancului. Prin intermediul aceleiaşi firme Bittner a preluat întreprinderile de industrie uşoară Textila din Bucureşti.
Prin firma Lipsca 2000 s.r.l., cu concursul abuziv şi ilegal al reprezentantului statului român asupra proprietăţilor hoteliere de la Poiana Braşov (Jean Babonea, acelaşi care l-a ajutat şi ca director general la Delfincom s.a.) a dobândit proprietăţi hoteliere.

Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România (III): Ronald Lauder
http://cornelsabou.blogspot.ro/2012/03/personajele-cheie-ale-afacerilor_23.html
vineri, 23 martie 2012
Ronald Lauder: Magnat evreu american. Sionist. Fost ambasador al S.U.A. (în timpul administraţiei Reagan) în Austria, placă turnantă a spionajului european, a funcţionat şi ca secretar de stat al apărării pentru afaceri N.A.T.O. Preşedinte al Consiliului Organizaţiilor Evreieşti Americane, al “Comitetului Public Internaţional” al Organizaţiei Mondiale a Restituţiei Evreieşti şi trezorier al Congresului Mondial Evreiesc.
Susţinut în “investiţiile” din România de senatorul evreu american Tom Lantoş, care i-a făcut lobby pe lângă cele mai înalte autorităţi române. Lauder deţine, indirect, trustul Media Pro, respectiv posturile de televiziune ProTV şi Acasă din România, postul de radio ProFM şi câteva ziare. Ambiţia sa este ca prin postul ProTV să controleze opinia publică românească pe linia sionisto-americană, tansformându-l într-o rafinată “maşină de propagandă”. În acest sens, cea mai reprezentativă emisiune a acestui post tv, numită “Profeţii despre trecut”, este realizată în fiecare duminică de către evreul Silviu Brucan (Saul Brukner), în scopul manipulării conştiinţei publice sau chiar a deciziei politice guvernamentale. De exemplu, atunci când, în anul 2002, sionismul a dorit să îl propulseze pe masonul evreu Adrian Severin în fruntea statului român ca… vice-premier, “profesorul” Brucan a afirmat pe post că Adrian Năstase ar avea nevoie de acest ajutor în fruntea statului.
Trustul de presă Media Pro, înregistrează la ora actuală datorii faţă de bugetul statului român de peste 1.500 miliarde lei (peste 45 milioane de dolari), taxe neachitate pe parcursul a mai multor guvernări, toţi guvernanţii români tratând cu maximă obedienţă acţionariatul evreu al firmei. Se pare că guvernul Năstase pregăteşte în mare taină ştergerea datoriilor trustului lui Lauder şi preluarea la datoria publică internă a datoriilor Media Pro. La data de 27 decembrie 2001, în “pauza” şedinţei guvernului român, secretarul general al guvernului (Şerban Mihăilescu, zis şi Michi Şpagă) i-a reamintit ministrului de finanţe, Mihai Tănăsescu, că trebuie să proiecteze eşalonarea datoriilor societăţilor de televiziune. Acesta i-a răspuns secretarului guvernului că s-a pregătit şi că, în chiar dimineaţa acelei zile, a discutat cu conducerea de la Media Pro (Adrian Sârbu), aşa că în 2002 urmează ca guvernul să aprobe eşalonarea datoriilor acesteia, precum şi ştergerea penalităţilor trustului.
“Adrian Năstase şi Ronald Lauder au negociat, la New York, datoria Media Pro” titra apoi ziarul Bursa din 5 februarie 2002, următoarea ştire: “Eforturile lui Adrian Sârbu [preşedintele român al postului ProTV] pe lângă autorităţile de la Bucureşti ca să obţină reeşalonarea datoriilor fabuloase ale Media Pro par să aibă nevoie de sprijinul partenerului [!, a se citi patronul] său american. Astfel, Ronald Lauder, acţionarul majoritar la companiei Central European Media Enterprises, ce deţine controlul asupra Media Pro International, s-a întâlnit cu premierul Adrian Năstase, în luxosul Hotel Waldorf Astoria din New York, unde primul-ministru participa la lucrările Forumului Economic Mondial. Întrucât presa nu a participat la acesta întâlnire, putem crede că «investitorul american» i-a povestit premierului nostru cât de rentabile i-ar fi afacerile din România, dacă nu l-ar pune în situaţia penibilă, proprie celorlaţi investitori, de a-şi plăti datoriile către Statul Român, în conjunctura unei campanii internaţionale de luptă împotriva corupţiei. În condiţiile investigării afacerilor Media Pro de către autorităţile americane de supraveghere a pieţei de capital, rămâne de văzut cum va reacţiona premierul român la «discuţiile» cu magnatul american, moştenitor al unei averi clădite pe parfumuri”.
Este vorba de parfumurile Estée Lauder, o astfel de parfumerie a fost deschisă, în 1997, pe Calea Victoriei în Bucureşti (vis-â-vis de Hotelul Bucureşti).
Numirea şi menţinerea lui Adrian Sârbu în fruntea afacerii din România nu a fost întâmplătoare. Căsătoria acestuia cu ex-modelul Janine a fost năşită de Mircea Geoană, fost ambasador al S.U.A. şi actualmente ministru de externe. Cumnatul lui Geoană, Ionuţ Costea, a funcţionat ca secretar de stat la Ministerului de Externe, 1997-2000, ceea ce explică reeşalonările din anii trecuţi a datoriilor trustului. Altă necesară apropiere: ministrul Cultelor şi Culturii din “guvernul Năstase”, filo-sionistul Răzvan Theodorescu, se află pe statul de plată al unei instituţii de învăţământ privat a trustului.
Oficialul american Tom Wincek a acordat ziarului Bursa (din 13 dec.2001) interviul titrat “Ronald Lauder, suspectat de corupţie în scandalul Media Pro”, din care cităm:

“Companiile publice tranzacţionale la New York Stock Exchange şi Nasdaq sunt riguros supravegheate de Securities and Exchange Commission, după legi stricte, fiind obligate să asigure transparenţă şi deplină informare a investiţiilor sub ameninţarea penalităţilor legale, care să asigure încrederea publicului în pieţe. Întrucât Central European Media Enterprises Ltd nu a dezvăluit, în rapoartele sale publice, datoriile pe care le are la statul român, apare că a violat legea americană. Şi dacă această încălcare de lege este adevărată, atunci cazul poate fi considerat o fraudă majoră, iar într-un sens american este corupţie… atunci guvernul american şi guvernul român au obligaţia să rezolve această fraudă, ca să protejeze integritatea principiilor O.E.C.D.”.

În acest sens, ambasadorului S.U.A. la Bucureşti îi este adresată o scrisoare deschisă de către liderul opoziţiei naţionaliste române, apel rămas fără răspuns.
Ziarul Bursa revine:
“Cu toată campania internaţională împotriva terorismului şi a corupţiei, declanşată de preşedintele american George Bush, ambasadorul Michael Guest se «sfieşte» să murmure măcar vreun sunet despre «scandalul Media Pro» – unul dintre cele mai proeminente cazuri de corupţie din România, în care o companie americană a antrenat o bună parte din administraţia ţării. Atitudinea «rezervată» a ambasadorului nu s-a modificat nici măcar după vizita secretarului de stat american Colin Powell, cel care, cu două luni în urmă, ceruse tuturor ambasadorilor americani să acorde prioritate combaterii corupţiei în statele unde au fost trimişi… Faptul că actualul ambasador Michael Guest a fost coleg în Casa Albă, ca funcţionar guvernamental, cu domnul Ronald Lauder, nu poate fi o explicaţie validă a pasivităţii sale în scandalul «Media Pro»… aceste înlesniri reprezintă un cadou făcut pe spinarea poporului român înfometat, multimilionarului american [evreu] Ronald Lauder şi românilor care s-au asociat cu el în Media Pro, despre care nu se poate spune că o duc prea rău cu banii. Iar emisiunile greţoase, difuzate recent de Pro TV, prin care se tentează manipularea opiniei publice în favoarea premierului Adrian Năstase şi a unor membrii ai cabinetului său, reprezintă penibila răsplată primită de guvern în schimbul generozităţii sale”
Înclinaţia evreilor pentru posturi de televiziune româneşti este dovedită şi de cazurile posturilor Tele7ABC (a evreului Fredy Robinson), PrimaTV (a evreilor Alex Bittner şi Dan Fischer) sau B1 (unde coacţionar este evreul Elan Schwartzenberg).
Despre televiziunea B1, publicul crede că ea aparţine fraţilor magnaţi Păunescu. Dar oare ce se ştie despre dl. George Păunescu cu adevărat? Cu rezerva necesară vom reproduce un text, care ni-l prezintă pe acesta ca agent sionist al B nai B rith. Domnul Marius Sprînceană (director al ziarului Zum-Ziarul românesc, publicaţie în opoziţie cu revista Zum), replicând unui săptămânal românesc, ce a reprodus imagini din revista “americană” Zum, editat de Cristina Sprînceană (în care apar Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase şi preşedintele Ion Iliescu), trimite de la New York următorul mesaj:
“D-na Cristina Sprînceană, conduce ziarul Zum, care se distribuie gratuit în S.U.A…. Ziarul Zum a fost şi continuă să fie sponsorizat de George Păunescu, care a sponsorizat şi deschiderea postului Dada TV din New York, post care susţine activ candidatura la preşedenţia României, în 2004, a premierului Adrian Năstase… D-na Cristina Sprînceană este manager al conturilor bancarea din S.U.A. ale d-lui George Păunescu, şi tot dânsa i-a facilitat d-lui George Păunescu să ajungă informatorul oficial al Anti Defamation League din România. Între d-na Cristina Sprinceană şi dl. George Păunescu a existat o lungă şi romantică legătură extra-conjugală, motiv pentru care am şi divorţat de ea… La venirea în New York, din Israel, a d-nei Cristina Sprînceană, un alt bun prieten al dvs. a întâmpinat-o la aeroport şi a ajutat-o să înceapă viaţa în S.U.A.”. Dar Anti Defamation League este un virulent serviciu secret sionist, in slujba B’nai B’rith.
Alte televiziuni româneşti sunt penetrate de agenţi mondialişti sau sionişti, în general evrei (postul naţional oficial de televiziune este controlat 80-90%; evreica Monica Zvirjinschi este directoare a TVR Internaţional, iar la TVR, realizatoare este Eugenia Vodă, noră a evreului Oliver Lustig). Mai recent s-a declanşat şi o campanie de acaparare a presei scrise. Este cazul ziarului Libertatea, preluat de grupul evreiesc Ringier, sau al ziarului Evenimentul Zilei, preluat contra 450.000 de dolari de la Cornel Nistorescu de către concernul “german” evreiesc Bertelsmann. În celelalte cotidiane importante româneşti există oameni de încredere ai evreilor sau în solda secretă a acestora

Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România (IV): Mark Rich, Stephan Lowy şi Hugo Weinstein
http://cornelsabou.blogspot.ro/2012/03/personajele-cheie-ale-afacerilor_24.html
sâmbătă, 24 martie 2012
Mark Rich: Magnat evreu cu cetăţenie americană şi israeliană. Escroc şi evazionist de talie mondială. Face parte din cartelul ocult Rothschild-Soros. A fraudat bugetul S.U.A., apoi a fugit şi s-a stabilit în Elveţia. Colaborator apropiat al servicului israelian de spionaj, Mossad. S-a aflat în spatele tentativei de privatizare frauduloasă a Hotelului Athence Palace din Bucureşti (ajutat de directorul Ioniţă, acelaşi care i-a ajutat pe israelienii ce au pus mâna pe Hotelul Bucureşti să blocheze procesul de la Curtea Supremă de Justiţie privind anularea privatizării). Prin reprezentanţii săi clandestini din România, controlează 50% din afacerile petroliere, fiind preocupat şi de privatizarea companiei Petrom. În afară de petrolul românesc, Mark Rich vrea şi aurul. Şi cum unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur şi argint din lume se află la Roşia Montană, în Transilvania (cel mai mare din Europa: peste 300 de tone de aur pur şi peste 1.600 de tone de argint pur), a demarat preluarea exploatării prin firma “canadiană” Gold Corporation, companie 80% acţionariat pestriţ pe care îl controlează însă Rich. “Vă întrebaţi cum de rezistă afacerea de la Roşia Montană reacţiilor disperate ale ecologiştilor? – scria Academia Catavencu în 13 august 2002.
De ce se poate pregăti netulburat procesul de defrişare a unei localităţi, dimpreună cu resusele de existenţă pe termen lung pentru o exploatare intensivă din care nici măcar statul român nu câştigă aproape nimic? Păi, ce-aţi zice dacă aţi afla că între cei interesaţi de scobârlirea aurului de sub gospodăriile românilor este un cetăţean pe nume Mark Rich?”. Cu începere din anul 2006, zăcământul exploatat multimilenar de la Roşia Montana urmează a fi epuizat de către Gold Corporation Ltd în 15 ani, statului român revenindu-i din această exploatare 2%. Preşedintele companiei străine, tot un evreu, trasfug din România acum 20 de ani, pe nume V. Frank Timiş, e acuzat pe Internet că a fost condamnat de două ori în Australia, în 1990 şi 1994, pentru trafic de droguri. Frank Timiş Foundation, împreună cu firma Tender S.A., au sponsorizat în anul 2002 întâlnirea de la Snagov a serviciilor secrete din ţările NATO şi candidate. Evenimentul a prilejuit noi afaceri frauduloase. Willhem Matser, evreu olandez, consilier special pentru Europa centrală şi de est al secretarului general al NATO, aranjează cu Ovidiu Tender (deasemenea implicat în afacerea Roşia Montană) spălarea a 200 milioane de dolari din Bogota, Columbia, rezultaţi din traficul de droguri, cu care Tender să cumpere societatea Petrom S.A. Matser este în prezent arestat în Olanda.

Stephan Lowy & Hugo Weinstein

Stephan Lowy: Magnat, membru al mafiei evreieşti canadiano-americane, stabilit din 1970 în Elveţia, în anii ’90 a joncţionat cu afacerile lui Mark Rich, fiind creierul afacerilor acestuia pentru România.
Evreu polonez născut la Lemberg, în Galiţia. Tatăl său a participat la celebra răscoală sionistă de la Varşovia. Tânărul Lowy, în 1948, se îmbarcă, traversează oceanul şi se stabileşte în Canada, la Montreal, unde îşi schimbă numele în Steven Low şi obţine cetăţenia canadiană. Primii săi protectori au fost familia Singer şi Samuel Bronfman, regele whiskiul-ui, care şi-a construit averea pe timpul profibiţiei, prin transportul ilegal de alcool între Statele Unite şi Canada. Prima sa dezvoltare a fost o fabrică în statul Ontario, la numai 23 de ani. Prima firmă, Steven Low & Co Ltd. a înfiinţat-o pe baza relaţiilor de afaceri cu evreul polonez John Pullman, care era unul dintre cei mai mari finanţatori ai crimei organizate din America. Pullman îşi începuse cariera ca simplu membru în cadrul sindicatului crimei de pe Coasta de est, înfiinţată de Lucky Luciano, care era sub tutela şi mână dreaptă a legendarului şef mafiot evreu Meyer Lansky, rivalul lui Al Capone în acea vreme (dealtfel, contabilul şi trezorierul lui Al Capone a fost unul dintre cei mai mari infractori evrei, anume Jacob Guzik, poreclit “Deget uleios”). Ca şef al Koscher Nostra, organizaţie mafiotă evreiască similară celei italiene Cosa Nostra din New York, Meyer Lansky a înfiinţat metoda larg folosită azi, a “spălării banilor” (al cărei principiu constă în investirea parţială a banilor, obţinuţi ilegal, în antreprize economice legale). Poate din acest motiv, Lansky a creat un imperiu al jocurilor de noroc.
Mafia evreiască a ocupat întotdeauna primul loc în comerţul cu “carne vie” (prostituţia), din Europa până în America Latină. Atât în organizare, cât şi în violenţă mafioţii evrei din America au ocupat primul loc. Aceasta era lumea lui Lowy. Figură legendară, Arnold Rothstein era recunoscut chiar şi de către mafia italiană drept “Creierul”. El era cel ce aducea marile afaceri şi protecţia politică. Figura lui a fost imortalizată de romancieri, dar şi în ecranizările hollywoodiene (el este Herman Roth din filmul Naşul III, de F.F. Copola). O altă figură puternică a lumii interlope, a fost L.P.Buchalter, alias “Judecătorul”. Considerat de către F.B.I. drept “cel mai periculos infractor din Statele Unite”, el a contribuit la organizarea Sindicatului Crimei, fiind cel care a comandat asasinarea altor şefi mafioţi. Analiştii consideră că mafia evreiască (Koscher Nostra), spre deosebire de mafia siciliana, nu a fost generată ca reacţie la condiţiile sociale precare.
Ascensiunea lui Stephan Lowy (Steven Low) l-a sfârşitul anilor ’50 s-a datorat Koscher Nostra şi penetrării cercurilor politice înalte. Totodată, el colabora interesat cu C.I.A. sau K.G.B. În 1960 a intrat în afaceri miniere (cupru, aur sau uraniu), preluând chiar o companie (Latin American Mines Ltd.), asupra căreia a lansat zvonuri fraudulaose de creştere, a speculat-o la bursă, s-a îmbogăţit, în cursul unei nopţi a anului 1970, datorită mulţimii de tranzacţii frauduloase, Lowy a fost nevoit să părăsească Canada, lăsând în urmă soţia şi cei trei copii şi stabilindu-se în Elveţia. I-a mers bine până când Canada sare în aer în urma unui mare scandal privind frauda bursei (afacerea Aquablast) în urma căreia majoritatea brokerilor europeni şi-au pierdut averile, iar o parte din tovarăşii lui Lowy din Koscher Nostra au fost arestaţi, în frunte cu Pullman.
Din anii ’70 demarează afaceri petroliere prin firma sa Atlas Oil Comp. Ltd., cu sediul la Londra. Prin intermediul acestei firme a încălcat embargoul internaţional asupra Israelului, alimentându-l cu petrol. La mijlocul anilor ’70 el era creierul unei afaceri ilegale în care apar implicate firme româneşti de stat contolate de Securitate, cunoscuta “Afacere Lucona” (scufundarea unei “fabrici de uraniu” de provenienţă românească, cu tot cu vasul ce o transporta, în vederea încasării unei uriaşe asigurări). Dinspre partea română, Lowy a reuşit să-şi asigure şi complicitate naivă a fratelui lui Nicolae Ceauşescu, Marin Ceauşescu, care locuia în Austria şi era şeful misiunii comerciale româneşti la Viena, dar adevăratul mânuitor de la Bucureşti era tot un evreu, Hugo Weinstein, alias Rebstein, poreclit Bebe, colonel de Securitate se pare, care conducea întreprinderea de comerţ exterior Chimika, şi care la rândul ei avea o sucursală în cunoscuta întreprindere românească a Securităţii, I.C.E. Dunărea. Acest Hugo Weinstein apărea în multe poziţii cheie, ca reprezentant al României: reprezentant al Camerei de Comerţ din România socialistă (mai precis al Oficiului de reprezentare şi comisioane al Camerei, celebrul Oficiu Argus), sau reprezentant al Uzinexportimport, ce deţinea monopolul exportului şi importului României în domeniul maşinilor de construcţii. Când fostul avocat al ambasadei Austriei la Bucureşti, avocatul C. Vişinescu, este audiat ca martor, la Viena, în mai 1990, în procesul penal privind afacerea “Lucona”, preşedintele instanţei îl întreabă: “După părerea dvs., domnul Weinstein este român? da sau nu?”, iar acesta răspunde: “Este greu de spus. El este evreu.” La acea dată Bebe Weinstein tocmai părăsise închisorile româneşti, unde se afla pentru o ispravă pe care regimul socialist al lui Ceauşescu nu i-a putut-o totuşi trece cu vederea.
Prin firma socialistă de stat Chimika, Hugo Weinstein a preluat 4.000 de tone de deşeuri toxice din occident pe care le-a depozitat ilegal în oraşul Sulina, încasând în schimb 2 milioane de dolari în contul unei “sucursale” a Chimika, firma off-shore International Enterprise Kimika Lichtenstein. Din Delta Dunării reziduurile toxice au ajuns în Marea Neagră, dar catastrofa ecologică a fost descoperită şi denunţată public de către Greenpeace, în anul 1988. În 1989 au fost arestate şase persoane vinovate în frunte cu Weinstein, acesta fiind chiar condamnat la 18 ani de închisoare. A fost eliberat după numai trei luni de arest, deoarece regimul socialist a fost răsturnat în acelaşi an. Pozând în victimă politică a fostului regim dictatorial, în 1990, pentru o vreme, s-a cazat la Hotel Flora din Bucureşti, apoi a dispărut din vizorul public, părăsind probabil România. Chiar din acel an însă, timp de doi-trei ani, România a fost invadată de substanţe toxice reziduale, introduse sub masca unor importuri de materiale chimice, pe modelul patentat deja de asociatul lui Lowy, Bebe Weinstein.
Până în prezent s-au aflat puţine lucruri privind dedesubturile afacerii Roşia Montana. Se ştie că în spatele firmei “canadiene” Gold Corporation se ascunde un acţionariat pestriţ, pus la dispoziţie de Lowy lui Mark Rich, magnatul evreu susţinând financiar, de fapt, întreaga afacere. Acest rol l-a avut “canadianul” Lowy şi în afacerea Lucona, băgându-i în faţă pe Erwin Egger şi Greta Fischer, ca oameni de paie, reprezentanţi ai firmei Zapata (Firma Zapata AC era “o firmă de căsuţă poştală” înregistrată în Elveţia, cu acţionariat secret. Nici chiar poliţia şi procuratura austriece nu au avut vreun succes în ancheta lor. Greta Fischer, consilier administrator al firmei, răspundea stereotip: “Firma Zapata AG are acte de proprietate, în funcţia de custode nu sunt obligată să dau nici o informaţie legată de numele acţionarilor”. De fapt, firma elveţiană pare a fi o sucursală off-shore a firmei americane Zapata Corporation din Texas S.U.A., înfiinţată la începutul anilor ’50 de către George Bush tatăl, în aceeaşi zi în care a vizionat filmul Viva Zapata. Atunci când mai târziu George Bush a intrat în politică şi în Senatul S.U.A., el a trebuit conform legilor americane să “renunţe” la partea sa din Zapata, dar gestul a fost formal, firma – cu un capital anual de rulaj de 500 milioane de dolari – rămânând sub influenţa şi controlul său. George Bush a activat şi ca şef al C.I.A., ceea ce poate explica coordonarea de către Lowy a întregii afaceri “Lucona”). Ne punem întrebarea unde vor ajunge cianurile reziduale rezultate la Roşia Montană în urma celei mai intense şi nemiloase exploatări posibile? Le va găsi “românul” Bebe Weinstein vreun loc în Delta Dunării sau în Marea Neagră? (Nota DL: Te pomenesti ca pentru asta a fost amenajata groapa de gunoi din Bucovina, vezi stirea trimisa pe acest subiect).

Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România (V)
http://cornelsabou.blogspot.ro/2012/03/personajele-cheie-ale-afacerilor_25.html
duminică, 25 martie 2012
Motti Zisser

Controlează, alături de firma Control Centers, consorţiul Europa-Israel Group, companie israeliană importantă la proprietatea căreia participă din anul 2002 şi banca Leumi Le – Tel Aviv (cu 10%), implicată în privatizările din România. Europa-Israel Group controlează firma Elbit Medical Imaging.
Odată cu preluarea firmei Elbit Medical Imaging acum câţiva ani, Motti Zisser a preluat şi subsidiara acesteia, firma israeliană Elscint, căreia i-a închis activitatea, vânzându-i toate bunurile şi mijloacele de producţie (mai puţin secţia ce avea comenzi ferme contractual cu General Electric) şi a orientat fondurile acesteia în preluarea ieftină de hoteluri în Europa răsăriteană (precum Hotelul Bucureşti, preluare frauduloasă, după cum vom arăta) pe care să le renoveze pentru a le ridica valoarea.
Totodată ridică mall-uri, cum este cel de la Timişoara, unde a preluat ieftin terenul necesar de la o firmă de stat românească, după care a revândut foarte scump o parte din suprafaţa acestuia primăriei oraşului.

Tonya Halpern

Născută la 29.06.1948, în Bucureşti, în prezent cetăţean israelian, figurând cu domiciliul în Tel Aviv. Unic distribuitor în România al produselor Kodac prin firma sa M.TIL.ROM cu sediu la SITRACO CENTER, Piaţa Unirii, administrată de partenerul ei în afaceri, escrocul israelian Eliahu Rasin, cu care mai deţine hotelurile Opera şi Central din Bucureşti. O leagă o foarte mare prietenie cu Alex Bittner, pe care îl consideră ca pe un adevărat “frate”. De altfel, sunt tovarăşi în solda serviciilor israeliene. Tonya Halpern rezidează în România cu mulţi ani înainte de 1989, locuind la apartamentele Hotelului Bucureşti (pentru privatizarea căruia s-a şi implicat direct alături de Alex Bittner), iar soţul său, Moshe, specialist în tehnica aviatică, este apropiat de firma israeliană Elbit System Ltd.
Numele complet al firmei evreo-americane pe care o reprezintă în România este Eastman Kodac, firmă care, alături de Standard Oil, Xerox, U.S. Steel, IBM şi mai multe bănci evreieşti americane, susţine şi activează pentru organizaţia mondialistă Council of Foreign Relations (C.F.R.).

Eliahu Rasin

Născut la 24.10.1947 la Tel Aviv în Israel (noi ştim că Israelul s-a înfiinţat abia în mai 1948, dar acestea sunt datele sale de paşaport, cu care este înregistrat la Registrul Comerţului din România, ca om de afaceri), domiciliat în prezent în localitatea Rishon Le-Zion din Israel. Baza piramidală a afacerilor lui în România este o cutie poştală cipriotă, respectiv off-shore-ul Monilen Enterprises Ltd, înfiinţat în august 1997, cu care controlează mai multe firme din România: Hotelurile Opera şi Central din Bucureşti, firma Sitraco, firma Nil Conimpex srl, EuroConstruct & Development srl şi Rom Integrated Computers Technologies srl. Deţine totodată şi Hotelul Sinaia din Sinaia, pe care l-a încredinţat spre administrare lui Marian Schwartz, ofiţer în rezervă din serviciile speciale israeliene, născut însă la 3 iulie 1954 în Bucureşti. Tatăl acestui Rasin a fondat împreună cu Bernard Shraer (asociaţi iniţiali) renumita bancă Leumi Le din Tel Aviv Israel.
La banca Leumi Le, sucursala din Londra, în contul firmei lui Rasin, MONILEN ENTREPRISES LTD, a fost vărsată suma de 2,92 milioane de dolari americani, comision pentru privatizarea Hotelului Bucureşti.
În prezent, Eliahu Rasin este chemat de către procuratura română în instanţă penală din România ca inculpat pentru privatizarea frauduloasă a Hotelului Bucureşti. Sustrăgându-se însă chiar şi anchetei penale, el a părăsit în graba România, de câţiva ani. Ca preşedinte la Sitraco Center şi la Sitraco Gemenii (este vorba de mai multe blocuri moderne pe care a pus mâna în centrul capitalei, mai ales în zona Unirea, şi pe care le-a transformat în “Business Center”), Eli Rasin are de clienţi firme precum Ardaf, Iberna, Pepsi Cola International, Gelsor (Sorin Ovidiu Vântu – Maria Vlas), Elite România, Sharrom-Sharp, El Al, Delta, Ambasada Israelului, Ambasada Norvegiei, Metropol s.a., Kodak, U.S.A.I.D. (agenţie a S.U.A. subordonată C.I.A.).

Eli Papouchado

Cetăţean israelian, partener de afaceri tradiţional, în Israel, al lui Motti Zisser. Locuieşte în Ierusalim, unde deţine o proprietate impresionantă. Născut la Cairo, provine dintr-o familie mixtă, tată egiptean şi mamă evreică. Proprietar al firmei Red Şea – Tel Aviv, deţine proprietăţi hoteliere operate de lanţul hotelier Park Platza, exceptând hotelul din Tel Aviv, care funcţionează sub operarea Sheraton (5 stele). În 1998 a dorit să preia privatizarea Hotelului Bucureşti (din Bucureşti). A declarat că deschide mai multe mall-uri în România, printre care unul la Timişoara. Paternitatea construirii unui mall la Timişoara aparţine şi firmei israeliene Elscint (Elbit Medical System), controlată de Motti Zisser. În Bucureşti, la un moment dat, Papouchado construia două “mari centre comerciale”, finanţat de Banca Internaţională a Religiilor. A funcţionat şi ca director al unei sucursale a Leumi Le Bank.

Bernard Shraer

Evreu de origine maghiară, fondator al băncii israeliene Leumi Le – Tel Aviv, după 1989 a început să îşi dezvolte afacerile preponderent în Ungaria, îndeosebi prin compania Danubius Hotels and Spa Co. (Budapest Hungary), lanţ hotelier intrat repede în topul revistei de specialitate Hotels. În 1995 deţinea 9 hoteluri, în 1996 deţinea peste 23 (din care 3 pe Insula Margareta), iar în prezent peste 50 de hoteluri. Pentru a-şi extinde afacerile în România, interesat îndeosebi de staţiunile din Transilvania, a apelat şi la consultanţa lui Eric Rudosh. În cazul privatizării ilegale a staţiunii Sovata, a reieşit că în spatele sereleului din Râmnicu-Vâlcea cu care a licitat, se afla firma sa din Ungaria. În aceeaşi situaţie se află şi alte staţiuni din Transilvania. Când în 1999-2000 a dorit să preia Hotelul Bucureşti a invitat la Budapesta şi a cazat o delegaţie sindicală din turismul românesc, ca şi pe unii directori. Din documentele existente la F.P.S. rezultă că chiar Radu Sârbu i-a cerut câştigătorului licitaţiei să cedeze contractul către Danubius Hotels.
Shraer, ca şi Rudosh, nu este străin de încercarea de preluare a celui mai mari bănci de stat româneşti din prezent, Banca Comercială Română, de către Banca Ungariei. Privatizarea B.C.R. este impusă României pentru anul 2003 de către Banca Mondială.

Yoah Stern

Israelian, “omul” din România al magnatului evreu Mark Rich (unul din cei mai mari evazionişti din S.U.A.), preocupat de petrolul românesc. A fost arestat în anul 2002 şi eliberat la presiuni uriaşe (a se vedea capitolul Evreii şi petrolul românesc al Mileniului III). În urmă cu câţiva ani, Mark Rich a încercat să preia fraudulos Hotelul Athenee Palace din Bucureşti (vom reveni cu detalii în numărul viitor). În prezent fiind preocupat de iminenta privatizare a companiei naţionale a petrolului, Petrom s.a., cea mai rentabilă afacere din România.

Eric Rudosh

Cetăţean ungur şi britanic, fost ambasador al Ungariei, face afaceri preponderent în România. Surse din sistemele de informaţii apreciază că originea sa reală este evreiască, incertă însă, deoarece partenerii săi de afaceri din România par să nu cunoască acest fapt. Înainte de a fi acreditat ambasador la Bucureşti, se apreciază că a lucrat pentru spionajul maghiar cât timp a fost student în România. Deţine o reşedinţă la Londra, iar numele a ieşit la suprafaţă în public de abia în anul 2002, când fiul său a fost arestat la Constanţa pentru deţinere şi consum de droguri, împreună cu câţiva tineri români. Personal, în România, nu desfăşoară afaceri personale mari (deţinând câte un restaurant, o discotecă, o firmă de servicii etc.), misiunile sale fiind controlate de la Budapesta şi de la Londra.

Liviu (Alfred) Mandler

Cetăţean israelian cu afaceri în România, preponderent în oraşul Cluj. Iniţial agent de influenţă israelian în cadrul Partidului Liberal, a promovat un “lobby” mascat, cu pârghii politice, afacerilor evreilor israelieni sau americani. Una dintre aceste mari afaceri era cea cu Bell Helicopters – S.U.A., în tandem cu Elbit System -Israel, ce ar fi adus evreilor miliarde de dolari de la bugetul României. Afacerea nu se putea face însă din cauza opoziţiei nestrămutate a ministrului de finanţe liberal, Daniel Dăianu. Mandler apasă pe buton şi Partidul Liberal îi retrage sprijinul politic ministrului Dăianu, forţând înlocuirea sa cu alt candidat liberal în data de 23.09.1998. În aceeaşi zi, la ştirile de la postul TV Antena 1, deputatul Şerban Săndulescu a declarat că ştia “de marţi despre această destituire, deoarece contractul cu Bell trebuie semnat şi Traian Decebal Remeş, noul ministru de finanţe, va semna acest contract”. În aceeaşi zi, Daniel Dăianu, a declarat că, în prealabil, i s-a “sugerat ca fiind plecat în străinătate, un secretar de stat să semneze contractul cu Bell”, dar el nu a permis trucul. Socoteala lui Mandler nu a ieşit nici de data aceasta. Alţi miniştri (din partea Partidului Democrat) au preluat ştafeta opoziţiei, mai puţin evreul mason Babiuc, ministru al apărării, care s-a certat astfel cu propriul partid, dar a fost imediat primit în Partidul Liberal, ceea ce reprezintă numai un episod al protecţiei ocultei evreieşti pentru acesta. Trebuie precizat că în prezent, odată cu restructurarea conducerii liberale, influenţa lui Mandler asupra Partidului Liberal a încetat, motiv pentru care Babiuc s-a refugiat la P.S.D., iar parlamentarii liberali adoptă poziţii politice în interesul naţional.
Alfred Mandler a fost cunoscut mediei româneşti ca asociat şi subordonat în afaceri al lui F. Robinson, îndeosebi în afacerea Dacia Felix (a se vedea capitolul Băncile Româneşti).

Fredy Robinson

Evreu originar din Bacău, unde s-a născut în 1946, a emigrat în Israel, transformându-se în om de afaceri şi beneficiind de comenzi din partea statului (prin bunăvoinţa lui Ariel Sharon), fapt ce l-a ajutat să se îmbogăţească. Datorită inclusiv succesului său în afacerile din România, în Israel a fost declarat “Omul anului 2001″.
Proprietar al trustului financiar Milomor Rezida, care stă în spatele afacerilor sale. Ofiţer israelian din cadrul forţelor speciale, în retragere. Reprezentant al statului român (al F.P.S.) în statul Israel pentru privatizarea întreprinderilor româneşti în favoarea capitaliştilor evrei; proprietar al Eurom Bank (fosta Bancă Dacia Felix) al postului de televiziune Tete7ABC, al mai multor cazinouri, printre care Cazinoul Vernescu şi un cazino pe internet (are deschis un cazinou şi la Chişinău). Lucrarea Francmasoneria şi clasa politică afirmă că cedarea sediului Uniunii Scriitorilor din România, Casa Vernescu, către afacerişti străini, a intervenit după vizita lui Laurenţiu Ulici (preşedinte al Uniunii) în S.U.A., la 19 octombrie 1993, la sesiunea Supremului Consiliu, grad 33, de la Templu de Rit Scoţian al Districtului Columbia, “când avea să se reconsacre Supremul Consiliu Masonic din România. Oricum, după această dată, în Bucureşti cazinourile au apărut ca ciupercile după ploaie…” Toate cele opt cazionuri din Bucureşti au proprietari israelieni şi sunt suspectate de spălare de bani.
Aşa cum se cunoaşte, poliţia israeliană a fost sesizată şi a demarat ancheta penală privind obţinerea de fonduri electorale frauduloase de către Ariel Sharon, în cuantum de 1,5 milioane de dolari, concomitent cu operaţiuni de spălare de bani. Principalii anchetaţi au fost cei doi fii ai acestuia: Omri şi Ghilad Sharon. Mama acestora doi (Lili) este evreică originară din România, de la Braşov. Ghilad Sharon este totodată un cunoscut om de afaceri. “Vizavi de acesta se spune că activităţile desfăşurate în România îi aduc venituri considerabile… existând indicii că unele din fondurile ilicite folosite la scrutinul din 1999, precum şi în campania de la începutul anului trecut [a partidului Likud], provin din România”, scria săptămânalul A.P. în februarie 2002. Afacerile din România ale fiului premierului Sharon s-au învârtit în anturajul lui Fredy Robinson, fiind asociat în afaceri cu unii dintre coacţionarii Băncii Dacia Felix (EuromBank), precum Avital Benesch (preşedinte al băncii), Fredy Robinson (proprietar principal al băncii) şi Liviu Mandler (fost preşedinte al băncii, asociat). De altfel, Liviu Mandler i-a fost subordonat lui Ariel Sharon în armata israeliană.

Sorin Beraru (Samuel Bergovici)

Consacrat public prin afacerea/ecscrocheria CICO S.A., israelianul Sorin Beraru este cel mai celebru infractor evreu din România, prin fraudă acaparând şi devalizând multe întreprinderi româneşti, pe care le-a stors de fonduri ce au părăsit România, ca şi el. Inculpat în mai multe dosare penale, în anul 2002 Beraru a încercat mituirea procurorilor români cu suma de 600.000 de dolari. Aceştia au organizat un flagrant, astfel fiind arestat emisarul său israelian. La interogatoriu, acesta a declarat ca o parte din bani trebuiau să ajungă la Adrian (Năstase, primul-ministru?). Dat în urmărire generală internaţională, Beraru rezidează în Israel, stat care nu face nici un efort pentru a-l identifica şi extrăda în România. Mai mult, la vizita oficială din 2001 în Israel a primului-ministru Adrian Năstase, la întâlnirea oficială cu oamenii de afaceri israelieni, organizată de gazde, a fost prezent şi inculpatul Beraru pentru a-l certa pe premierul român că procurorii din România îi tulbură “gheşefturile”.

Moshe Pesah

Israelian. Partenerul de afaceri în România al lui Sorin (Shmuel) Beraru. Joacă teatru ca victimă a lui Beraru, deschizând procese împotriva acestuia ca astfel să îşi demonstreze “buna-credinţă” şi să convingă instanţele româneşti că el poate păstra proprietăţile obţinute prin fraudă de la statul român.

Shimon Nahor

Traficant israelian de arme ce a acţionat pe teritoriul României cu începere din 1992, până în 2001. Fiind evreu originar din Galaţi, când a emigrat în Israel avea numele de Herşcovici. La un moment dat, viceamiral al armatei israeliene. Traficant israelian de arme ce acţionează pe teritoriul României. Afacerile sale ilegale l-au adus în atenţia procuraturii româneşti, fiind arestat şi inculpat în cadrul unui proces penal. Mituind judecătorii, avocata evreică a lui Nahor, Lidia Peter, a obţinut eliberarea acestuia (“judecarea în stare de libertate”). Shimon Nahor, odată eliberat, a încălcat interdicţia de a părăsi România, fugind peste graniţă, ascuns într-un covor făcut sul. Avocata Lidia Peter a fost arestata în Bulgaria şi extrădată în România. Ca şi în cazurile Sorin (Samuel) Beraru şi Maria Vlas, Israelul întârzie extrădarea în România a infractorului Nahor.
Timp de mai mult de zece ani, Nahor a fost ofiţer superior în armata israeliană, fiind comandantul unei nave de luptă. Ca ofiţer de marină în retragere el a fost selectat de către Mossad pentru munca de spionaj în străinătate. Controlând firma Quick Aero-Service (al cărei proprietar apare Dumitru Popescu, condamnat în afacerea “Ţigareta II” pentru acelaşi tip de transporturi “speciale”), la 7.04.1997, Nahor efectuează un zbor de contrabandă cu armament pe distanţa Bucureşti (aeroportul Otopeni)-Khartoum, pentru care a dispus plăţi din Geneva pe numele Herşcovici Simon.
Acesta a fost numai unul dintre zecile de “transporturi speciale” pe care le-a efectuat de pe Otopeni. În anturajul lui Nahor (Herşcovici) s-au remarcat lt.col. Hary Ene din S.R.I., Kuki Borislavski (consilier al ministrului apărării Victor Babiuc), generalul Florentin Popescu, şef al Direcţiei de înzestrare a Armatei române (compromis în afacerea “Ţigareta”).
Un personaj care nu a văzut (?) ce face Nahor pe aeroport este chiar directorul operaţional al Aeroportului Bucureşti-Otopeni, Sorin Stoicescu, care, prin intermediul firmei de protecţie şi pază Valahia, asigura şi paza aeroportului.

Reproducem din raportul
«Legătura lui Stoicescu cu Mossad-ul»:
“În 1991, Sorin Stoicescu intră în relaţii deosebite cu Yehuda Tova, ofiţer de informaţii acoperit în cadrul Ambasadei Israelului de la Bucureşti şi se vede permanent cu acesta, unele surse susţin că ar părea un schimb informativ. A nu se uita atitudinea sa în cazul afacerii Bell Helicopters… în poziţia sa din Departamentul Aviaţiei Civile; Stoicescu nu a fost deloc străin de facilitarea achiziţionării unor aeronave de către Compania Tarom de la o firmă de leasing americană, administrată de cetăţeni israelieni; este acuzat de relaţii strânse de amiciţie cu numiţii: Niels Schnecker, Gyora Yar, Artur Weis; Sorin Stoicescu pare că s-a implicat mult prea activ în asigurarea tranzitului cetăţenilor evrei din Rusia către Israel din chiar dispoziţia primului-ministru Petre Roman. Asociatul său de la firma Valahia desfăşoară fel de fel de activităţi pe lângă Ambasada Israelului.” (A.P.)
Deşi dat în urmărire internaţională de către Procuratura din România, sustrăgându-se procesului penal şi condamnării, Shimon Nahor este ridicat în slăvi şi scos nevinovat în lucrarea recent apărută România Iudaică, tipărită pe banii Ministerul Cultelor şi Culturii din România (a se citi din partea ministrului filo-sionist Răzvan Teodorescu, acelaşi care susţine culpa poporului român de Holocaust împotriva poporului evreu).

Sammy Ofer (decedat in 2013)

Cetăţean israelian şi britanic. Evreu de origine română, reprezentant al familiei magnaţilor israelieni Ofer cunoscuţi drept fraţii Ofer (David, Sami şi Iuli). Tatăl fraţilor Ofer a fost evreu originar din România, emigrând din oraşul Constanţa, unde avea numele de Josef Herşcovici (acelaşi nume de familie cu Shimon Nahor, Herşcovici din Galaţi). Averea fraţilor Ofer se ridică la 1,5 miliarde de dolari, plasată în afaceri.
Dintre cei trei fraţi, David a fost şeful unui serviciu secret israelian, Iuli a avut aplecare spre funcţiile publice, deţinând până recent, deşi israelian, şi funcţia de consul al României la Tel Aviv, iar Sammy, un personaj retras, de culise, s-a concentrat asupra afacerilor. El locuieşte cu precădere la Londra, fie la reşedinţa sa, fie pe un yaht de lux. Fraţii Ofer deţin împreună o bancă israeliană de rangul doi, Bank Mizrahi. Afacerile din România au fost demarate în ultimii ani de către octogenarul Sammy Ofer, iar în prezent sunt conduse de fiul său, Eyal Ofer.
Familia Ofer este coproprietară, alături de familiile (evreieşti) Pritzker din S.U.A. şi Wilhelmsen din Norvegia, a uneia dintre cele mai bine cotate agenţii de turism din lume, Royal Caribbean Cruises Ltd. (active de 2,2 miliarde de dolari, venituri anuale de 1,2 miliarde de dolari), ce oferă croaziere în toată lumea cu peste 50 de itinerarii şi peste 140 de destinaţii în Caraibe, Bermude, Bahamas, Mexic, Panama, Alaska, Hawai etc., etc. Flota are 14 nave moderne de agrement, cu o capacitate de peste 24.000 de călători.
Cea mai importantă afacere: familia Ofer deţine compania Zodiac Maritime Agendes, companie de transport naval comercial, cu vase de până la 164.800 tdw. Această companie administrează şi vasele altor firme evreieşti, precum flota Rosemont, Trans Union Corp., sau cele 10 vase ale O&P Holding Ltd. Navele sunt operate prin contracte de la câteva zile până la câţiva ani. În prezent familia Ofer deţine numeroase proprietăţi în România, care nu pot fi însă identificate cu uşurinţă, deoarece foloseşte în preluarea întreprinderilor româneşti firme off-shore cu acţionariat secret, create în paradisuri financiare, precum Cipru. Se bănuie prezenţa sa masivă, deşi invizibilă, în proprietăţile din oraşul Constanţa (mai ales în port), unde presa nu poate scrie decât ceea ce vrea el. La conducerea magazinului Tomis (proprietatea sa) a numit-o pe Daiana Voicu, fiica cunoscutului magistrat Marin Voicu.
Eyal Ofer, împreună cu Jay Pritzker, l-au mandatat în 1997 pe evreul Phillip Bloom să le procure Hotelul Bucureşti. Afacerea a eşuat într-un scandal privind manipularea privatizării.
De multe ori, datorită poziţiei sale, Eyal Ofer este mandatat de oficialităţi să reprezinte România în faţa forurilor internaţionale, astfel încât el cunoaşte politica de culise a guvernului român mai bine decât serviciile secrete româneşti.

Dan Fischer

Cetăţenie română şi israeliană. S-a numit şi Frâncu, nume sub care a fost cunoscut ca sportiv al clubului Ministerului de Interne, Dinamo. Coproprietar al postului de televiziune Prima TV. În capitolul “GHEŞEFTURI EVREIEŞTI” este arătată implicarea sa în recuperarea creanţelor României de la diverse state. Rolul lui Fischer se rezumă la a intermedia vânzarea acestor creanţe, pentru numai 40% din valoarea reală, către una din Băncile Rotschild şi la a-şi încasa comisionul. Totodată, Fischer a intermediat obţinerea de credite, pentru România, de la altă bancă evreiască americană, Credit Swiss First Boston. Apropiat în afaceri de secretarul de la Ministerul Finanţelor, Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană. Legat de relaţiile sale cu serviciul de spionaj românesc, sunt semnificative acuzele aduse, în octombrie 2000, de actualul şef al Serviciului Român de Informaţii, Radu Timofte, pe atunci vicepreşedinte al Comisiei parlamentare pentru controlul SIE. Concret, şeful Serviciului de Informaţii Externe, Cătălin Harnagea, ar fi cerut de la ofiţerii din subordine dosarele a 19 personalităţi politice pentru a le discredita sau şantaja. În acest context, atunci când “un om de afaceri nu cotizează la Fischer sau la AVAB, i se face imediat dosar penal”, susţinea Radu Timofte, arătând şi că Hamagea se folosea de ofiţerii acestui Serviciu în interes personal, pentru a răspunde anumitor comenzi politice. Astfel, aceşti ofiţeri bine pregătiţi acţionează şi în misiuni speciale în afara ţării, având ca scop recuperarea creanţelor României. Conform relatărilor lui Timofte, folosindu-se acest procedeu, România a recuperat 40 de milioane de dolari din Kuweit, însă banii nu au ajuns nici la bugetul de stat, nici la S.I.E., ci au luat căi numai de Harnagea ştiute. Această acuză are o semnificaţie aparte, în contextul în care colaboratorul şi specialistul nr. l al României (şi al S.I.E., deci) în recuperarea creanţelor este… Dan Fischer.

Vladimir (Vova) Cohn

Evreu originar din România, transfug, se pretinde investitor repatriat din Franţa, în 1990. Taică-său a fost comisar sovietic evreu Kominternist, venit în România pe tancurile sovietice, după 1944, deoarece a făcut parte din activul de bază ai instalării comunismului în România. De aici probabil se trage prietenia sa cu alt evreu, fiu de comunist evreu, Petre Roman, fost prim-ministru al Romaniei, actualmente “Raportor NATO”. În perioda cât Petre Roman s-a “specializat” la Paris, relaţiile dintre familiile Neurlander-Cohn au fost reluate.
Vova Cohn a primit, după 1990, în “locaţie de gestiune”, de la fostul prim-ministru Roman, clubul Nasty din Bucureşti.
Foarte gălăgios şi obraznic pe posturile de televiziune, în timpul fostelor guvernări, Cohn a participat la mai multe privatizări cu cântec ale întreprinderilor româneşti, cea mai celebră fiind privatizarea unicului producător de carton presat din România, fabrica RomCarton S.A.. Ca în toate privatizările evreieşti din România, Cohn a dat dovadă de o duritate deosebită faţă de muncitorii români, a concediat masiv şi nu a plătit salariile. Greva şi mitingul din curtea fabricii, l-au determinat pe Cohn să-şi folosescă influenţa, ceea ce a dus la o intervenţie extrem de violentă şi represivă a forţelor poliţieneşti, care i-au molestat pe muncitori şi i-au alungat din incinta întreprinderii.
Vova Cohn este în prezent Vicepreşedinte al clubului de fotbal al Ministerului de Interne, Dinamo Bucureşti.