Începe marea prosteală: episodul 2016

Uraaa! Avem iar alegeri parlamentare! Începe dezmăţul promisiunilor deşarte! Începe un nou episod din telenovela cea mai longevivă din politica românească. Durează de un sfert de secol şi în această toamnă se derulează episodul “Alegeri 2016”. După cum se ştie, nouă, românilor ne plac la nebunie telenovelele, bineînţeles şi cele politice. Adică ne place să fim prostiţi. Prostiţi pe faţă de nişte netrebnici care se perindă la guvernare de 25 de ani încoace şi îi doare în cot sau în alte părţi de nevoile celor pe care îi păstoresc. Partidele politice cu ştaif se înghesuie care mai de care în a promite alegătorilor naivi baliverne de toate felurile, ştiind că mămăliga moale are şi memoria scurtă. Toţi demagogii, toţi escrocii care au furat ţara aceasta de 26 de ani incoace promit din nou câini cu colaci in coadă. Toţi cei care ne-au dat foc la şură – a se citi la buzunare – acum se întrec în planuri de dezvoltare durabilă a României.

Un banner mare cu Tariceanu  zâmbind cu dinţi de porţelan spune: “Noi vă redăm pensia!” Ca şi cum până azi cineva nu a dat-o deloc şi după mulţi ani vine ALDE şi redă pensiile mult aşteptate. Măcar dacă spunea “Noi vă mărim pensia!” poate se bucura şi mama mea, care a lucrat la CAP o viaţă întreagă şi are marea pensie de 450 lei, graţie şi “fructuoasei” guvernări Tăriceanu..

Pe principalele artere ale Sucevei flutură în vântul rece de toamnă târzie afişe PSD în care afirmă răspicat: “Şi eu îndrăznesc să cred în România”. Bleah, mi se face greaţă! Netrebnicilor, noi credem în România de când ne-am născut, însă din cauza voastră am devenit ultimul popor migrator al Europei! Patru milioane de români buni de muncă şi-au luat lumea în cap pentru că n-au mai putut trăi intr-o ţară vandalizată şi vândută bucată cu bucată. Iar principalii prădători sunteţi voi, canaliilor, pentru că din 26 de ani de la Revoluţie, vreo 16 ani chiar voi aţi fost la guvernare! A, m-am prins: adică să credem în voi, mişeilor, care aţi nimicit economia ţării şi aţi adus un întreg popor în pragul disperării. Adică să cred în indivizi ca Dragnea, condamnat la puşcărie cu suspendare, sau Ponta, care s-a făcut de râsul Europei plagiindu-şi lucrarea de doctorat şi al cărui ‘tătuc’, Năstase, puşcăriaş eminent, a fost supervizorul celei mai păguboase afaceri din istoria post-decembristă a României, Bechtel? Aţi desfiinţat înainte de alegeri, cu mare tam-tam, nişte taxe, dar n-aţi priceput nici până acum, nevolnicilor, că ideea e nu să elimini nişte taxe modice, ci să creezi dezvoltare, să creezi locuri de muncă bine plătite, care să poată ‘hrăni’ nesăţiosul buget de stat. Puteţi desfiinţa încă o sută de taxe, că oamenii tot nu le vor putea plăti dintr-un salariu de mizerie, cel mai mic din UE.

N-am văzut încă lozincile PNL, dar am văzut-o pe Alina Gorghiu (şi mi-a fost de-ajuns!), şoptind suav de după ochelarii scumpi cum că programul de guvernare al PNL se pliază după nevoile de dezvoltare ale României. Ha, mai mare gogoriţă n-am auzit! Ştiu doar că după guvernări catastrofale, PNL a găsit de cuviinţă să se “plieze” sub fusta PSD vreo doi ani de zile, dând naştere struţocămilei USL. Până la urmă, săturându-se de jegul de sub fusta PSD, au găsit de cuviinţă să se spurce întovărăşindu-se cu mai vechii lor confraţi în mişelii de la PDL – să nu uităm anul 2010! Cu cine o să vă mai aliaţi pentru a rămâne la ciolan, mincinoşilor? Cu UDMR? Nu m-ar mira, au făcut-o şi alţii. Veţi vorbi şi ungureşte pe sălile Parlamentului, numai să rămâneţi la guvernare şi să mai bateţi câteva cuie în sicriul României, curgându-vă balele la sacii de bani ce se pot face vânzând şi ce a mai rămas din România. Ştie vreunul dintre voi cine a fost D. A. Sturdza sau Eugeniu Carada? Vă doare în vârful cotului de liberalism, toţi sunteţi la fel, singura voastră grijă este cum să vă îmbogăţiţi rapid şi prin orice mijloace.

Poporul român este ca un tinerel naiv şi sfios care, lipsit de şcoala vieţii, se însoară cu o curvă (a se citi partidele politice care au fost la guvernare). Curva îl înşală patru ani de zile şi când tânărul nostru mai prinde ceva la minte şi vrea să divorţeze, ea se împopoţonează cu dichis, începe să deretice prin casă, să facă mâncăruri alese şi îi jură tânărului nostru că nu va mai curvări. Tânărul nostru se înduplecă şi renunţă la divorţ, amăgindu-se cu promisiuni şi o mai ţine încă 4 ani. Şi istoria se repetă iar şi iar. Şi iar…Pentru că tânărul nostru se teme că, dacă va divorţa de femeia adulteră, va da de una şi mai rea. Deh, povestea drobului de sare ni s-a întipărit în visceral încă de pe vremea migratorilor: decât să vie alţii mai răi, mai bine îi lăsăm pe ăştia să ne asuprească. Vorba românului: “calului care s-a-nvăţat cu hamul nu-i convine când i-l dai jos”.  Îmi vine în minte o povestioară scrisă de Ion Creangă în care un ţăran a fost uns cu miere de boier şi legat de un copac ca să-l mănânce viespile. Un om milos s-a apropiat încercând să alunge muştele care-l mâncau de viu, însă ţăranul îi spuse bunului samaritean să-l lase în pace, că dacă alungă acele insecte, vor veni altele şi mai flămânde. Raportată la Anno Domini 2016, această istorioară portretizează exact majoritatea covârşitoare a alegătorilor din România, şi mai ales cei de la sate. După 26 de ani de guvernări PSD, PNL, PDL, UDMR, UNPR ş.a  în diferite forme şi combinaţii e greu de crezut că mai poate exista şi altceva dincolo de valul murdar de ceaţă democratică aruncat de aceşti mişei pe frunţile noastre. E greu de crezut, după mii de emisiuni cu Băsescu, Ponta, Crin, Oprea, Dragnea, Udrea ş.a.m.d întipărite în retină, că mai este şi altceva dincolo de cuşca cu minciuni în care ne ţin aceşti trădători de ţară.  Oare există în politica românească şi oameni bine intenţionaţi, cărora le pasă de semenii lor şi care vor să facă lucruri bune pentru România? Or fi, dar nu-i vede nimeni, pentru că nu au loc de canalii. De aceea nu voi mai vota cu un partid care a fost la guvernare de la Revoluţie încoace. Până în ziua în care voi vedea o Românie meritocrată, fără partide politice şi politicieni, eu nu mai vreau să pun botul la minciunile debitate de toţi mârlanii şi toate prostituatele din politica românescă. Dar cu cineva, totuşi, trebuie să votez, nu? Poate că voi vota cu oricare din partidele care nu au fost niciodată la guvernare. Ne-o demonstrează şi probabilitatea matematică: ştim sută la sută că toţi cei care au guvernat ţara până acum sunt nişte hoţi şi nişte mişei, dar cu un partid care nu a mai fost la guvernare şansele sunt “fifty-fifty” ca să iasă şi ceva bun din ei. Sau poate mai bine voi vota cu un independent. Cineva care nu are în spate o întreagă maşinărie de partid, în care colcăie intrigi şi interese murdare de tot felul, toate in defavoarea României. Docţii analişti politici abonaţi la dezbateri televizate vor zice că e o nebunie să votezi un independent. Adică, dacă e să fim furaţi, măcar să fie cineva care are şi mijloacele necesare: o intreagă clică de escroci, grupaţi în partide de mare anvergură, care nu-şi urmăresc decât interesele personale. Cartea Sfântă ne îndeamnă să tăiem pomul care nu face roadă, şi chiar o facem în viaţa de zi cu zi. De ce nu aplicăm acest principiu şi în politică la fiecare 4 ani, e greu de spus. De ce n-am face-o măcar la alegerile din 11 Decembrie? Ptiu, puşchea pe limbă, poate că la 11 Decembrie căpeteniile din PSD şi PNL vor fi lovite de fulgerul cinstei şi dreptăţii, vor renunţa pe loc la furat şi îşi vor dedica restul vieţii muncind până la epuizare pentru binele concetăţenilor lor şi pentru progresul României. Doamne-ajuta! Că ei nu ne ajută şi nici nu vor s-o facă. Nu e în interesul lor. O ţară săracă, în care oamenii trăiesc permanent cu grija zilei de mâine, e mai uşor de condus. Şi de furat. Daţi prostimii câte un 10 lei la salariu, lăsaţi-i să vă pupe mâna şi vedeţi-vă în continuare de afacerile voastre. Cam aşa-i la noi… Până când? Până când vom realiza că o dată la 4 ani avem putere asupra acestor nemernici.

Cam atât deocamdată. Vom reveni.